Bucureşti este cea mai afectată de cutremure capitală din Europa

Capitala României a evoluat de la un sat de câmpie la statutul de oraş cu două milioane de locuitori, istoria sa fiind marcată de cataclisme naturale. Incendiile, inundaţiile şi mai ales cutremurele au însoţit dezvoltarea aşezării.

Locuitorii săi au trecut prin momente teribile şi trăiesc sub ameninţarea marelui cutremur. Zona seismică Vrancea este coşmarul bucureştenilor. În secolul trecut cutremurele din adâncul zonei Vrancea au lovit crunt Bucureştiul de două ori, în 1940 şi în 1977. În prezent zona se dovedeşte activă, ducându-i pe mulţi cu gândul la ceea ce este mai rău. Cum a fost afectat oraşul de cutremurele prin care a trecut? Ce putem spune despre capacitatea oraşului de astăzi de a fece faţă ameninţării?

Cele mai importante declaraţii:

„Poate că nicio capitală europeană nu a fost atât de afectată de o întreagă panoplie cum a fost Bucureştiul. Foarte multe nenorociri. Din păcate, cutremurele în România sunt destul de rare încât să nu creeze o educaţie seismică, aşa cum au japonezii, dar şi destul de dese încât să afecteze mai multe generaţii“. 

Dan Falcan, istoric: 

„Cutremurele se succed la un interval de 35-40 de ani. Cel mai mare cutremur e bănuit a fi cel din 1802, chiar de Sf. Parascheva, pe 14 octombrie. Spun că e bănuit fiindcă nu existau mecanisme de măsurare a seismelor. Specialiştii au spus că a avut cca 7, 7-7, 9 grade pe scara Richter. Victimele au fost destul de puţine, deoarece locuinţele aveau cel mult un nivel.“ 

„Cea mai importantă pagubă a fost că a cazut Turnul Colţei, care era chiar în faţa Bisericii Colţea. Se zice că a fost construit de soldaţii suedezi. Turnul acela a stat afectat până în 1888, cand Pache Protopoepescu, primarul de bună reputaţie a Bucureştiului, a decis demolarea lui, deoarece a vrut să traseze cele două axe, est-vest şi nord-sud, fiindcă se îngusta strada din cauza turnului. A fost un întreg scandal, s-a scris un ziar în care diverse personalităţi s-au opus demolării. 

Ciprian Plăiaşu, jurnalist:

„Bucureştiul niciodată nu a suferit procese ample de restaurări, pentru a fi pregătit pentru astfel de calamităţi. Administraţia şi-a dorit mereu ceva nou, in timp ce multe clădiri se aflau în degradare. 

Majoritatea clădirilor din Centrul Vechi sunt pe cale să se dărâme. Chiar astă-vară am văzut cum a căzut o faţadă, era să lovească pe cineva. Bucurestiul se afla într-o zonă mlaştinoasă, în albia Dâmboviţei. Se zice că Dâmboviţa ciruclă chiar şi pe sub locuinţele din apropiere, pentru că nu este făcută o izolare foarte bună.“ 

Dan Falcan, istoric:

„Şi inunudaţiile au fost numeroase. Cea mai devastatoare a fost în timpul lui Cuza, în 1865. Sunt şi gravuri care îl ilustrează pe acesta mergând călare prin apă. Legenda spune că atunci a salvat doi copii găsiţi în inundaţie.  A mai fost ciuma lui Caragea, care a început în decembrie 1812, când Caragea a venit de la Istanbul. S-a răspândit şi a făcut prăpăd, a murit aproape jumătatate din populaţia Bucureştiului. A durat pana in toamna anului următor. Atunci s-a construit Spitalul Filantropia. Bucureştiul avea la acea vreme doar Spitalele Colţea, Pantelimon si nu ajungeau pentru nevoile populatiei. Constantin Caracaş, şeful medicilor din Bucureşti, a decis construirea lui. 

