„Se bea înainte de masă, la masă și după masă”

Doctorul Iacob Felix (1832-1905) semnala în volumul „Istoria
igienei în România în secolul al XIX-lea și starea ei la
începutul secolului al XX-lea. Partea 1”, București, 1901, câteva
aspecte privind consumul de alcool în Vechiul Regat.

„Ca în alte privințe, Capitala dă tonul și în ceea ce
privește consumul de alcool în diferitele sale forme; nicăieri
cultul alcoolului nu s-a dezvoltat și nu s-a rafinat ca la
București. Copilului i se dă alcool ca medicament, cu credința
greșită că alcoolul îndreaptă funcționarea imperfectă a
diferitelor organe, datorită imperfecțiunii educației fizice;
femeilor tinere li se dă alcool pentru combaterea anemiei, pe care
de fapt alcoolul nu o influențează; în timpul școlarizării,
flăcăii beau și fac un sport din băutură, ca să corespundă
modei; în timpul serviciului militar beau acei care pot, adică
subofițerii; se bea în cafenele, unde se servește cu cafea un
cognac, cu ceaiul un rom, ca parte integrantă a cafelei și a
ceaiului, afară de diferitele băuturi alcoolice care se consumă,
nu ca accesorii altora, ci ca consumație independentă; mulțime de
funcționari, de comercianți și de alte persoane intră de două,
de trei și de patru ori pe zi într-una din multele băcănii, care
cultivă specialitatea băuturilor fine, ca să-și întărească
creierii pentru greaua muncă de cancelarie și de comptoir, ca să
pregătească stomacul pentru dejun și pentru prânz, ca stomacul,
deja plin, să digere mai bine, ca să doarmă mai bine. Se bea
înainte de masă, la masă și după masă; se bea acasă, la birt,
la cafenea, la cofetărie, la băcănie, la berărie, la cârciumă,
la sindrofie; se bea vara pentru răcorire, iarna pentru încălzire;
înainte de muncă pentru stimularea puterilor, după muncă pentru
izgonirea ostenelii. Omul cu dare de mână are pivnița
aprovizionată cu vin, bufetul garnisit cu alcooluri fine, dar
sticlele cu cognac și rom lipsesc rareori chiar dintr-o gospodărie
săracă; ele se par indispensabile, căci ne-am obișnuit să
îndreptăm cel puțin printr-un cognac diferitele neregularități
ale vieții fizice și morale.

Prin comunele rurale se bea asemenea la toate ocaziile: când
lipsește pofta de mâncare, când se întâlnesc și se cinstesc doi
prieteni sau rude, când se începe și când se termină o daraveră
oarecare; se bea în cârciuma din sat și la cârciumile din oraș
cu ocazia târgurilor și târguielilor ordinare, și se bea acasă
la faceri și la lăhuzie, toți beau la botez, la nuntă, la
înmormântare, la ziua onomastică, în ziua de sărbătoare”,
scria dr. Iacob Felix, conform Institutului de Studii Sud-Est
Europene.

Mai multe pentru tine…