Bumbăcea, AmCham, despre dezvoltarea sectorului energetic local

Poziția geografică strategică a României, la intersecția coridoarelor europene de transport al energiei ne oferă ocazia de a contribui la interconectivitatea regională și securitatea energetică, dar în calea acestui deziderat există o serie de obstacole concrete precum insuficiența investițiilor în infrastructura de transport, distribuție și stocare.

Ediția a a 7-a a Raportului ”Priorități pentru România”, realizat de AmCham România tratează oportunitățile, dar și provocările cu care se confruntă sectorul energetic românesc.

Dinu Bumbăcea, Vice-Președinte AmCham România, Partener PwC România și Președinte al Grupului de Lucru pentru Energie din cadrul AmCham România, răspunde, în interviul de mai jos la câteva dintre întrebările esențiale privind piața energiei, de la întărirea poziției României, la prețurile energiei și reindustrializarea sustenabilă.

CDG:
Care ar fi principalele 3 atu-uri ale industriei energetice românești și care ar fi 3 probleme care ne-ar putea împiedica să folosim aceste 3 atu-uri?

Dinu Bumbăcea:
Aș începe prin a sublinia că sectorul energetic în sine este unul din atuurile pe care România trebuie să le consolideze pentru că este unul din pilonii de creștere a competitivității economice dar și a poziționării în calitate de hub regional pentru investiții și factor de securitate și stabilitate în regiune.

Noi la AmCham credem în acest potențial, de aceea a fost între sectoarele strategice pe care le-am prezentat ca oferind cele mai mari oportunități pentru investitorii americani, la ediția a 3-a a Forumului Economic SUA – România pe care l-am organizat la Washington D.C., în iunie. De asemenea, energia este între cele 10 priorități sectoriale pe care le considerăm esențiale pentru investiții și modernizare în perspectiva următorului mandat, și am argumentat «de ce » și «cum » în ediția de anul acesta al documentului nostru de viziune și recomandări, “Priorități pentru România 2024 – 2028”.

Atuurile sectorului energetic sunt relativ cunoscute, se vorbește mult despre ele. Amintesc succint doar câteva dintre ele, și aș insista pe partea de ce trebuie făcut pentru a le valorifica, așa cum este abordarea și în Priorități pentru România. Poziția geografică strategică a României, la intersecția coridoarelor europene de transport al energiei ne oferă ocazia de a contribui la interconectivitatea regională și securitatea energetică. Mixul diversificat de resurse energetice – regenerabile (solar, eolian, hidro), rezerve de gaz natural din Marea Neagră și capacități nucleare – reprezintă o bază solidă pentru tranziția energetică și stabilitatea pieței interne.

Pentru a valorifica aceste avantaje, România trebuie însă să depășească câteva provocări majore.

Prima este insuficiența investițiilor în infrastructura de transport, distribuție și stocare, care rămâne subdezvoltată în raport cu cerințele actuale și viitoare. Pentru că facem parte din Uniunea Europeană și suntem angajați alături de celelalte state membre într-un ambițios program de tranziție verde, prioritare sunt investițiile în diversificare și creșterea capacităților de producție de energie din surse curate, mai ales că acestea beneficiază de finanțări europene consistente.

Un alt aspect din categoria obstacole este impredictibilitatea cadrului de reglementare și birocrația excesivă, factori care descurajează investițiile și îngreunează dezvoltarea de proiecte strategice. Este nevoie de armonizarea reglementărilor naționale cu măsurile luate la nivel internațional pentru a contura o viziune pe termen lung, predictibilă și a reduce fragmentarea cadrului legal aplicabil. Recomandăm desigur colaborarea și comunicarea reală și permanentă între sectorul public și cel privat pentru elaborarea și monitorizarea politicilor/măsurilor în domeniul energiei și schimbărilor climatice și identificarea mecanismelor eficiente de aplicare a acestora.

Competitivitatea sectorului este limitată și de dependența de importuri pentru tehnologie și lipsa soluțiilor inovatoare. Credem că ar ajuta, între altele, dezvoltarea industriei românești și a sectorului de furnizare de bunuri, lucrări, servicii pentru sectorul energetic în contextul tranziției energetice, dezvoltarea de programe de cercetare și de aplicații dedicate sectorului energetic.

Aș menționa încă un aspect care are potențialul de a încetini ritmul de dezvoltare al sectorului energetic, și care trebuie abordat concomitent cu cele de mai sus, și anume calificarea forței de muncă pentru noile tehnologii folosite în domeniul energetic. Tranziția verde crește semnificativ nivelul de automatizare și digitalizare, și va fi nevoie de alte seturi de competențe care trebuie dobândite inclusiv de cei care lucrează în domeniu, prin programe de reconversie profesională.

CDG:
Pentru a obține o creștere economică susținută trebuie ca prețurile energiei să fie previzibile. Cum se va putea ieftini energia în special pentru industrie?

Dinu Bumbăcea:
Prețurile la energie sunt peste tot o ecuație complexă, pentru că se găsesc la intersecția mai multor planuri de discuție. În cazul României, un prim plan este cel al angajamentelor asumate de țara noastră pe scena internațională – Acordul de la Paris, Green Deal-ul european, anumite măsuri așteptate ca parte a procesului de aderare la OCDE.

