Tradatorii neamului romanesc
Istoria ne releva numeroase conspiratii si tradari de care au avut parte ilustre figuri ale neamului romanesc de-a lungul timpului:Decebal, Mihai Viteazul, Constantin Brancoveanu, Vlad Tepes, Tudor Vladimirescu, Alexandru Ioan Cuza, Nicolae Iorga, Mihai Eminescu, Ion Antonescu…
Aceste personalitati marcante au platit cu viata curajul de a-si asuma responsabilitatea apararii si pastrarii unitatii de neam. Incepand din perioada invaziei otomane, cand in Tarile Romanesti, datorita carmuirii luminate a marilor voievozi, s-a evitat transformarea acestora in colonii otomane, dar, in rastimp, s-au inmultit actele de tradare. Sa ne amintim de tradarea marelui domnitor Mihai Viteazul, primul infaptuitor al unirii de la 1600, atras intr-o cursa de catre unul dintre apropiati, cazand prada, pe 9 august 1601, ucigasilor tocmiti de generalul Basta. Un alt voievod ucis prin uneltire de catre uzurpatori a fost martirul Constantin Brincoveanu, cel mai emblematic domnitor iubitor de tara si religie pana la sacrificiul propriu si al urmasilor lui.
Vlad Tepes, un alt erou al istoriei, si cel mai aprig facator de dreptate al neamului romanesc, considerat pe nedrept de cronicarii straini ai vremii un monstru si un varsator de sange. Instituirea dreptatii si a celei mai bune oranduirii i-a atras multi dusmani stralucitului principe din dinastia Basarabilor, ctitorii Tarii Romanesti. Calitatile sale de lider si bun organizator l-au pus pe picior de egalitate cu cei mai mari conducatori ai lumi, chiar daca nu i s-au recunoscut meritele oficial.
Numai un genial carmuitor ar fi putut sa-i tina piept in lupte unei armate numeroase, cum a fost cea a imperiului Otoman, care-i ingrozea pe lasii conducatorii din Apusul Europei, ce se vedeau nevoiti sa apeleze la sprijinul lui Dracula, asa cum batjocoritor l-au numit, ca sa-i ponegreasca personalitatea. Tot prin metode marsave, complotiste si complicitatea mesagerilor l-au inlaturat de la domnie, ucigandu-l din teama ca acesta le va submina credibilitatea si faima de care se bucurau in ochii lumii…
Cotropitorii straini au inteles ca locuitorii teritoriilor romanesti sunt atat de puternic inchegati si uniti, incat nu pot fi dezbinati decat prin inlocuirea conducatorilor de sange romanesc cu altii straini neamului nostru. Asa s-au consumat cele mai zbuciumate perioade din istorie. Instalarea domniilor fanariote in Moldova si Tara Romaneasca de catre poarta Otomana pe parcursul unui veac a reprezentat cea mai supresiva si subversiva masura a fanarilor la adresa romanitatii. Acesti venetici au reprezentat intruchiparea lacomiei, perfidiei, tradarii si infatuarii, iar termenul de „voievozi” le-a fost pe nedrept atribuit de catre istorici. Principiile lor de conducere si reformele au fost total opuse fiintei nationale romanesti, fiindca reprezentau atentate impotriva oranduirii firesti prin care inaintasii pastrasera unitatea de neam si teritoriu
Politicile fiscale excesive impuse populatiei saracite, ca o garantie a pastrarii prerogativelor puterii pe linie dinastica, suma de conspiratii si coruptia generalizata au facut din aceasta perioada una dintre cele mai apasatoare, zbuciumate si nedrepte, asemenea celei comuniste si a celei din prezent. Revolutia de la 1821 din Tara Romaneasca a fost condusa de catre eroul neamului, Tudor Vladimirescu, cel care isi jurase eliminarea de la putere a familiilor domnitoare grecesti si instaurarea oranduiri pasnice in interesul romanilor, a poporului. Insa, domnul Tudor Vladimirescu se inconjurase fara sa stie de sustinatori falsi, corupti care l-au tradat dandu-l pe mana oamenilor lui Ipsilanti care l-au ucis, insinuandu-i drept motiv un act de tradare niciodata dovedit.
Cateva decenii mai tarziu, un alt mare domnitor, Alexandru Ioan Cuza, care a unit destinul celor doua tari surori, Moldova si Tara Romaneasca, fiind initiatorul reformelor agrare, fiscale si militare in beneficiului populatiei, avea sa fie la randul lui tradat de catre monstruoasa coalitie formata din partidele Liberal si Conservator care, prin complot, l-au fortat sa abdice, lasand loc unor conducatori dinastici din familia Hohenzollern timp de aproape 8 decenii.
Oricat de mult ar fi incercat acesti lideri monarhici sa se integreze spiritual si traditional valorilor romanesti, nu au reusit sa adere si sa se muleze complet la esenta romanismului, dupa cum a dezvaluit marele poet si erou national Mihai Eminescu in publicatiile vremii si in operele sale despre pericolul pe care il reprezinta strainii care s-au infiltrat in toate formele de organizare politica, administrativa si sociala, cu precadere evreii care sabotau continuu activitatile patriotilor, siguranta si unitatea nationala.
