”România va putea utiliza mai multe fonduri europene doar prin  prioritizare, debirocratizare și integrarea abordării surselor de finanțare”

Deși s-au făcut progrese în utilizarea finanțării europene, nivelul de absorbție și ritmul de implementare al proiectelor este sub pontețial, ceea ce impune nevoia de îmbunătățire a capacității administrative, dar și optimizări la nivel de reglementare – de la reducerea birocrației, la modernizarea sistemului de aprobare – se arată în Raportul ”Priorități pentru România – AmCham România, viziune și recomandări pentru dezvoltare 2024-2028”.

Cu privire la PNRR în mod special, autorii Raportului consideră necesare o serie de măsuri care să ducă la creșterea atât în volum, dar și în calitate și impact al proiectelor finanțate prin acest program.

Între acestea: alocarea fondurilor europene complementar cu scheme de ajutor de stat; finanțarea proiectelor cu valoare adăugată mare, cu efect multiplicator în economie; replicarea modelelor de succes locale și din alte jurisdicții și asigurarea predictibilității, stabilității și coerenței cadrului de reglementare, ca factor de încurajare a investițiilor.

Detaliile acestei viziuni sunt prezentate în interviul cu Daniela Nemoianu, Vice-președinte AmCham Romania, Președinte al grupului de lucru AmCham – Fonduri Structurale, Public Procurement and PPP, care explică de ce România are un grad de absorbție a fondurilor europene sub putențial și ce ar trebui făcut pentru creșterea efectului de multiplicare în economie a banilor europeni pentru investiții:

CDG:
Este de notorietate faptul că fondurile alocate României prin bugetele multianuale UE au un ritm dezechilibrat de absorbție, foarte slab la începutul ciclului. Ce ar trebui schimbat pentru a corecta această situație? 

Daniela Nemoianu:
Și pentru comunitatea de afaceri este o preocupare nivelul de absorbție și utilizare a finanțării europene, aceasta fiind principala sursă pentru investițiile de care România are nevoie în domenii esențiale – educație, sănătate, infrastructură, digitalizare administrație.

În noua ediție a documentului nostru de viziune și recomandări, Priorități pentru România 2024-2028, unul din apelurile pe care le lansăm către mediul  decizional se referă chiar la acest aspect, cu atât mai mult cu cât mandatul electoral următor este ultima fereastră de oportunitate ca România să reducă decalajele față de media UE prin maximizarea finanțărilor din surse europene.

Amintesc doar câteva din schimbările pe care AmCham le-a promovat în mod constant pentru a crește nivelul de absorbție al fondurilor europene. Încep cu PNRR, care în viziunea noastră trebuie să fie un proiect de țară, asumat transpartinic, pentru că este o șansă extraordinară pentru avansul reformelor și investițiilor în domenii strategice. În contextul deficitelor uriașe care afectează echilibrul macroeconomic, derularea reformelor care condiționează utilizarea fondurilor din PNRR trebuie să fie  prioritate zero.

O altă schimbare necesară este calibrarea unei viziuni integrate pe termen mediu și lung privind utilizarea optimă a diverselor surse de finanțare, cu accent pe maximizarea randamentului fondurilor europene și stabilirea unor domenii prioritare de intervenție. Din perspectiva AmCham, pentru mandatul 2024- 2028, acestea ar trebui să fie energie, infrastructură, sănătate, digitalizare, educație și apărare.

Abordarea strategică nu va fi însă suficientă fără eforturi pentru creșterea capacității de implementare și a capacității administrative. România este totuși la al treilea exercițiu financiar european. Este greu de acceptat că după mulți ani, acum când ne apropiem de statutul de contributor net la bugetul UE, să avem încă o întârziere de absorbție atât de mare din cauze care țin de capacitate administrativă și birocrație.

Aceste întârzieri afectează și calitatea și relevanța economică a proiectelor. În România finanțăm încă în 2024 infrastructură de transport sau rețele de utilități în mediul rural, în timp ce statele membre care au avut un ritm performant de absorbție au rezolvat aceste nevoi de bază cu mulți ani în urmă, iar azi folosesc finanțarea disponibilă pentru nevoi cu un grad de sofisticare mai mare, cum ar fi tranziția verde și digitală, cercetare, inovare.

Totodată, nu este suficient doar să absorbim fondurile europene. O abordare strategică și o administrare performantă vor urmări și utilizarea acestora pentru proiecte care să aibă efect multiplicator în economie și societate și să consolideze competitivitatea economică. Deși au trecut 17 ani de la momentul aderării la UE,  România are un tratament diferit al fondurilor publice în funcție de proveniență.

