Poveştile ciudate ale celorlalţi patru Papi care au demisionat în ultimul mileniu

Pe 28 februarie, Papa Benedict al XVI-lea va deveni primul Papă care renunţă la Pontificat, în ultimii 600 de ani. El a anunţat că nu are puterea să-şi mai îndeplinească atribuţiile, că simte greutatea misiunii pontificale şi că a luat decizia pentru binele Bisericii.

„Cei mai mulţi dintre Papii lumii moderne au considerat că demisa nu poate fi acceptată decât în cazul unori boli incurabile sau istovitoare, pentru că, aşa cum spunea Paul al IV-lea, paternitatea nu poate fi demisă“, este explicaţia unui expert în teologie, citată de publicaţia „ The Washington Post“.

Anunţul retragerii Papei este şi mai uimitor atunci când este comparat cu celelalte cazuri de demisie. În ultimul mileniu, doar patru dintre şefii Bisericii Catolice au părăsit de bunăvoie postul, fiecare având o poveste neobişnuită, care arată cât de mult s-a schimbat Biserica, scrie publicaţia citată.

Papa Benedict al IX-lea, în 1045

După o perioada tumultuoasă de 10 ani în care a fost Papă, Benedict al IX-lea, a demisionat la vârsta de 33 ani, pentru a se putea căsători. A fost plătit de naşul lui să îţi părăsească funcţia, pentru a o ocupa el.

Papa Grigore al VI-lea, în 1046

Este vorba de cel care l-a mituit pe finul lui să demisioneze. După numai un an, însă, Papa Grigore al VI-lea a fost nevoit să renunţe la titlu. Problemele au început atunci când Benedict al IX-lea nu a reuşit să se căsătorească şi s-a întors la Vatican. Timp de câteva luni, amândoi au rămas în oraş şi au pretins că amândoi conduc Biserica Catolică.

Situaţia l-a determinat pe Henric al III-lea, împăratul Sfântului Imperiu Roman, să invadeze Roma şi să îi înlăture de la conducerea Bisericii pe amândoi. Grigore al VI-lea, cel care avea dreptul la funcţie, a fost nevoit să răspundă în faţa consiliului format din liderii Bisericii. Din cauza modului de dobândire a titlului de Papă, episcopii l-au determinat să demisioneze, deşi acesta a pretins că nu a comis nimic în neregulă prin cumpărarea papalităţii.

Papa Celestine al V-lea, în anul 1294

După numai cinci luni de Pontificat, el a emis un decret prin care stipula că Papa are dreptul de a demisiona, după care s-a retras din funcţie. Ulterior el şi-a motivat decizia printr-o declaraţie scrisă la persoana a III-a, în care a spus că a renunţat „din dorinţa de umilinţă, pentru o viaţă mai pură, din cauza lipsei de putere fizică, din ignoranţă, din cauza perversităţii poporului şi pentru a resimţi liniştea vieţii pe care o avea înainte“. El a devinit un pustnic, dar după doi ani a fost târât din singurătatea sa de succesorul lui, care l-a închis într-un castel din Italia, unde a murit 10 luni mai târziu.

Papa Grigore al XII-lea, în 1415

Titlul de Suveran pontif i-a fost atribuit 10 ani, timp în care nu a fost singurul Papă. Timp de zeci de ani, din cauza Schismei Apusene, existau doi Papi, unul în Roma şi altul în oraşul Avignon din Franţa. Schisma a avut mai mult cauze politice decât teologice:Papa avea o influenţă nemăsurată asupra politicii europene, astfel regii au adoptat o atitudine mult mai agresivă în ceea ce priveşte manipularea liderilor Bisericii.

Grigore al XII-lea s-a retras din funcţie pentru ca un consiliu special să îl poată excomunica pe Papa din Avignon, pentru a numi un singur lider al Bisericii Catolice.

Papa Benedict al XVI-lea, în 2013

Acesta a anuţat că va demisiona pe 28 februarie, invocând motive de sănătate cauzate de vârsta înaintată.