Ziua naţională a Franţei: confuzie sau certitudine istorică?

Organizarea paradelor cu ocazia zilei naţionale a Franţei sărbătoreşte căderea închisorii fortăreţe Bastilia, care s-a petrecut pe 14 iulie 1789. Aşa va răspunde orice francez, dacă va fi întrebat despre semnificaţia zilei naţionale. Dar este oare corect consemnată în istorie această zi specială? Adevărul este că aniversarea Republicii Franceze are o origine surprinzătoare.

Fără să fie conştienţi, ceea ce sărbătoresc francezii nu este căderea Bastiliei în mâinile revoluţionarilor parizieni, ci alt eveniment care s-a petrecut exact un an mai târziu:Sărbătoarea Federaţiei (La Fête de la Fédération), potrivit BBC. Este uşor să uităm că în primul secol după 1789 Franţa a trăit mai ales sub acele regimuri monarhice care ar fi trebuit îndepărtate de revoluţie. Franţa l-a avut pe Napoleon, apoi Casa de Bourbon a fost restaurată la tronul ţării după Bătălia de la Waterloo, iar mai târziu a condus regele Louis-Philippe.

Revoluţia de la 1848 a instaurat a doua republică franceză, însă după trei ani Franţa revine la monarhie şi începe cel de-al doilea imperiu la conducerea lui Napoleon al III-lea. Însă Franţa nu şi-a impus mai devreme de 1870 un sistem republican care să reziste în timp, ci după războiul împotriva Prusiei. Chiar şi atunci, prima Adunare Naţională a celei de-a treia republici era formată mai ales din politicieni care preferau revenirea la monarhie. Forţa conservatorismului antirevoluţionar este încă puternică.

Oraşul speranţei

Până la sfârşitul anilor 1870, situaţia s-a schimbat complet. Majoritatea pro-monarhiştilor s-au împăcat cu ideea unei republici şi exista chiar o majoritate republicană în Adunarea Naţională. Aşadar, în sfârşit era momentul potrivit pentru a crea o nouă ordine, cu un set de simboluri naţionale. Iar una dintre primele misiuni a fost stabilirea zilei naţionale.

După ce au fost dezbătute mai multe variante, politicienii de stânga au ales 14 iulie. Ei au motivat că predarea Bastiliei a evenimentul major care a declanşat Revoluţia Franceză. Exista însă o problemă:ziua de 14 iulie era totodată o zi extrem de sângeroasă. Chiar guvernatorul Parisului fusese decapitat în acea zi.

Această dată era mai mult decât ar fi putut accepta foştii monarhişti, convertiţi ulterior către republicani. Ziua naţională trebuia să fie una de împăcare, au susţinut aceştia, nu o celebrare a urii. Aşa au luat în considerare La Fête de la Fédération. La un an după căderea Bastiliei, Parisul devenit un oraş al speranţei. Regele al XVI-lea era încă la tronul Franţei, dar autoritatea lui era limitate de o Adunarea Constituantă. În noaptea de 4 august („Noaptea minunilor”), au fost abolite privilegiile nobilimii şi ale clerului. Aceasta avea să fie cunoscută drept „perioada optimistă” a revoluţiei, după cum spun istoricii. Pentru a marca aceste realizări, autorităţile au organizat evenimente pline de fast pe Les Champs de Mars, acolo unde se află Turnul Eiffel astăzi.

Sărbătoare a unităţii

A fost ridicat un arc de triumf înalt de 24 de metri şi au fost amplasate bănci din lemn pentru adunarea celor 400.000 de francezi. În centrul construcţiei a fost amplasat un „Altar al Patriei”, care poartă înscrisul unor cuvinte considerate sacre:„Naţiunea, Legea, Regele”. Parizienii de toate vârstele şi din toate clasele sociale au participat la împodobirea locului. Acea perioadă a fost descrisă drept „o mare sărbătoare a omenirii purificată moral de munca în comun”.

Pe 14 iulie 1790 a plouat. Însă delegaţiile regale ale Gărzii Naţionale nou create a defilat prin oraş, conduse de generalul Marquis de Lafayette. Pe Les Champs de Mars se auzeau imnuri militare. Regele a fost aclamat de francezi, iar regina Marie-Antoinette a arătat mulţimii în extaz bebeluşul regal. Entuziasmul general nu a rezistat, desigur. În mai puţin de un an, revoluţia îşi cerea din nou tributul în sânge. Un secol mai târziu, însă, La Fête de la Fédération avea să fie amintită drept un eveniment demn pentru ziua naţională.

„Ziua de 14 iulie 1790 este cea mai frumoasă zile din istoria Franţei, probabil în întreaga istorie a umanităţii. În acea zi s-a împlinit unitatea naţională”, a spus senatorul francez Henri Martin. Adoptată în 1880, legea a fost formulată ambiguu, într-un mod ambiguu. Nu specifica anul zilei de 14 iulie. Desigur, astăzi toţi se gândesc la ziua Căderii Bastiliei.

Sursa:www.adevarul.ro