Emanciparea femeii şi schimbări în stilul de viaţă
Din ce în ce mai multe femei refuzau să se supună condiţiilor unei societăţi dominate de bărbaţi, criticând convenţiile sociale şi absurditatea acestora. Mişcarea feminină aspira spre dobândirea unor drepturi şi libertăţi care secole au fost refuzate, spre nişte condiţii de viaţă mai sănătoase şi mai puţin discriminatorii.
În vreme ce mişcarea de emancipare lupta pentru depăşirea dezavantajelor economice şi politice, un grup de reformatoare avea în vedere în primul rând îmbunătăţirea vieţii de zi cu zi. Cele două aspiraţii erau oricum complementare. Femeia îşi dorea o viaţă mai puţin împovărată şi mai plăcută.
Una dintre luptătoarelecele mai acerbe ale perioadei a fostOttilie Hoffmann. S-a născut la Bremen în 1835. În Anglia, pe când lucra ca guvernantă, s-a implicat în mişcarea de moderaţie, care urmărea să oprească consumul excesiv de alcool în marile oraşe. Când se întoarce în Germania întemeiază alături de alte doamne cu idei similare o uniune pentru drepturile femeilor cu sediul la Bremen. În 1894 este aleasă reprezentanta tuturor uniunilor de acest tip din Germania. Ottilie se pronunţa pentru abolirea discriminării mamelor necăsătorite, dar cum Biserica nu era de acord, aceasta îşi intensifică activitatea aliindu-se cu helene Stöckers, care conducea o asociaţie pentru protecţia mamelor.
Dar Ottilie îşi revendica drepturile şi lîntr-un mod mai personal. Ca majoritatea femeilor de la 1900 care doreau o schimbare, aceasta decide să nu se căsătorească. Nu dorea sub nicio formă să depindă de vreun bărbat. În schimb locuia în diverse oraşe cu prietene, mătuşi sau familii apropiate. La 65 de ani se mută împreună cu o tânără care mai târziu a avut copii, dar a rămas în această formă de comunitate pe care o preferau luptătoarele pentru libertate. Ottilie şi-a dat seama de timpuriu că ideile de emancipare şi cele de reformare a vieţii merg mână în mână. Şi că cine doreşte să lupte pentru împlinirea revendicărilor trebuie mai întâi să facă o schimbare în propria viaţă din mediul burghez. Din 1890 este foarte activă în oraşul natal, la început mai ales ca publicist, când atrage atentia asupra pericolelor sociale din comunitate.
De mare importanţă a fost un articol care îi atrage atenţia primarului:în Bremen fusese construită o hală unde urma să aibă loc o expoziţie industrială. Muncitorii de acolo îşi potoleau setea cu alcool, mai ieftin şi mai sănătos decât apa de râu, numai că din cauza lui aveau loc numeroase accidente de muncă. Ottilie se indignase din pricina unor astfel de condiţii şi împreună cu alte două reformatoare deschide un pavilion în apropiere, unde pregăteau supă şi cafea. Mai târziu şi copiii din zonă vor primi aici lapte şi alte băuturi calde, ca să nu ia şi ei calea viciului de mici, aşa cum din păcate se întâmpla des la începutul secolului al XX-lea.
Ottilie începe să împartă broşuri despre efectele alcoolului, promovând un stil de viaţă mai sănătos, iar treptat pavilioanele unde se serveau băuturi se vor transforma în cantine muncitoreşti. Ca urmare a întregii iniţiative se va pune pe picioare inclusiv o şcoală unde seara se organizau şi diverse evenimente precum recitaluri sau prelegeri. Astfel de reforme cu caracter social aveau un efect pozitiv şi asupra vieţii de familie, căci nu puţini erau aceia care îşi cheltuiau salariile pe băutură şi îşi lăsau soţile şi copiii fără sprijin sau mai rău, îi maltratau.
