Obiceiurile excentrice, de zi cu zi, ale marilor personalităţi ale lumii

De la obiceiul scriitorului francez Honoré de Balzac de a bea până la 50 de ceşti cu cafea pe zi, până la viciile periculoase ale filosofului Jean-Paul Sartre, multe genii celebre au practicat, zilnic, ritualuri ciudate pentru a putea depăşi dificultăţile de a crea opere măreţe. Câteva dintre ele au fost redate de scriitorului american Mason Currey, în cartea sa, „Ritualuri zilnice:Cum muncesc artiştii“.Franz Kafka, frustrat cu locuinţa şi cu locul lui de muncă, nota, în 1912, într-o scrisoare către logadnica sa, Felice Bauer:„Timpul este scurt, puterea mea este limitată, biroul este o oroare, apartamentul este zgomotos, iar dacă o viaţă plăcută şi simplă nu este posibilă, atunci unul dintre noi trebui să încerce să se strecoare prin ea făcând manevre subtile.“

Kafka este una dintre cele 161 de personalităţi celebre, alături de alţi romancieri, poeţi, muzicieni, pictori, filosofi, oameni de ştiinţă şi matematicieni, ale căror ritualuri zilnice, adesea stranii, sunt cuprinse în cartea scriitorului american Mason Currey, „Ritualuri zilnice:Cum muncesc artiştii“. La fel ca autorul german, aceste „genii“ au muncit în ciuda unor numeroase obstacole-unele dintre ele provocate chiar de ele însele-şi au găsit o mulţime de „manevre subtile“ pentru a-şi duce la capăt munca de zi cu zi. „În timp ce am făcut cercetări pentru această carte, mi-am dorit că aflu cu exactitate cum îşi făceau timp aceşti artişti în fiecare zi pentru munca lor şi ce ritualuri i-au ajutat (sau împiedicat) în procesele lor de creaţie. Scopul meu principal a fost să prezint schiţe amuzante din vieţile lor zilnice, dar şi să arăt, totodată, cum opere mari, de lungă durată, pot să iau naştere dintr-o muncă nu atât de asiduă uneori“, a explicat Mason Currey pentru Huffington Post.

De la scriitorii Honoré de Balzac, care obişnuia să bea până la 50 de ceşti cu cafea pe zi, şi Thomas Mann, care se închidea în biroul său să muncească, forţându-i pe cei din casă să nu facă niciun fel de zgomot, până la obiceiurile pline de vicii ale filosofului Jean Paul Sartre, iată câteva exemple de obiceiuri de muncă ale unora dintre cele mai cunoscute personalităţi ale lumii, redate în cartea lui Currey.

Despre William Faulkner se spune că scria cel mai bine dimineaţa, deşi, de-a lungul vieţii lui, a fost nevoit să se adapteze unor programe de muncă variate. De pildă, a scris „Pe patul de moarte“ în fiecare după-amiază, înainte să meargă la muncă, în turele de noapte, când lucra ca supraveghetor la o centrală electrică. Iar cu lucrul pe timpul nopţii s-a acomodat uşor:dormea dimineaţa câteva ore, scria pe timpul zilei, îşi vizita mama pentru o pauză de cafea în drumul de muncă şi mai aţipea din când în când în timpul turelor de noapte. Falkner spunea că nu aştepta ca „inspiraţia să-l lovească“:„Scriu atunci când ceva, duhul, mă mişcă, şi asta se întâmplă zilnic“.Vreme de mulţi ani, poeta şi scriitoarea americană Maya Angelou şi-a conceput operele în camere de hotel sau de motel – care, potrivit autoarei, cu cât erau mai puţin cunoscute, cu atât mai bine. În 1983, Angelou i-a spus unui jurnalist:„De obicei, îmi închiriez o cameră de hotel unde lucrez. Îmi place să fie o cameră micuţă, cu un singur pat şi, dacă se poate, să aibă şi o chiuvetă. Acolo îmi ţin un dicţionar, o Biblie, o pereche de cărţi de joc şi o sticlă de Sherry. Încerc să ajung pe la ora 7 dimineaţa şi să lucrez până pe la 2 după-amiaza. Dacă munca îmi iese prost, stau până la prânz. Dacă îmi iese bine, atunci rămân până când continuă să fie bine. Mă simt singuratică şi e minunat.“.

Programul de lucru al scriitorului francez Honoré de Balzac era foarte calculat. Seara, la ora 18.00, autorul „Comediei umane“ obişnuia să servească o cină uşoară, apoi se culca. La ora 1 noaptea se trezea şi se aşeza la birou, unde scria timp de şapte ore. Când se făcea 8 dimineaţa, dormea pentru o oră şi jumătate, iar, apoi, de la 9.30 până la 4 după-amiaza, îşi reîncepea munca, bând încontinuu mai multe ceşti cu cafea. Potrivit unor estimări, Balzac consuma şi peste 50 de ceşti cu cafea într-o zi. Spre seară, scriitorul obişnuia să se plimbe sau să primească vizitatori, dar timpul său liber era limitat la maximum două ore. Pentru că, de la ora 18.00, programul lui intra în acelaşi ciclu, iar şi iar.

Când era tânăr, scriitorul Franz Kafka nu-şi începe lucrările înainte de miezul nopţii. Asta datorită faptului că, pe atunci, locuia împreună cu familia sa şi era singurul moment când putea să muncească. El a fost, de asemenea, unul dintre acele câteva personaje celebre din cartea Currey care a avut un loc de muncă pe timpul zilei pentru a-şi finanţa scrierile din timpul nopţii.Citeste mai mult:adev.ro/mwday1