Secretul celor mai longevivi romani
Orice popor are motivele sale de mandrie in ceea ce priveste spiritualitatea, mostenirea si obiceiurile. Noi, romanii, ne mandrim cu batranii nostri, acei batrani verzi amintiti in legende si de existenta carora nimeni nu a stiut de-a lungul anilor.
In 1759, in satul Poiana din judetul Hunedoara, are loc o mare ancheta pentru dovedirea notabilitatii familiei Popa, contestata la vremea aceea de un nobil maghiar, Nicolae Csiszar. Cu aceasta ocazie sunt ascultati 54 de martori dintre care, ultimul, Toader Giurgiu, din satul Voia, avea 150 de ani.
Acesta spune:”Cum sa nu fi cunoscut pe raposatul popa Stefan, care mie mi-ar fi putut fi copil, fiindca eu sunt un om asa de batran, ca pe vremea cand, sub imperiul turcesc, s-a introdus in Transilvania darea pe porti, eu eram atunci deja gospodar cu casa cu fum si am dat eu insumi darea dupa poarta;cu atat mai sigur a dat popa Stefan. Pe fiul sau, Avram, l-am cunoscut foarte bine si pe tata lui popa Stefan, pe popa Luca, l-am cunoscut foarte bine, fiindca am trait impreuna in mare prietenie. Din multi copii ai lui popa Luca, unul, Ioan, s-a asezat ca preot la Bobalna si fiul acestuia, Atanasie, noua romanilor din Transilvania ni s-a pus episcop.”