Eminescu avea sa devina foarte incomod pentru politicienii vremii si mai ales pentru familia regala, aservita intereselor Imperiului Austro-ungar care il dorea lichidat pe marele nostru poet, cunoscuta fiind pozitia lui militanta pentru interesele romanilor din Transilvania. Profund cunoscator al substraturilor politicii monarhice, marele poet a facut cunoscute adevarurile despre sistemul corupt, legile care ii defavorizau pe romani, a denuntat avizii de putere, slugile serviciilor secrete germane al caror scop antinational era mentinerea Transilvania sub ocupatie austro-ungara.
Destituirea poetului de la redactia ziarului Timpul, publicatie conservatoare romaneasca in care si-a publicat articolele prin care denunta politica subversiva impotriva intereselor nationale, destituire dispusa de catre Maiorescu, o paiata filogermana ticaloasa, arata cat de lipsit a fost Eminescu de sprijinul gruparii politice la care aderase si in care crezuse o perioada. Eminescu a sfidat fara limite, curajos, avid de dreptate si adevar, guvernarea straina de interesele natiunii. Prin infiintarea societatii studentesti „Carpatii” in Transilvania, desfiintata de guvern, Eminescu planuia contracararea consecintelor unei posibile aliante a Casei Regale din Romania cu lumea germana, elaborand un proiect cu adevarat „subversiv”, mergand pana la o rasturnare a lui Carol, ca tradator al Romaniei.
Pe langa Societatea „Carpatii”, mai functionau, la Budapesta, Societatea „Petru Maior”, la Viena „Romania juna”, la Cernauti „Junimea”, ”Dacia”, ”Bucovina si Moldova”, in Transilvania societatea „ASTRA”, iar in Regat „Liga pentru unitatea culturala a tuturor romanilor in vechea Romanie”, care avea filiale inclusiv la Paris. Toate aceste organizatii se aflau in obiectivul serviciilor secrete ale Rusiei tariste si ale Austro-Ungariei, fiind intens infiltrate cu misiunea supravegherii. De aceea a fost luata masura internarii fortate a lui Eminescu la ospiciul de boli psihice in 1883, sub pretextul unei nebunii si al unor boli inventate, asa cum s-a mintit ca ar fi suferit de sifilis, boala care, fara antibioticele de mai tarziu, transforma omul intr-o fiinta incapabil sa gandeasca, contrar faptului evident ca poetul era un izvor nesecat de talent creative si gandire geniala.
Aceste scenarii criminale culminand cu defaimarea si intoxicarea publica nu l-au putut opri pe poet sa isi continue lupta. Intemnitat la ordinul „prietenului” si „protectorului” sau, Maiorescu, sub pretextul unui pretins tratament contra sifilisului, aplicat de catre un medic evreu, Eminescu a fost otravit lent cu mercur:sase grame zilnic! Incercarea lui de a reveni in atentia publicului a esuat. Supravegherea permanenta la locul detentiei, tratamentul inuman, intimidarile si torturile fizice l-au facut sa se resemneze, acceptand silit destinul care avea sa se sfarseasca la doar 39 de ani. Mult prea devreme si mult prea nedrept!
In manualele scolare de astazi se continua denaturarea adevarului in ceea ce-l priveste pe Eminescu. Propagarea minciunii legata de cauzele mortii inca mai persista si este acceptata de catre cei necunoscatori si de catre masele manipulate. Continuand lista tradarilor din prima jumatate a sec XX, reamintesc de personalitatea exemplara a lui Corneliu Zelea Codreanu, liderul organizatiei politice „Legiunea Arhanghelului Mihail” si una dintre cele mai importante personalitati politice a vremii. Capitanul Zelea Codreanu, ca si Eminescu, a fost un mare patriot, un mare iubitor de dreptate si adevar.
In scurta sa existenta a luptat pentru instituirea celei mai sanatoase oranduiri pentru societatea romaneasca. Personalitatea lui a avut cele mai alese atribute:patriotismul, incoruptibilitatea, spiritul de sacrificiu, onoarea, generozitatea, credinta in Dumnezeu, inteligenta, moralitatea, integritatea… Acest mare lider a reusit sa atraga in miscarea lui pe cei mai multi si renumiti dintre intelectualii de elita ai tarii printre care:Emil Cioran, Mircea Eliade, Radu Gyr, Nae Ionescu, Lucian Blaga.
In ciuda opozitiei statului, „Capitanul” a reusit sa se organizeze eficient si sa-si extinda numarul de membrii in cadrul garzii, din toate categoriile sociale:elevi, studenti, profesori, muncitori… Aproape un milion de membrii pe care a reusit sa-i instruiasca in spiritul ideologiei legionare. Desi nu a avut nici un suport material, inteligenta remarcabila l-a ajutat sa mentina activa si competenta marea organizatie. Si cum s-a intamplat de atatea ori in istorie, liderilor integri moral inscenandu-li-se fapte de crima, coruptie, tradare pentru a li se infrana ascensiunea si pentru a fi inlaturati de la putere, si Capitanului i s-au pus in raspundere in mod marsav astfel de fapte.
