Jurnalul lui Coposu şi secretele politice ale lui Iuliu Maniu

File importante din jurnalul lui Corneliu Coposu, uitate pe rafturile CNSAS, au fost publicate recent de istoricul Marin Pop. Lucrarea arată date istorice inedite din viaţa politică a lui Iuliu Maniu, din al Doilea Război Mondial.

Cum s-au întâlnit, pe ascuns, ilegaliştii comunişti cu Iuliu Maniu, fostul lider al opoziţiei democratice din România, în încercarea de a răsturna regimul mareşalului Antonescu sau, la polul opus, cum îl tatonau nemţii pe liderul ţărănist, pentru a consolida dictatura antonesciană. Acestea sunt două dintre informaţiile inedite redate în lucrarea „Jurnal din vremuri de război”, publicată recent de istoricul sălăjean Marin Pop. Cartea face referire la jurnalul Seniorului Corneliu Coposu, redând experienţa acestuia din perioada celui de-al Doilea Război Mondial, când era secretarul politic al lui Maniu. Jurnalul a fost găsit printre documentele Consilului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS), de către Marin Pop.

„Despre jurnal aminteşte şi Călin Tudor Zarojanu, primul jurnalist care a avut acces oficial la dosarele CNSAS referitoare la Corneliu Coposu. Am considerat că jurnalul merită publicat în întregime, datorită importanţei istorice de excepţie, făcând lumină asupra multor evenimente din al Doilea Război Mondial. Apropiat al marelui om politic Iuliu Maniu şi martor la toate evenimentele la care a participat mentorul său, Corneliu Coposu consemnează evenimente cruciale din timpul războiului, necunoscute până acum sau falsificate de către istoriografia supusă regimului comunist”, precizează istoricul sălăjean.

Jurnalul începe cu tragicul sfârşit al unuia dintre cei mai mari economişti ai României, Virgil Madgearu, secretarul general al PNŢ, asasinat în mod barbar de către „un comando” legionar, la fel ca marele istoric Nicolae Iorga. Oficierea slujbei de înmormântare a celor doi a avut loc în aceeaşi capelă, la o oră distanţă. Îndurerat de asasinarea ţărănistului, Coposu se întreabă, în jurnalul său, dacă ea nu a fost comandată de la Berlin, deoarece Madgearu scrisese mai multe studii economice în care combătea politica lui Hitler.

Întâlniri secrete cu ilegaliştii

Un alt lucru inedit desprins din jurnal este acela în care Coposu povesteşte despre încercările pe care intelectuali cu orientări de stânga, precum avocatul şi scriitorul Nicolae D. Cocea şi eseistul Mihail Ralea sau ilegalişti comunişti, precum Vasile Bâgu, Petre Iordache, Constantin Agiu sau Mihai Magheru, le-au făcut pentru a se apropia de Iuliu Maniu. Marin Pop explică faptul că ilegaliştii voiau să se alieze partidelor istorice pentru a-l răsturna pe Antonescu de la putere. „Simţind vântul schimbării care se apropia, respectiv acela că războiul va fi pierdut de Germania, fruntaşii comunişti din România încearcă o apropiere de Iuliu Maniu şi încadrarea lor oficială în cadrul opoziţiei democratice”, explică istoricul.

După cum afirmă Coposu, martor la întâlnire, N.D. Cocea îi cere o audienţă lui Maniu, pentru a-l întreba cum vede viitorul comunismului în România şi al raporturilor dintre ţara noastră şi URSS. Desigur că Iuliu Maniu era conştient că trebuia să se normalizeze relaţia cu „marele vecin”, dar nu era de acord ca liderii comunişti din România să mai primească ordine de la Moscova, prin Internaţionala Comunistă. Dovedind un spirit democratic desăvârşit, Maniu subliniază că, la fel ca orice curent ideologic, şi comuniştii aveau dreptul de a activa pe scena politică, însă în funcţie de voinţa electoratului.

Curtat de germani

Corneliu Coposu redă în jurnalul său şi încercările de „apropiere” ale germanilor de Iuliu Maniu, în timpul războiului. Prima secvenţă relatată este cea în care Mihai Popovici, prieten şi colaborator apropiat al ţărănistului, a încercat să-i intermedieze, fără ştirea lui, o întâlnire cu baronul Manfred Freiherr von Killinger, ministru plenipotenţiar al Germaniei naziste la Bucureşti. Coposu descrie cum Iuliu Maniu a plecat de la respectiva tentativă de întâlnire şi supărarea pe care i-a purtat-o lui Mihai Popovici pentru că nu l-a anunţat de prezenţa baronului.

O întâlnire intermediată de această dată de Coposu, cu aprobarea lui Maniu, a fost cea cu Andreas Schmidt, liderul „Grupului etnic german” din România. El apelase la Corneliu Coposu, pentru această întâlnire, deoarece fuseseră colegi la Liceul „Sfântul Vasile cel Mare” din Blaj. Cea de a treia încercare de „apropiere” a germanilor, descrisă de Corneliu Coposu în jurnal, este audienţa pe care prinţul german Karl von Rohan i-o cere lui Maniu. Atât Andreas Schmidt, cât şi prinţul von Rohan au încercat să-i explice superioritatea Germaniei şi noua ordine mondială pe care încerca să o introducă Hitler. Cu calmul său imperturbabil, Iuliu Maniu i-a ascultat până la capăt, după care le-a expus poziţia sa, fiind convins că Germania va pierde războiul.

Lovitura de „Palat”

Seniorul alocă o mare parte din jurnal perioadei 16-25 august 1944, pe care autorul o numeşte „decada fierbinte”. Participant la „conspiraţie”, Coposu descrie în amănunt, pe zile şi ore, filmul evenimentelor şi aminteşte toate persoanele implicate şi rolul jucat de fiecare. Potrivit Seniorului, lovitura de „Palat”, din 23 august 1944, prin care, la ordinul Regelui Mihai şi cu sprijinul partidelor istorice, mareşalul Antonescu a fost arestat şi înlăturat de la putere, a fost programată iniţial pentru 26 august. Data a fost schimbată pentru a-l împiedica pe acesta să ia legătura cu nemţii (Antonescu voia să îi ceară permisiunea lui Hitler pentru ca România să iasă din război). „Probabil că Antonescu nu îşi dă seama că a trata cu nemţii ideea armistiţiului însemnează o adevărată sinucidere. Buzeşti (Grigore Niculescu Buzeşti, ministru de Externe-n.a.) este de acord că pentru a se asigura reuşita acţiunii trebuie să se acţioneze prompt şi fără amânări”, relatează Corneliu Coposu.

Pentru mai multe informatii accesati:www.adevarul.ro