Cum arătau satele din Ilfov, la sfârșitul secolului al XIX-lea?
Situat
în sudul României, în jurul Bucureștiului, județul Ilfov are o
istorie strâns legată de evoluția Capitalei.
Județul
Ilfov a fost înființat oficial în perioada modernă, în urma
reorganizării administrative a României. După 1989, județul Ilfov
a cunoscut o dezvoltare rapidă, datorită apropierii de Capitală și
a procesului de urbanizare și industrializare, însă la sfârșitul
secolului al XIX-lea situația economică a satelor din apropierea
Bucureștiului era precară.
O
mărturie în acest sens o oferă medicul Gheorghe Crăiniceanu, în
lucrarea „Igiena țăranului român”, publicată la București,
în1895.
„În
marea majoritate a comunelor nu există nici străzi regulate, nici
case igienice, nici curți îngrădite sau coșare pentru vite, iar
semne de îndreptare pe terenul igienei publice nu s-au prea arătat.
Șoselele sunt toate rele. Mai toate casele sunt de pământ, de
nuiele tencuite cu pământ, apoi câteva de cărămidă și puține
bordeie. Locuințele sunt strâmte, aglomerate, umede, mai toate
nepardosite, iar materialul de construcție este pământ amestecat
cu bălegar. Mai toți locuitorii au 2 camere, separate la mijloc cu
o vatră. O cameră, de regulă cea mai mare, nu o locuiesc, ci o țin
pregătită de rezervă, iar alții o întrebuințează ca hambar
pentru produse agricole, verdețuri, varză, animale domestice,
câini, porci, cloșcă cu pui, etc, și ei dorm în cea mai strâmtă
și rău îngrijită. În o cameră cu o capacitate pentru 2 persoane
locuiesc adesea 6 și încă și animale domestice. Puține locuințe
fac excepție de la această regulă, anume ale celor cu dare de mână
și cele din plasa Sabar, unde sunt case cu 2-3 camere, dar toate
scunde”, scria dr. Gheorghe Crăiniceanu, conform Institutului
de Studii Sud-Est Europene.
Sursa
foto: Imago Romaniae
Mai multe pentru tine…
