dumneavoastră cu ce domnitor aţi vota?

Ne-am obişnuit cu sondajele despre orice, iar faptul că România se află într-o continuă campanie electorală ne aduce câte un top politic în fiecare săptămână. Dar dacă am face un sondaj, nu despre politicienii prezentului, ci despre conducătorii din trecut?

Revista „Historia” a avut această curiozitate şi a realizat împreună cu institutul de cercetare sociologică INSCOP un sondaj menit a ne da o imagine a modului în care percepem astăzi figurile importante ale istoriei. Mihai Viteazul, Ştefan cel Mare, Mircea cel Bătrân, Alexandru Ioan Cuza sunt conducătorii care au întrunit cele mai multe sufragii.

Explicaţiile acestei poze din mentalul nostru istoric sunt multe şi vor analizate de istoricul Dan Falcan şi profesorul de istorie Corneliu Riegler într-o dezbatere moderată de Ion M. Ioniţă şi transmisă live, începând cu ora 11.00, pe site-ul adevarul.ro. Rezultatului acestui sondaj ţine şi de informaţia primită în şcoală, despre filmele istorice ale perioadei comuniste sau despre tendinţa de a glorifica trecutul, în comparaţie cu prezentul dezamăgitor. Sigur, se poate vorbi despre mituri şi despre criteriile prea vagi care pot sta la baza ierarhizării importanţei în istorie. Dar aici vorbim despre imagini şi despre percepţia trecutului.

Oamenii au conştiinţa lucrurilor importante în istorie, cum ar fi existenţa ca entitate statală şi unirea românilor într-o singură ţară. Dacă, în percepţia publică, principalul eveniment al istoriei noastre este Unirea, cum să nu apară pe podiumul personalităţilor importante Mihai Viteazul şi Alexandru Ioan Cuza? De ce nu apare şi Regele Ferdinand? Ba da, este şi el ceva mai jos în top. Aşa că lucrurile sunt coerente.

Până la urmă, toţi aceşti oameni pe care acum îi considerăm importanţi au rămas în conştiinţa noastră pentru că ştim că au realizat ceva. Niciunul nu a rămas pentru ceea ce nu a reuşit să înfăptuiască, ci pentru cât a putut să facă.

Istoria este mai greu de păcălit

Marea diferenţă dintre percepţiile asupra personalitaţilor trecutului şi asupra celor ale prezentului este că trecutul rămâne cu faptele, în timp ce prezentul este hrănit cu promisiunile despre viitor. Astăzi, toţi îşi fac imagine spunând ce vor face mâine. Iar mâine vor povesti ce vor face poimâine. Ceea ce au făcut, din ceea ce au promis, asta se discută mult mai puţin sau deloc.

Bilanţul nu este un exerciţiu la modă. Pentru că discrepanţele ar fi prea mari şi nimeni nu ar ieşi în avantaj în urma unei asemenea comparaţii. Sigur, este relativ uşor să păcăleşti prezentul vânzând iluzii despre viitor. Dar Istoria este mai greu de păcălit. Vine şi vremea în care faptele contează. Unii pot crede că judecata Istoriei vine undeva la sfârşitul lumii, ca Judecata de Apoi. Este şi asta o percepţie.

Uneori, funcţionează mai repede. Rata de transformare a prezentului în trecut a crescut în epoca hiper-vitezei pe care o trăim astăzi. Ceea ce s-a întâmplat dimineaţa este deja istorie seara. Iar dacă prezentul continuă să ne dezamăgească, nu avem decât să ne uităm cu mai mult interes către trecut. Dumneavoastră cu ce domnitor aţi vota?