Astăzi, despre Ecaterina

Uneia ca mine, născută la începutul anilor ’80, Ecaterina Teodoroiu nu-i spune nimic;sau prea puţin. Ştiu atât, de la orele de istorie de după Revoluţie:a fost o fată care a luptat în Primul Război Mondial şi care-a murit pe câmpul de bătălie. O eroină, „eroina de la Jiu”. Mie mi-a rămas în minte mai degrabă Măriuca Zaharia, fetiţa de sub nuc – o altă figură a războiului… Şi-atunci mă-ntreb:ce mai ştim astăzi despre Ecaterina? Ce mai înseamnă personajul acesta, la aproape o sută de ani de la declanşarea primei conflagraţii mondiale?

O scurtă scanare a surselor de informaţie online – căci astăzi nu te mai duci în piaţa publică sau în poiana lui Iocan, ci te-aşezi confortabil, în faţa unui monitor de computer, în marea piaţă de informaţii pe care-o reprezintă internetul – înregistrează, pe lângă repetarea poveştii eroice, a mitului Ecaterinei, numeroase referinţe la şcoli şi mai ales la străzi care îi poartă numele. Pentru slătinenii zilelor noastre, de pildă, Ecaterina Teodoroiu pare să fie mai cu seamă atât:o stradă cu probleme. O ştire de la Olt TV, din octombrie 2012, respiră uşurare, dar stârneşte râsul:„Se asfaltează Ecaterina Teodoroiu”. Ce?! Primim şi informaţii de context:„După o lungă aşteptare, Ecaterina Teodoroiu va fi în sfârşit asfaltată”. Titlul unei alte ştiri, din ianuarie 2013, e şi mai şi:„Ecaterina Teodoroiu, monitorizată”. Se vede treaba că substantivul „stradă” n-a fost necesar;nu-i nimic, înţelegem şi fără.

În Dej, alta-i problema „pe” Ecaterina:se-ntâmplă toată ziua-bună ziua accidente. Cu şoferi neatenţi, cu biciclişti, ba chiar şi cu mirese. Iar autorul ştirilor, acelaşi, înregistrează conştiincios pentru posteritate tot ce se întâmplă pe strada cu pricina. Iată:în august 2011, „două maşini s-au ciocnit pe strada Ecaterina Teodoroiu din Dej, în dreptul terasei Venus”. Într-una dintre maşini, „şoferiţa de aproximativ 25 de ani, o mireasă şi încă o persoană”. N-aflăm ora accidentului, dar suntem curioşi:mireasa se ducea la cununia civilă sau era în plin proces de furt? O lună mai târziu, altă poveste (care zău că nu îndeplineşte criteriile pentru a deveni o ştire):„locuitorii străzii Ecaterina Teodoroiu s-au trezit peste noapte cu un copac în mijlocul drumului”. Nu, nu, pomul nu răsărise în ciment;alta e explicaţia:„câţiva muncitori de la drumuri au găsit în această dimineaţă soluţia pentru a semnaliza un capac de canal rupt. (…) Abia atunci când s-a aflat că în zonă se filmează, cineva a venit şi a înlocuit «indicatorul rutier natural» cu un jalon reflectorizant”. Un alt accident are loc în decembrie 2011;şi încă unul în august 2012 – şi amândouă intră, graţie jurnalistului dejean, în istoria evenimentelor marcante ce se produc pe strada respectivă. Încheiem apoteotic cu evenimentul din septembrie 2012:„Biciclist lovit de maşină pe Ecaterina Teodoroiu din Dej. Şoferul a fugit”.

„Acum toată lumea spune/Ecaterina, nume pentru renume”