Dezbatere Historia:cum a fost afectat  Bucureştiul de cutremure de-a lungul istoriei  

Alexandru Muraru, directorul Instutul Naţional pentru Patrimoniu: 

„Sunt peste 2.600 de monmente istorice în Bucureşti. Numai în Centrul Vechi sunt aproape 1.500 de monumente istorice. Dacă noi vom avea mâine un cutremur de până în 7 grade Richter, Bucureştiul riscă să piardă aproape 10% din patrimoniul său istoric. Este o cifră mai mult decât îngrijorătoare. Lucrurile sunt complicate la nivelul administraţiei şi a autorităţilor. Institutul de Patrimoniu nu are atribuţii în acest sens. Până în momentul de faţă, Direcţia de Cultură a Bucureştiului nu are nicio fişă a vreunui monunet istoric, unde se trece proprietarul, starea de conservarea a clădirii şi alte informaţii.“

Pentru anul viitor, în programul de restaurare sunt alocare 20 de miloane de RON, adică jumătate de kilometru de autostradă pentru 30.000 de monunemte istorice la nivelul României. In ritmul ăsta, nouă ne-ar trebui şase ani să terminăm ce am început deja.

Alexandru Muraru, directorul Institutului Naţional pentru Patrimoniu

„O clădire afectată este Institutul de Arheologie din Bucureşti, de pe strada Matache, o clădire superbă, care este într-o stare de degradare fantastică. Un alt exemplu este acea clădire unde s-a semnat alegerea lui Cuza, celebrul Hotel Concordia, care are o situaţie foarte complicată. Ar mai fi Hala lui Matache şi altele pe care mass-media le-a adus în atenţie. Începuse un fel de reconstrucţie timidă a Halei, dar nu mai ştiu nimic despre acest lucru. Primăria municipiului Bucureşti nu este un prieten al monunemtelor istorice. Nu am văzut sa aibă o preocupare deosebită pentru aşa ceva.“

„Pentru anul viitor, în programul de restaurare sunt alocare 20 de miloane de RON, adică jumătate de kilometru de autostradă pentru 30.000 de monunemte istorice la nivelul României. In ritmul ăsta, nouă ne-ar trebui şase ani să terminăm ce am început deja. Nu mai vorbesc de alte cereri de restaurare.“

„Peste 180 de clădiri cu risc seismic de categoria A sunt amplasate numai în Centrul Vechi. Nu ştiu cum au obţinut avize de la Direcţia de Cultură şi de la Primărie. Cert este că numai în această vară s-au prăbuşit două imobile acolo şi cred că o să mai asistăm şi la astfel de cazuri în viitor.“

Ciprian Plăiaşu, jurnalist:

„Comunismul a schimbat, de asemenea, aspectul Bucureştiului. Un întreg cartier a fost ras pentru a se construi actuala Casă a Poporului. Apoi, toate blocurile care flanchează bulevardele au fost construite în perioada comunismului. În cutremurul din 1977 au murit 1.500 de oameni doar în Bucureşti şi s-au prăbuşit numeroase clădiri. Atunci au murit Toma Caragiu, Monica Porumbacu, Anatol Baconschi şi mulţi alţii.“

2-3 cutremure mari la o sută de ani

În fiecare secol au loc două-trei cutremure majore, cu magnitudinea de peste 7, care au fost resimţite pe arii foarte întinse, atât în Europa Centrală, cât şi în Sudul şi Estul continentului nostru.

, care a avut loc în ziua 26 octombrie  a fost un cutremur de adâncime, cu o magnitudine de 7, 9 grade, cu epicentrul în zona Vrancea. A fost cel mai puternic cutremur vrâncean care a fost înregistrat, fiind resimţit din Moscova până în Istanbul. A durat 2 minute şi jumătate, timp în care „mişcările solului semănau cu acelea ale valurilor”. Rapoartele vremii indică faptul că au murit atunci patru oameni, fiind rănite câteva sute de persoane.

