Evoluția în dinți de fierăstrău

Suprapunerea evoluției creșterii economice și a ciclurilor electorale din România sugerează că odată încheiate alegerile PIB-ul nu o duce prea bine: nu doar că în anii electorali cresc deficitele, ci și economia scade în anul care urmează alegerilor.

Dacă tendința se va menține (și există toate datele să se mențină), România ar putea avea parte de un an extrem de dificil în 2025, în special având în vedere că datele economice au început să se deterioreze puternic încă de pe acum.
Avanul PIB din primul semestru 2024, de doar 0,7% din PIB, indică o decelerare puternică a activității economice, determinându-i pe economiștii din mediul privat să-și revizuiască drastic prognozele pentru acest an, la puțin peste 1% din PIB.

Evoluția în dinți de fierăstrău – explicațiile

După cum se observă, pentru anii electorali (cu verticalele roz), datele din ultimele două decenii arată că avansul PIB din anul post-electoral a fost întotdeauna inferior celui din anul cu alegerile.

Avem 2 excepții – anii 2016, când măsurile populiste de creștere a veniturilor populației luate de guvernul Ponta în 2015 (înainte de prezidențialele de atunci) s-au făcut simțite în evoluția PIB-ului din anul 2017,
și 2020, când pandemia a distorsionat mersul firesc al lucrurilor, iar creșterea din 2021 a venit din efectul de bază, nu dintr-o creștere efectivă.

La finalul acestui an putem, însă, să începem completarea graficului: un deficit de 7,5-8% din PIB, iar pentru anul următor – când nu vom mai avea creșteri de salarii și pensii (pentru consumul care asigură creșterea) și sunt de așteptat creșteri de taxe la companii – putem pune creșterea PIB pe scădere.

Asemănarea cu Polonia – dar, mai ales, marile deosebiri

Anii electorali sunt caracterizați peste tot prin măsuri care să crească aprobarea electoratelor față de guvernanți, însă problema se pune cât își permite și, mai ales, cum o face, fiecare guvern când e vorba de finanțarea măsurilor electorale.

Analizând situația din Polonia, de exemplu, cu excepția anilor de pandemie, și acolo anul electoral a fost mai bun din perspectiva creșterii economice, decât perioada de după.

Polonia se remarcă însă printr-o gestionare mult mai responsabilă a finanțelor publice. După adâncirea deficitului bugetar în contextul crizei economice din 2008-2009, Polonia fiind singura țară europeană a cărui PIB nu s-a contractat atunci, a urmat o perioadă de corecție, neîntreruptă de alegeri.

Deficitul bugetar a continuat să scadă și în anii de după scrutinele parlamentare din 2011 și 2015, situația deteriorându-se abia în 2020, ca la toată lumea, primul an de pandemie.

Dacă suprapunem evoluția din România cu cea din Polonia se pot observa două aspecte importante:

• avansul economic al României a fost mai puternic afectat de cele două perioade de criză internațională; PIB-ul s-a contractat mai puternic și a ”sărit” ulterior mai rapid, ”dinții de fierăstrău” ai dezvoltării României fiind mai ascuțiți decât cei din Polonia, unde suișurile, dar și coborâșuri au fost mai line.
  Prin urmare, în cei 20 de ani analizați, economia poloneză a crescut în medie cu 3,8% pe an, față de 3,5% pe an media pentru România: Polonia a crescut prin producție și export, România a crescut prin împrumuturi și import.

• deficitul bugetar al României a crescut mai mult decât cel polonez în contextul crizelor și deși s-a corectat mai puternic în intervalul 2012-2016, a început să se deterioreze cu mult înainte de pandemie.
  În cei 20 de ani analizați, deficitul bugetar mediu al României a fost de 4,1% din PIB, media în cazul Poloniei fiind de 3,7% din PIB.

În plus, modelul de creștere al Poloniei le permite politicienilor de la Varșovia să fie puțin mai darnici în anii electorali: fiind o țară net exportatoare și cu un deficit de cont curent mic, Polonia își plătește datoriile electorale din ce urmează să încaseze; România își plătește datoriile electorale din ce urmează să împrumute.

Cifrele din Polonia arată, de asemenea, că și politicienii de la Varșovia s-au îngrijit ca PIB-ul să înregistreze avansuri semnificative în anii electorali. În 2011, spre exemplu, creșterea economică a fost aproape dublă față de 2010 și de trei ori mai mare decât în 2013.

În ceea ce privește deficitul, guvernele poloneze au fost ceva mai prudente, acesta cunoscând în perioada analizată o evoluție preponderent descendentă (de la maximul de -7,5% din PIB în 2010 la -0,2% în 2018), finanțele publice cunoscând o deteriorare abia în contextul pandemiei.

Chiar și în contextul pandemiei, deficitele din Polonia s-au menținut sub cele din România.

***