Creșterea SUA se bazează pe productivitate
PIB-ul SUA a crescut cu 11,4% de la sfârșitul anului 2019, iar FMI estimează un avans de 2,8% pentru acest an. Deși criza costului vieții a afectat și America, performanța economică a țării din ultimii ani a fost invidia lumii dezvoltate, scrie Financial Times, într-o amplă analiza pe tema motivelor din spatele acestei evoluții.
”Creșterea economică record (a SUA, n.r.) se bazează pe o creștere mai rapidă a productivității — un factor mai durabil al performanței economice”, susține publicația.
Marea provocare a UE și a altor economii avansate este de a replica acest dinamism al SUA păstrând garanțiile sociale de care se bucură cetățenii săi.
Productivitatea muncii în SUA a crescut cu 30% de la criza financiară din 2008-2009, de peste trei ori mai rapid decât ritmul din zona Euro și Marea Britanie. Acest decalaj de productivitate, vizibil de un deceniu, transformă ierarhia economiei globale. Creșterea economică din zona Euro a fost o treime din cea a SUA de la pandemie, iar producția urmează să se extindă cu doar 0,8% în acest an, conform FMI.
În ciuda incertitudinilor cu privire la impactul politicilor promise de viitorul președinte american Donald Trump, experții se așteaptă ca SUA să își păstreze poziția de lider și susțin că alte țări au puține șanse să ajungă din urmă. „Politicile economice ale lui Trump vor știrbi superioritatea tehnologică a SUA”, spune Mark Zandi, economist-șef la Moody’s Analytics. „Dar nu o vor submina.”
Creșterile productivității — o măsură a eficienței cu care sunt utilizate resursele în economie — permit lucrătorilor să câștige salarii mai mari, să extindă profitabilitatea companiilor și să mărească veniturile din taxe, sporind în cele din urmă standardele de viață.
Este un indicator în care SUA au înregistrat un succes remarcabil. În trimestrul al treilea din 2024, producția pe oră lucrată în SUA a crescut cu 8,9% față de nivelul său pre-pandemic de la sfârșitul anului 2019, crescând la rate anuale între 2% și 2,8% pe parcursul a mai mult de un an.
Productivitatea muncii în Canada, spre exemplu, s-a contractat în 14 din ultimele 16 trimestre și era cu 1,2% sub nivelul său pre-pandemic la sfârșitul celui de-al doilea trimestru din 2024. Carolyn Rogers, viceguvernator senior al Băncii Canadei, a avertizat în martie că productivitatea slabă reprezintă o „urgență economică”, adăugând că „în ultimele patru decenii, am pierdut semnificativ teren în comparație cu alte țări”.
Productivitatea muncii din zona euro încetinește
Zona Euro a experimentat o încetinire similară. Productivitatea muncii a crescut cu 5,3% în cei cinci ani până în 2007, dar a scăzut la 2,6% în cei cinci ani până în 2019. În următorii cinci ani a ajuns la doar 0,8% sub nivelul din 2007. Forța impresionantă a SUA în materie de tehnologie face diferența, consideră Mario Draghi, fost premier al Italiei și fost președinte al Băncii Centrale Europene (BCE). „Dacă excludem sectorul tehnologic, creșterea productivității UE în ultimele 20 de ani ar fi, în general, la egalitate cu cea a SUA”, scrie el în celebrul raport pe tema creșterea competitivității europene.
La nivel global, cei mai mari investitori în cercetare și dezvoltare sunt tot mai concentrați în software și servicii informatice, un sector care a depășit industria farmaceutică, hardware-ul tehnologic și producția de automobile, devenind destinația principală pentru investiții. Acesta este dominat de companii americane, adesea de dimensiuni foarte mari.
China este singura economie majoră (în afară de SUA) care face progrese semnificative în cheltuielile pentru cercetare și dezvoltare în tehnologie. Guvernul lui Xi Jinping a anunțat recent planuri de a transforma țara în centrul „principal” al inovației în inteligența artificială până în 2030; conform datelor OECD, suma investită în capital de risc în AI în China este acum a doua cea mai mare la nivel global, după SUA.
14% din investițiile străine directe de la nivel mondial ajung în SUA. ISD-urile atrase de Germania, la minimul ultimilor 18 ani
Alte economii avansate arată puține semne de acest dinamism. Conform datelor Preqin, SUA reprezintă 83% din finanțarea capitalului de risc în economiile G7 în ultimul deceniu. De asemenea, țara a atras 14,6% din investițiile globale directe noi în primele 10 luni ale anului 2024, conform datelor fDi Markets — un record absolut. Germania, în contrast, a înregistrat cea mai mică pondere a investițiilor străine directe globale din ultimii 18 ani.
Andrea Colli, profesor de istorie a afacerilor la Universitatea Bocconi din Italia, susține că Europa nu a fost departe de SUA până în anii 1990, când decalajul a început să crească. Pe măsură ce revoluția informațională și a comunicațiilor a luat avânt, productivitatea SUA a început să o depășească pe cea a altor economii avansate, unde aceste sectoare erau mai puțin reprezentate.
Acest decalaj s-a mărit după criza financiară, iar mulți experți, inclusiv Banca pentru Reglemente Internaționale, au subliniat investițiile rămase în urmă în alte economii avansate.
SUA urmărește productivitatea bazată pe inovație, nu pe costuri
Această tendință reflectă, de asemenea, un concept diferit de competitivitate, argumentează Samy Chaar, economist-șef la banca Lombard Odier. „Americanii urmăresc productivitatea prin inovație, care este bazată pe investiții, în timp ce restul lumii pare să urmeze o altă logică economică”, spune el. „Ei sunt mult mai concentrați pe competitivitatea bazată pe costuri.”
În UE, reglementările complexe, lipsa instituțiilor academice de top și piețele mai mici și mai fragmentate sunt printre alte bariere pentru inovație evidențiate de raportul Draghi. Chiar dacă firmele europene încearcă să se extindă pe piața de tehnologie și social media dominată de SUA, „nu există loc pentru o companie britanică sau franceză să intre și să încerce să concureze”, spune Robert Gordon, economist la Universitatea Northwestern. „Nu sunt doar prea mici, dar sunt și prea întârziați.”
Provocarea economiilor avansate este de a reproduce dinamismul Americii păstrând garanțiile sociale
Provocarea pentru alte economii avansate nu este doar să reproducă dinamismul Americii. Este să o facă păstrând în același timp garanțiile sociale de până acum.
În ciuda uriașei sale puteri economicee, SUA are cea mai mare inegalitate de venituri din G7, însoțită de cea mai scăzută speranță de viață și cele mai mari costuri de locuință, conform OECD. Competitia pe piață este limitată, iar milioane de muncitori suferă din cauza condițiilor de angajare instabile.
Rețeaua de siguranță socială a Europei trebuie finanțată, a avertizat Christine Lagarde, președintele Băncii Centrale Europene, într-un discurs din noiembrie. Ea a susținut că pentru prosperitatea pe termen lung este necesar să se sporească competitivitatea: „Nerealizarea acestui lucru ar putea pune în pericol capacitatea noastră de a genera averea necesară pentru a susține modelul nostru economic și social.”
(Citește și: ”IARNA VRAJBEI NOASTRE (geoeconomice). CRONICILE Nr. 76. Sumarul, titlurile, autorii, coperta”)
(Citește și: ”„O provocare existențială pentru UE”. Decalogul lui Draghi: Salvarea economiei europene – investiții cât două Planuri Marshall”)
***