La 27 de ani distanţă, pe 14
noiembrie 1829, s-a produs un cutremur cu magnitudinea de 7, 3
care avut o durată de un minut.

Nouă ani mai târziu în Vrancea s-a produs un nou cutremur de paste 7 grade Richter. Mai exact,
seismul din 23 ianuarie 1838 a înregistrat 7, 5 grade Richter
. S-au consemnat 73 de morţi pe întreg cuprinsul ţării, din care opt doar în Bucureşti, răniţi fiind mult mai mulţi. Sute de case s-au dărâmat în întregime, pagubele fiind imense.

Sfârşitul secolului XIX a fost marcat de alte două cutremure peste 7 grade Richter, la un an distanţă unul de altul, pe
17 august 1893 şi 31 august 1894, ambele cu magnitudinea 7, 1
. Nu există informaţii despre victime, nefiind considerate seisme violente, ci mai degrabă destructive.

Tot 7, 1 grade Richter a avut şi cutremurul din 6
octombrie 1908
care a durat aproximativ 3 minute şi a avariat casele vechi din Bucureşti, dar şi din estul Munteniei şi sudul Moldovei.

, produs  pe 10 noiembrie, la ora 3:39, cu epicentrul în zona Vrancea la o adâncime de circa 133 km. A fost primul mare cutremur din România contemporană.

Efectele lui au fost devastatoare în centrul şi sudul Moldovei, dar şi în Muntenia. Numărul victimelor a fost estimat la 1000 de morţi şi 4000 de răniţi, majoritatea în Moldova. Din cauza contextului în care s-a produs, cifra exactă a victimelor nu a fost cunoscută, informaţiile fiind cenzurate în timpul războiului.

Cutremurul s-a simţit şi în Bucureşti, unde au existat circa 300 de morţi, majoritatea la prăbuşirea blocului Carlton, structură cu 12 etaje din beton armat, foarte modernă la acea vreme. Multe alte blocuri din Bucureşti au fost considerabil deteriorate. După cutremur Asociaţia Generală a Inginerilor din România a întreprins un studiu detaliat al efectului cutremurului asupra clădirilor din beton armat.

Principala concluzie a fost că normele pentru calculul clădirilor din beton armat, practic copiate după cele germane, nu prevedeau calculul la eforturi seismice, Germania nefiind situată într-o zonă de risc seismic. Au fost elaborate noi norme care au fost aplicate la toate clădirile construite în perioada postbelică.

A avut o magnitudine de 7, 2 grade , o adâncime de 100 km şi o durată de circa 56 de secunde. Au murit atunci 1.578 de persoane.  La nivelul întregii ţări au fost circa 11.300 de răniţi şi aproximativ 35.000 de locuinţe s-au prăbuşit. Majoritatea pagubelor materiale s-au concentrat la Bucureşti unde peste 30 de clădiri şi blocuri mari s-au prăbuşit.

Cutremurul a afectat de asemenea şi Bulgaria. În oraşul Sviştov, trei blocuri de locuinte au fost distruse şi peste 100 de oameni au fost ucişi.Unda de şoc s-a simţit aproape în toţi Balcanii.

Pe
30 august 1986
unda de şoc a unui cutremur cu magnitudine 7 produs în Vrancea a făcut mai multe pagube în Basarabia. În România, din fericire, s-a resimţit la o intensitate mai mică şi nu s-au înregistrat victime ori pagube materiale.

Ultimul cutremur mai serios, care însă nu a depăşit 6, 7 grade pe scara Richter, a avut pe 30 mai 1990, acesta fiind urmat câteva ore mai târziu de o replică de 6, 1 grade Richter. Deşi a fost resimţit pe o arie destul de largă, nu a provocat victime omeneşti şi nici pagube materiale importante.

Dezbatere Historia în cadrul emisiunii „Adevărul Live” cu istoricul Dan Falcan, specialist în istoria Bucureştiului, Ciprian Plăiaşu, editor revista Historia, şi Ion M. Ioniţă, moderator.