Se mai făceau campanii şi împotriva fumatului, un deziderat al mişcării pentru tineret, care în 1915 o va face pe Ottilie membru de onoare. Astfel, multe idealuri ale mişcărilor reformatoare se intersectau cu cele ale feminismului, făcând parte din atmosfera generală de schimbare de la cumpăna veacurilor. Reformarea vestimentaţiei nu este nici ea de neglijat. Doamnele se săturaseră de corsete, pălării şi rochii complicate, care nu doar că erau foarte scumpe, ci şi extrem de incomode. Şi părul scurt era mai uşor de îngrijit. Femeile începuseră să utilizeze şi bicicletele, asigurându-şi o mobilitate mai mare, şi în acelaşi timp s-a renuntat la saua concepută special pentru doamne.
Vegetarianismul devine şi el din ce în ce mai în vogă, în mod special din cauza avantajelor economice, dacă ne gândim că profesoarele câştigau nu mai mult decât muncitorii din fabrică. Adoptând un astfel de stil de viaţă, se puteau întreţine şi duce un trai onorabil. În plus, o bucătărie bazată pe absenta cărnii avea cheltuieli mai reduse şi pregătea meniul mult mai uşor. Vechile şi demodatele mâncăruri precum tocăniţa sau pâinea de grâu sunt repuse în drepturi, ceea ce uşura mult munca în bucătărie.
Promovarea unei diete lipsite de alcool şi carne era în esentă o reacţie împotriva industrializării, care atingea şi domeniul agroalimentar. Făina albă şi zahărul deveniseră foarte ieftine. Excesele sau carenţele alimentare provocau noi boli. Femeile care câştigau puţin nu îşi permiteau să meargă la doctor, adesea apelând la metode naturiste pe care le învăţau tot în cadrul uniunilor reformatoare. De acolo aflau şi despre alternativa traiului fără alcool şi produse animale.
Ideile reformei nu numai că reuşit să facă viaţa mai suportabilă, dar au permis şi aducerea în prim plan a problemelor cu care se confruntau femeile. Propunerile acestora în legătură cu stilul de viaţă erau în consonanţă cu o simplitate feminină, o armonie care dorea să contracareze modelul masculin deja bine stabilit. Într-u fel, “feminizarea” vieţii de zi cu zi contribuia şi la democratizarea acesteia. Nu întâmplător casele construite in această perioadă au bucătăria în partea din spate. Noua organizare a gospodăriei şi menajului a fost o consecinţă a mişcării de emancipare şi treptat, pornind de la ea s-a ajuns la o profesionalizarea întreţinerii locuinţelor, prin întemeierea de firme care se ocupau cu aşa ceva.
Totodată apardin ce în ce mai multe locuri unde doamnele se pot expune în public şi se pot mişca după bunul plac. S-au construit facilităţi sportive, bazine de înot, locuri de recreere sau saloane de tratament. Ideea independenţei feminine prinde rădăcini, iar mamele singure nu mai sunt att de discriminate, ci dimpotrivă, au în sprijin asociaţii umanitare. Cât despre bărbaţi, şi aceştia suferă o schimbare de mentalitate. Dacă în secolul al XIX-lea învăţau că masculinitatea se exprimă prin diverse comportamente, cum ar fi şi cel alimentar, prin consumul excesiv de carne, treptat noile tendinţe către moderaţie îi determină şi pe ei să nu mai caute atât de asiduu o exprimare a statutului prin alimentaţie.
Prin astfel de idei care pot parea uneori neînsemnate, reformatoare precum Ottilie Hoffmann au pus sub semnul întrebării stereotipiile legate de diferentele dintre sexe, pledând pentru un ideal de femeie mai sigură de sine şi un bărbat mai puţin dominator. Cu paşi mici diferenţele se estompează, iar feministele avant-la-lettre şi-au adus contribuţia nu doar la o îmbunătăţire a imaginii femeii, ci şi la îmbunătăţirea concretă a unor conditii de viaţă.
Sursa:zeit.de