Fondurile europene au reguli stricte pentru programare, alocare, accesare și absorbție, în timp ce resursele naționale sunt gestionate după reguli naționale care sunt uneori mai laxe decât cele europene. Fără integrarea acestora este dificil să avem o  abordare coerentă a dezvoltării.

Pe scurt, România va putea utiliza mai multe fonduri europene doar prin  prioritizare, debirocratizare și profesionalizare și integrarea abordării surselor de finanțare.

CDG:
În noul mandat al Ursulei von der Leyen, una dintre priorități este legată de reducerea birocrației aferente aprobării proiectelor de interes pentru Uniune. Cum ar trebui România să abordeze această chestiune în domeniul aprobării proiectelor cu finanțare UE? 

Daniela Nemoianu:
Pe fondul pierderii de competitivitate care afectează Europa o astfel de abordare nu este doar necesară, ci și urgentă.  Dincolo de schimbările pe care le-am menționat mai sus, la nivel național s-ar putea reflecta prin acțiuni care să elimine suprapuneri legislative sau transpunerea mult mai restrictivă a directivelor europene în legislația națională.

Trebuie eliminate întârzierile generate de timpii lungi de așteptare pentru obținerea aprobărilor, avizelor, licențelor, etc. de la multiple autorități, raportările acelorași aspecte către mai multe instituții, blocajele care provin din incapacitatea administrativă.   

Dar pasul 1 pe care noi simțim că nu l-am făcut  ca țară este stabilirea și prioritizarea reală a acelor domenii și proiecte strategice atât naționale, cât și europene.

De asemenea, pentru că vorbim de proiecte strategice,  România trebuie să înceapă dezvoltarea de proiecte în parteneriat public-privat. Avem un cadru legislativ dedicat și un nivel de flexibilizare care să permită deblocarea acestui instrument și în România, măcar cu proiecte la nivel local și regional pentru început.

Suntem convinși  că o participare mai mare a sectorului privat în implementarea proiectelor finanțate din surse europene va contribui la un grad superior de reușită a proiectelor și la multiplicarea impactului la nivelul întregii economii.

Un alt aspect relevant în cazul țării  noastre este demersul de a deveni membru OCDE și interdependența dintre foaia de parcurs OCDE și foaia de parcurs trasată pentru alocările din PNRR. Multe dintre obiective se suprapun sau sunt corelate, drept urmare, orice blocaj, sau mai rău, tăiere de fonduri din PNRR se reflectă în mod negativ și în procesul de aderare la OCDE.

Ultimele rapoarte la nivel european, și mă refer aici la Raportul Letta și la Raportul Draghi, sunt mai mult decât îngrijorătoare. Dacă la nivelul UE încă se discută măsurile care ar trebui luate pentru a recupera pierderea de competitivitate, unele țări au început să dea semnale de neliniște cu privire la fondurile alocate, dar  neaccesate încă de state membre, precum și la mecanismul generos de accesare a acestora folosit în trecut, respectiv N+3.

Ca o concluzie intermediară, nu doar că avem bani pe care nu îi folosim încă, deși dezechilibrul macro-bugetar este la cote alarmante, iar decalajul față de media UE este considerabil în sectoare strategice, ci afectăm și alte proiecte esențiale pentru viitorul României, accederea la OCDE, și  ne bazăm pe un mecanism permisiv utilizat în trecut, N+3, care acum începe să  fie pus sub semnul întrebării.

CDG:
Considerați că România are suficientă capacitate administrativă pentru aprobarea proiectelor cu finantare europeană și pentru control ex-post? 

Daniela Nemoianu:
Accesul la aceste resurse este condiționat de eligibilitatea beneficiarilor, dar și de performanța instituțională a sistemului de administrare, management și control al acestor instrumente de finanțare.

Îmbunătățirea capacității administrative a statului rămâne o arie prioritară de acțiune, dat fiind că România are încă dificultăți și întârzieri în implementarea programelor finanțate prin fonduri structurale.

Este nevoie de conturarea unei viziuni integratoare la nivel guvernamental, de  creșterea colaborării între ministerele de linie, agenții de stat și de operaționalizarea conceptului one stop shop, în clustere, în administrația publică.

Pe termen mediu și lung, o diferență majoră o vor face extinderea procesului de digitalizare a administrației și  programele de instruire a funcționarilor publici care să contribuie la creșterea productivității. Să nu uităm însă că România beneficiază inclusiv de sprijinul și  asistența tehnică oferite de instituții financiare internaționale precum Banca Europeană de Investiții sau direct de către Comisia Europeană.

