A fost sau n-a fost Miţa Biciclista prima româncă pe bicicletă?
Nu se știe exact din ce motiv
Mariei Mihăescu i-a fost atribuit titlul de „prima femeie ce
pedala pe marile străzi ale Capitalei”.
Porecla Miţa Biciclista şi-o datorează însă unui ziarist
amorezat de ea, George Ranetti, care a observat-o cândva prin anul
1898 într-una dintre plimbările ei pe Calea Victoriei. Încercările
repetate ale lui Ranetti de a intra în grațiile frumoasei
bicicliste au fost respinse categoric, așa încât, de supărare,
acesta a poreclit-o „Mița Biciclista”, în rimele
bine-cunoscutelor, de acum, jocuri de cuvinte.
„Când apărea pe Calea
Victoriei, aristocrații de la Capşa, burghezii de la Oteteleşanu
și boemii de la Kubler abandonau politica și şvarţul ca să
admire superbul exemplar ciclist. Bicicleta cu ghidon de argint era a
unei suple și elegante fiice a Evei, cu zulufi negri, cu pantaloni
de catifea mov strânși pe picior, cu bluza corai din care fluturau
mâneci înflorate, cu ghete înalte și cu o caschetă de mătase
albă, înfășurată în voal alb, din care răsăreau încrucișate
două ace mari a la Madame Butterfly”, îi reconstituie portretul
Alexandru Predescu în lucrarea Vremuri
vechi bucureștene.
Istoricul Adrian Majuru notează:
„Mița avea o plăcere nebună să alerge cu velocipedul, îndeosebi
diminețile, – ca pe un antidot la oboseala ce o aștepta peste zi.
Târziu descoperise că banalul obicei de la Paris, în Valahia era o
extravaganță nemaivăzută. Aici doar bărbații foloseau
velocipedul, adesea numai în intimitate. Era prima femeie care-l
folosea, drept pentru care, răuvoitorii care nu intraseră în
grațiile ei o numiseră «Mița Biciclista»”.
În mod cert, faima de curtezană
a Mariei Mihăescu a făcut ca aceasta să fie în centrul atenției
ziariștilor și poate tocmai faima aceasta a ajutat-o să rămână
cunoscută şi drept prima româncă pe bicicletă – fapt care nu e
tocmai adevărat. Cel puţin încă din anul 1896 există mențiuni
în publicații cu privire la femei care mergeau pe velocipede și
biciclete: „În jurul lămpilor roesc tânțariĭ, iar pe sub lămpĭ
în jurul femeilor întârziate roesc fluturi de noapte. Pe drum trec
în șir lung bărbațĭ și femeĭ pe velocipede”1.
Sau: „…iubita mea e ciclistă și odată am ḑărit’o din
depărtare mi s’a părut că e pe jos; Ah! Fericire îmĭ ḑiseĭ
voĭ putea a o vedea și admira! Dar veni! Tristă realitate! Era pe
bicicletă. (…) și ca fulgerul trecu iubita’mi pe din’naintea
mea. (…) Lasă că la cicliste le șade bine cu costumul acela
larg”2.
Tot în 1896, deci cu ceva timp
înainte de primele menţiuni ale Mariei Mihăescu pe bicicletă, în
articolul intitulat „Pentru damele cicliste”, autorul semnat
REDFERN nota: „Este curios de observat ce avânt a luat la noǐ
acest sport, căcǐ chiar femeile, îndărătnice în Romania la
orǐ-ce gimnastică, aŭ început să prinză gust de ciclism și
să’i dea ast-fel o atracție și maǐ mare pentru noǐ”3.
Autorul
pledează pentru purtarea de către doamnele care practică ciclismul
a unui costum adecvat și atrage atenția asupra poziției pe care ar
trebui să o adopte acestea atunci când pedalează, pentru a nu fi
ironizate de către trecători. Există, de asemenea, date cu privire
la organizarea unor curse cicliste între femei, prima cursă
ciclistă „de dame” fiind menționată încă din 23 iunie 1896,
la București: opt tururi de velodrom4.
Maria Mihăescu se numără, în
mod cert, printre primele românce îndrăgostite de „maşina de
alergat”. Notorietatea sa a traversat timpul, epocile, până la
noi – spre deosebire de celelalte pioniere ale ciclismului, pe care
istoria nu le-a reţinut, fiindcă nu erau la fel de cunoscute ca
Miţa.
Acest text este un fragment din articolul „Velocipede, bicicluri, biciclete în La Belle Époque”, publicat în numărul 48 al revistei „Historia Special” (revista:special/48), disponibil online, pe platforma paydemic.
Foto sus: Calea Victoriei, la începutul secolului XX (© iMAGO Romaniae)
Note:
„Păţărania unui ciclist”, în „Bicicleta”, Tipografia
Modernă, Gr. Luis, Strada Academiei nr. 14, București, anul I, no.
4, duminică, 13 octombrie 1896.
„Mofturi”, în „Bicicleta”, Tipografia Modernă, Gr. Luis,
Strada Academiei nr. 14, București, anul I, no. 4, duminică, 13
octombrie 1896.
„Pentru damele cicliste”, în „Revista sportivă”, duminică,
14 aprilie 1896, anul I, no. 7.
„Velodromul Kisseleff, Alergări de vară”, în „Revista
sportivă”, duminică, 16 iunie 1896, anul I, no.15.
Mai multe pentru tine…