Pe youtube, Ecaterina îşi păstrează statutul de eroină:e eroina unui cântec hip-hop. Iar autorul e Axel, fost elev al Colegiului Naţional „Ecaterina Teodoroiu” din Târgu Jiu. În opt luni de prezenţă pe youtube, cântecul „Povestea unei eroine” a strâns peste 1.400 de vizualizări şi trece, pe repede-înainte, prin istoria Ecaterinei. Spicuim din prima parte o „odei” hip-hop:„Povestea începe în o mie opt sute nouăzeci şi patru/Paişpe ianuarie, doctorul dădea cu subsemnatul/În clipa în care apărea pe lume/O fiinţă gingaşă, Ecaterina avea să-i fie nume./O fată simplă, nimic deosebit/Totul până într-un moment, aşa, nefericit/(…) Avea 20 de ani pe-atunci, era soră medicală/Trăia pe front, printre cadavre fără cruci./Avea şi-un frate, lupta pentru ţară/Între ei era o legătură specială, ba chiar una rară./O nouă zi n-avea să fie şi un nou început/Primul Război Mondial, orice s-ar fi putut întâmpla/Dar uite că s-a întâmplat/Ceva ce nimeni nu putea s-accepte adevărat./Fratele ei era căzut pe front, ciuruit de gloanţe/A încercat să-l aducă la viaţă, dar fără pic de speranţe”. Şi refrenul:„Acum toată lumea spune/Ecaterina, nume pentru renume./Acum toată lumea vrea/Ecaterina, tu eşti eroina mea”. Şi o bucăţică din partea de final:„Acum un liceu îi poartă numele/Colegiul Naţional «Ecaterina Teodoroiu»/Lasă sumele, că aici nu contează/De-aici ieşi om, aici se-nvaţă/Dar trebui să ţii pasul dacă vrei să faci faţă”.

Anul trecut, numele Ecaterinei apărea pe o listă cu personalităţi feminine care s-ar putea regăsi pe o bancnotă românească, alături de Regina Maria, Ana Aslan (medic), Ştefania Mărăcineanu (fizician), Sofia Ionescu (prima femeie neurochirurg din lume), Ana Ipătescu (figură feminină importantă în cadrul Revoluţiei din 1848), Hariclea Darclée (soprană), Alexandrina Cantacuzino (personalitate importantă în mişcarea feministă românească), Aurora Gruescu (prima femeie inginer silvicultor din lume), Elisa Leonida Zamfirescu (prima femeie inginer din Europa), Cecilia Cuţescu-Storck (prima femeie profesor universitar în învăţământul de artă din Europa) şi Sarmiza Bilcescu-Alimănişteanu (prima femeie doctor în drept din lume). Petiţia ALTFEM, „privind tipărirea primei bancnote româneşti care să cuprindă o personalitate feminină”, strânsese, până la începutul lunii mai a.c., aproape 19.000 de semnături;atunci când se vor aduna 50.000, lista cu semnături va fi trimisă Băncii Naţionale a României. Iniţiativa e lăudabilă, bine intenţionată, însă, aşa cum scria, cu câteva săptămâni în urmă, pe contul său de facebook, colegul Antonio Momoc, „în vreme ce la noi se dezbate încă dacă şi când o personalitate feminică să fie pe o bancnotă românească, în Cehia pe bancnota de 500 de coroane este scriitoarea Božena Němcová. Un mic amănunt care face diferenţa”. Şi n-a fost nevoie de petiţie pentru asta…

Petiţia ALTFEM a oferit, însă, prilejul scoaterii de la naftalină a Ecaterinei, cu tot cu legenda care-o înconjoară. Totuşi, pentru mulţi dintre noi, şi mai cu seamă pentru copiii şi adolescenţii de azi, numele ei e aproape o necunoscută. Şi-atunci, ce facem cu Ecaterina? Cum facem să ne-o apropiem? Într-un text al dosarului nostru, profesorul Adrian Cioroianu e categoric:chiar dacă după ’90 a existat o reticenţă a profesorilor de istorie în a mai insista asupra personajelor pe care a bătut monedă comunismul (iar Ecaterina Teodoroiu e unul dintre acestea), e obligatoriu să repovestim această parte a istoriei noastre, după alte modele, fără încărcătură politică, într-o altă paradigmă. Scurt şi la obiect:„Indiferent de ce regim a lăudat-o pe Ecaterina, un lucru este cert – ea şi-a jertfit viaţa de numai 23 de ani pentru ţara asta. Nu văd nimic toxic în a vorbi despre ea tinerelor generaţii, care nu mai ştiu nimic”. Căci altfel, Ecaterina nu va rămâne decât atât:o statuie stingheră pe un bulevard aglomerat, o stradă pe care se întâmplă accidente, fie ele şi cu mirese.