Așa cum constatam inclusiv în această perioadă în diferite sectoare specializate, asistența tehnică oferită a contribuit la deblocarea etapelor tehnice de evaluare și contractare pentru diverse tipuri de beneficiari. Problema pe care se pare că nu am reușit încă să o rezolvăm este integrarea resurselor la care avem acces astfel încât injecția fondurilor în economie să se facă cât mai coerent.

În ceea ce privește controlul ex-post, în mod specific, știm că România este “campioană” la acordarea de corecții financiare, ceea ce, într-un final, se reflectă tot în scăderea ratei de absorbție. Nu milităm în niciun caz pentru trecerea cu vederea a neregulilor, însă  suntem pentru o abordare unitară a legislației în vigoare, clară, obiectivă, transparentă, proporțională, ancorată în specificitățile proiectului, mai puțin pentru o abordare de genul “one size fits all”.

CDG:
Are România o problemă cu stabilitatea/ coerența cadrului de reglementare în accesarea fondurilor europene, dacă da, ce ar trebui corectat? 

Daniela Nemoianu:
Mai mult decât stabilitatea cadrului de reglementare, nivelul de coerență și de coordonare între instituții este mai degrabă o provocare, ceea ce ne duce din nou  la asumare, abordare strategică, profesionalizare.

Ar trebui să înțelegem după experiența atâtor perioade de programare că absorbția fondurilor europene necesită un eco-sistem integrat și funcțional. Fără o abordare holistică și integrată, injectarea fondurilor în economie va suferi sincope și va genera întârzieri. Aș remarca și faptul că avem finanțări europene cum este PNRR, unde jaloane care condiționează alocările se referă la domeniul legislativ și buna guvernare corporativă. În acest caz capacitatea de implementare ca și calitatea actului decizional, a implementării reformelor determină în mod direct accesul la finanțare.

Așa cum demonstrează și suspendarea parțială a plaților pentru cererea a 3-a de plată, deciziile incoerente au costuri la fel de importante ca și lacunele legislative.

CDG:
Sunt suficiente fondurile europene pentru apariția de proiecte cu impact în România, ar trebui să existe și o componentă locală de finanțare a acestui tip de proiecte? 

Daniela Nemoianu:
România beneficiază în prezent de trei surse de finanțare europeană,  respectiv sumele aferente perioadei de programare 2014-2020, fondurile alocate prin Facilitatea Europeană de Redresare și Reziliență și implementate prin PNRR (alocări de 28,4 miliarde euro pentru perioada 2022-2026, din care 13,5 miliarde EUR granturi și 14,9 miliarde EUR împrumuturi) și fondurile alocate prin Cadrul Financiar Multianual 2021-2027 cu alocări de 31 miliarde EUR din care guvernul își propunea să absoarbă 2,5 miliarde EUR din fondurile de coeziune în anul curent.

Și dacă ar fi mai mari, capacitatea administrativă a României de le absorbi este limitată, astfel că în cazul nostru întrebarea este mai degrabă dacă reușim să atragem suficiente fonduri.

Procesul de construcție bugetară presupune acordarea unei importanțe deosebite utilizării fondurilor europene, în special pentru finanțarea proiectelor de investiții. In absența acestor resurse comunitare, România nu ar putea finanța investiții în infrastructuri esențiale,  și nu ar reuși să-și îndeplinească obiectivele asumate în programele de reformă, cu atât mai mult cu cât bugetul național nu are suficient spațiu fiscal pentru a finanța proiectele de investiții asumate.

În contextul acestei dependențe excesive a finanțării proiectelor de investiții de disponibilitatea fondurilor europene, economia românească, deși  are un PIB nominal la decembrie 2023 de peste 351 miliarde USD, nu reușește să-și finanțeze sustenabil proiectele de investiții și cheltuielile care să furnizeze servicii publice moderne cetățenilor săi.

În cascadă, performanța slabă în absorbție, corelată cu proporția finanțării proiectelor de investiții din bugetul național, este reflectată  în adâncirea deficitului bugetar, din cauza situațiilor în care proiecte de investiții care erau eligibile la finanțare prin fonduri europene sunt în prezent susținute din resurse interne.

(Citiți și: ””Priorități pentru România”: AmCham România – viziune și recomandări în 10 domenii, pentru dezvoltarea sustenabilă în următorul mandat 2024 – 2028”)

(Citiți și: ”Abandonul școlar și impactul asupra modelului de dezvoltare a României. Exemple europene de bune practici pentru rezolvarea problemei”)

(Citiți și: ”Primul studiu privind impactul abandonului școlar din ultimul deceniu asupra economiei. Componentele socio-economice care duc la pierderea a 5,23% din PIB”)

***