Un al doilea plan este cel al documentelor strategice naționale, aflate în diferite grade de implementare – Strategia Energetică Națională, Planul Național Integrat pentru Energie și Schimbări Climatice (PNIESC), Strategia Industrială a României.

Al treilea plan este cel al realității de pe piața de energie, în special în ceea ce privește infrastructura aferentă, dar și al disponibilității resurselor.

Prin urmare, un prim palier de acțiune care ar influența prețurile energiei, în special în industrie, ar fi de exemplu, corelarea celor două strategii – energetică și industrială – pentru a aduce investițiile acolo unde este nevoie de ele și a stabili calendare de implementare sincronizate.

Un alt element de acțiune ar fi asupra mecanismului de setare a prețului care ar trebui să fie mai puțin dependent de prețurile combustibililor fosili.

În sfârșit, o altă zonă ar putea fi reconsiderarea instrumentelor din zona ajutorului de stat și creșterea gradului de coordonare a acestor măsuri la nivel european.

CDG:
Creșterea capacității de energie regenerabilă nu va asigura și securitatea energetică în perioadele de secetă, absența vântului sau a soarelui. Cum se va putea rezolva această problemă fără o creștere aberantă a prețurilor ca în această vară?

Dinu Bumbăcea:
În primul rând printr-un program intensiv de investiții în infrastructura de stocare a energiei produsă din surse regenerabile, astfel încât aceasta să poată fi folosită în rețea când nivelul de producție este scăzut, ceea ce ar ajuta și pentru reducerea prețurilor.

În al doilea rând asigurarea unei ponderi relevante a gazelor naturale și energiei nucleare în mixul de surse de energie.

Vedem ca soluții viabile susținerea noilor tehnologii care sprijină dezvoltarea energiei geotermale și adaptarea legislației pentru utilizarea acestora (sistemele cu circuit închis) pentru a beneficia de o nouă sursă regenerabilă și inepuizabilă de energie în cadrul mixului energetic național, în special pentru locațiile care întrunesc condițiile tehnice. O contribuție poate avea și definirea și implementarea unei strategii naționale în domeniul hidrogenului și biogazului cu asigurarea infrastructurii între punctele de producere/import și punctele de consum.

Continuarea proiectelor de investiții pentru dezvoltarea reactoarelor 3 și 4 ale Centralei Nucleare de la Cernavodă și a reactoarelor nucleare de mici dimensiuni, sunt importante pentru asigurarea unui volum de energie cuplat cu cererea de consum casnic și industrial.

Nu în ultimul rând digitalizarea rețelelor pentru o monitorizare în timp real a consumului și ajustarea automată a fluxului de energie către sectoarele cu nevoi ridicate în anumite perioade și interconectarea la nivel regional, pentru a reduce dependența exclusivă de producția internă în perioadele dificile.

CDG:
Ce măsuri trebuie luate pentru atragerea capitalului privat în dezvoltarea sistemului energetic?

Dinu Bumbăcea:
Similar cu orice alte domenii, capitalul privat va fi atras în investiții în energie atunci când cadrul de reglementare va fi stabil și coerent, iar birocrația – în special procesul de autorizare pentru proiecte de energie (inclusiv pentru energie regenerabilă și infrastructură de stocare) ar fi semnificativ redusă.

Statul ar trebui să acționeze coerent pentru a integra România în proiectele de interconectare cu rețelele din țările vecine care pot crea oportunități pentru companiile locale, crescând atractivitatea sectorului pentru investitori prin accesul la o piață mai mare.

Sprijinirea inovației și a cercetării, precum și încurajarea adoptării de noi tehnologii, pot atrage investitori interesați de aceste domenii. Programele de cercetare și dezvoltare finanțate de stat sau sprijinite prin granturi europene pentru sectorul energetic ar putea crea oportunități pentru investitorii interesați de tehnologii de viitor.

CDG:
În linie cu obiectivele tranziției verzi, în viziunea reindustrializării țării, nu ar trebui reevaluată strategia privind renunțarea la combustibilii fosili și trecerea la regenerabile?

Dinu Bumbăcea:
Cum spuneam mai sus, România are mai multe angajamente de respectat și se află în dialog permanent cu Uniunea Europeană pe marginea modului concret de implementare a acestora.

Tranziția către energie verde, mai ales în regiunile care depind puternic de combustibilii fosili ar trebui să beneficieze de un plan prin care să se susțină recalificarea forței de muncă pentru noile profesii, astfel încât oamenii șă își poată găsi locuri de muncă în domenii verzi.

Reindustrializarea sustenabilă necesită o creștere a eficienței energetice în procesele industriale, astfel încât să se reducă consumul de combustibili fosili. Tehnologiile avansate, cum ar fi hidrogenul verde pentru industrii energo-intensive (metalurgie, chimie), pot oferi alternative ecologice pe termen mediu și lung, sub rezerva unei planificări atente și a execuției corecte a planurilor tranzitorii.