Ce ascunde Moscova subterană?

Existenţa în paralel cu reţeaua publică de metrou din Moscova a unui sistem de tunele şi centre de comandă secrete a stârnit de mult interesul multor cercetători. Această reţea subterană secretă, cunoscută sub numele de Metroul 2, a fost proiectată pentru a asigura funcţionarea guvernului sovietic în condiţiile unui război nuclear. Principala sursă de informaţii referitoare la instalaţiile subterane secrete ale Moscovei este Raportul Departamentului american al Apărării publicat în 1991. Conform raportului, Metroul 2 leagă locaţii strategice din Moscova şi adăposteşte un adevărat oraş subteran.

Detalii despre metroul din Moscova

Lucrările la metroul din Moscova au debutat în prima parte a anilor ’30. Industrializarea forţată a URSS a avut ca efect o creştere rapidă a populaţiei oraşelor sovietice şi în special a Moscovei, iar infrastructura capitalei trebuia remodelată pentru a face faţă forţei de muncă în creştere.

Cel care a planificat şi a supravegheat construcţia reţelei de metrou moscovite a fost Lazăr Kaganovici, descendent dintr-o familie de evrei ucraineni, care va deveni treptat unul dintre cei mai apropiaţi colaboratori ai lui Stalin. Kaganovici, în calitatea sa de preşedinte al Sovietului orăşenesc al Moscovei şi ulterior de Comisar al Poporului pentru Transporturi (începând cu 1935), a fost principalul responsabil de reconstrucţia Moscovei din anii ’30 .

Planul de construcţie a metroului moscovit a fost aprobat de conducerea sovietică pe 21 martie 1933. Potrivit plaului inițial, metroul urma să aibă 10 linii cu o lungime totală de 80 km. Metroul din Moscova a fost inaugurat oficial pe 15 mai 1935, cu 13 staţii pe o lungime de 11 kilometri.

Actuala reţea de metrou din Moscova are 190 de staţii pe o lungime totală de 317, 5 km. Cea mai adâncă secţiune are 74 de metri. Metroul din Moscova ocupă locul 2 în topul celor mai aglomerate reţele de metrou din lume, după cel din Seul.

Primul metrou din URSS nu trebuia să fie doar un simplu mijloc de transport rapid pentru proletariat, dar şi o dovadă a faptului că statul sovietic era capabil să depăşească democraţiile occidentale. Metroul din Moscova trebuia să fie mai bun, mai eficient şi mai frumos în comparaţie cu oricare reţea de metrou existentă.

Elementele arhitecturale deosebite ale fiecărei staţii de metrou trebuiau să reflecte conceptul socialist asupra artei. Conform acestui concept, arta aparţinea fiecărui cetăţean şi trebuie ca urmare să fie afişată în primul rând în spaţiile publice. În viziunea conducerii sovietice, arta trebuia să fie prezentă în viaţa cotidiană. Nimic nu era mai convingător decât metroul din Moscova pentru a demonstra această idee.

Viteza cu care trebuiau să fie construite liniile de metrou a determinat apariţia numeroaselor accidente de muncă mortale. Majoritatea muncitorilor erau tineri aduşi de la sate. De asemenea, se spune că majoritatea celor care lucrau la metrou erau voluntari. Materialele de construcţiii costisitoare au fost folosite din ambundenţă, în ciuda faptului că lucrătorii trăiau în barăci de lemn fără electricitate şi apă.

Prima linie inaugurată în 1935 era pe traseul Parcul Culturii – Sokolniki.

Extinderea reţelei de metrou din Moscova nu a încetat nici în timpul războiul, când o parte din staţii au fost folosite şi ca adăpost în timpul bombardamentelor. În prezent, în ciuda crizei financiare globale ce a debutat în 2007, proiectele de dezvoltare a reţelei de metrou din Moscova au continuat.

Misterele metroului din Moscova:Metroul 2

Harta Metroului-2 furnizată în raportul Departamentului Apărării din 1991

Paralel cu sistemul public de metrou, se presupune că ar exista o reţea de metrou secretă a cărei construcţie a fost ordonată de către Stalin. Metroul 2 este numele sub care este cunoscută această reţea secretă de tuneluri şi buncăre de comandă.

Se afirmă faptul că Metroul 2 este mult mai lung decât cel public şi că are o adâncime care merge până la 200 de metri. Spionajul american presupune că Metroul 2 leagă Kremlinul de sediul FSB (ex-KGB), aeroportul Vnukovo-2 şi de un presupus oraşel subteran la Ramenski. Se spunea de asemenea că Stalin avea acces la această reţea secretă de metrou chiar de la vila sa de vacanţă situată în afara Moscovei.

Există diferite teorii referitoare la stadiul actual de dezvoltare al Metroului 2. Unii afirmă că orice construcţie la Metroul 2 a fost stopată o dată cu moartea lui Stalin în 1953. Alţii însă susţin că reţeaua secretă de metrou se extinde având ca paravan proiectele de dezvoltare a sistemului public de metrou.

Se presupune faptul că oraşul subteran de la Ramenki poate găzdui aproximativ 30000 de persoane, având totodată şi un centru de comandă alternativ pentru comandanţii din armata rusă. Se crede că acest complex subteran a fost finalizat la mijlocul anilor ’70, fiind capabil să asigure condiţii de viaţă pentru mii de oameni pe o perioadă de aproximativ 30 de ani. Conform surselor americane, oraşul subteran de la Ramenki ar avea depozite uriaşe de alimente, generatoare şi locuri de dormit amenajate. 

Cele mai multe dovezi ale existenţei Metroului 2 vin de la Departamentul Apărării al SUA. Raportul Departamentului Apărării din 1991, intitulat Military Forces in Transition, menționează existența unei rețele extinse de instalaţii subterane care tranzitează Moscova şi suburbiile sale. Raportul susţine că această reţea subterană secretă era menită să asigure funcţionarea guvernului sovietic în cazul unui război nuclear. Se presupune că actualul administrator al acestei reţele subterane secrete ar fi Ministerul Apărării.

Mulţi cetaţeni ruşi cred în existenţa Metroului 2 şi îl consideră o dovadă a paranoiei de care suferea vechiul regim sovietic.

BibliografieDaniel Smith, 100 Places You Will Never Visit:The World’s Most Secret Locations, Ed. Quercus, Londra, 2012.http://www.atlasobscura.com/articles/subterranean-secrets-moscow-s-metro-2-and-the-diy-subway-systemhttp://alanier.at/U-BahnMoskau.html