”Mutăm accentul energiei de pe mediu pe securitate și competitivitate” / ”Am mandatat Romgaz să studieze posibile achiziții de combinate pentru producția de îngrășăminte”

Surprinzătoarea declarație de zilele trecute a ministrului Energiei Sebastian Burduja, potrivit căruia politicile Green Deal aduc deservicii economiei românești cere explicații:
e motivul pentru care i-am solicitat ministrului argumente, cu atât mai mult cu cât politica energetică oficială a UE e încă, în acest moment, programul Green Deal.

Poziția ministrului român al Energiei nu pare însă a fi singulară în UE: confruntaţi cu scăderea competitivităţii şi un declin economic generat în special de prețurile mari cu energia, oficialii europeni au început să mute accentul agendei europene pe dereglementare, prețuri energetice, înarmare și implementarea Raportului Draghi.

Sebastian Burduja explică într-o scurtă discuție argumentele sale și de ce securitatea energetică și competitivitatea economică ar trebui să primeze în fața îngrijorărilor de mediu.

Mai jos, interviul integral:

CDG:
Ați vorbit recent despre un raport al efectelor negative ale Green Deal-ului european asupra sectorului energetic românesc. Ce implică acest raport și despre ce este vorba în mod concret?

Sebastian Burduja:
Noi am dat o circulară către companiile din portofoliul Ministerului Energiei, și ne vom adresa și altor ministere, instituții, autorități – ANRE de exemplu – pentru a determina exact ce a însemnat acest Green Deal din perspectiva sectorului energetic românesc.

Pe de o parte, închiderea termocentralelor pe cărbune: avem o situație pe anii 2009-2022, cu peste 7.000 de MW scoți din uz. Pe de altă parte sunt și beneficii deoarece s-a investit și în energie regenerabilă și am lansat o multitudine de programe din PNRR și din Fondul de modernizare.

Toate lucrurile acestea vrem să le punem în balanță și să arătăm exact ce înseamnă pentru economie, pentru cetățeni, pentru prețul la facturi, ce înseamnă acest parcurs al României și al Europei.

CDG:
Trecerea de la implementarea Green Deal la ceea ce dvs. numiți ”Smart Deal” înseamnă exclusiv să amânăm ieșirea din uz a termocentralelor sau care este predicatul?

Sebastian Burduja:
Înseamnă mai multe lucruri din punctul meu de vedere: în primul rând înseamnă o abordare pragmatică în ceea ce privește securitatea energetică și o producție suficient de mare de energie astfel încât să avem un preț cât mai mic la facturi – atât pentru consumatorii casnici, cât și pentru cei industriali.

Deci asta înseamnă că nu scoatem din uz termocentrale pe cărbune până nu le înlocuim cu capacități echivalente pe gaz, pe termen scurt și mediu, și nucleare pe termen lung.

Soluția la dilema energetică este energia nucleară. Este și sigură, în bandă, este și competitivă ca preț, după investițiile inițiale de capital, și este și curată. Iar România are aici un avantaj aparte față de alte state din regiune, suntem singurii care nu au tehnologie rusească în sectorul nuclear.

Apoi înseamnă și să prioritizăm producția locală de echipamente pentru că, în acest moment, mai ales pentru panouri solare – baterii, invertoare –, foarte multe dintre ele se aduc din China și practic Uniunea Europeană subvenționează aceste achiziții, a echipamentelor pentru proiecte și investiții, și exportă prosperitatea europeană către China. Asta se întâmplă. Și mai mult decât atât, se expune unor riscuri de securitate cibernetică, mai ales în zona de invertoare.

Am constatat și anumite practici de tipul: dacă ai un panou solar chinezesc și un invertor chinezesc, nu poți să adaugi decât o baterie chinezească. Este o chestiune care ne preocupă și o să vedem ce măsuri se impun.

Dar cel mai bine este să fie românești. Noi, prin PNRR am marcat niște premiere:

am semnat două contracte pentru producția de panouri fotovoltaice în România, la Sfântu Gheorghe și la Bârlad și, de asemenea, 5 contracte pentru producția de baterii în România. Deci genul acesta de măsuri ar trebui Europa să le încurajeze.

CDG:
Pe partea de prețuri de energie, am văzut că PPE a cerut Comisiei suspendarea pe 2 ani a Mecanismului de ajustare la frontiere a emisiilor de carbon. Este un semnal, dar vă așteptați la o decizie rapidă pe aceste paliere sau așteptăm să treacă alegerile în Germania, să vină o nouă coaliție acolo și după aceea se urmărește schimbarea agendei Comisiei?

Sebastian Burduja:
Nu mă aștept la decizii rapide. Aproape niciodată nu ne așteptăm la decizii rapide de la Bruxelles – asta este realitatea, este o constelație de forțe politice, interese naționale și este normal ca lucrurile să dureze.

Dar faptul că Ursula von der Leyen se pronunță pentru o abordare mai pragmatică, la fel și Donald Tusk și alți lideri europeni, îmi dă speranțe și încredere că Europa s-a trezit.

În baza Raportului Draghi, care pe bună dreptate este lăudat la toate nivelurile Uniunii Europene – inclusiv în Consiliul de Miniștri ai Energiei am avut un punct distinct pe ordinea de zi, cu concluziile Raportului Draghi și efectele asupra sectorului energetic european. Asta înseamnă că într-adevăr avem o șansă să luăm o direcție sănătoasă, pragmatică, de securitate și competitivitate a UE.

Și partea de energie curată va rămâne relevantă – dar în măsura posibilităților și fără a compromite securitatea și competitivitatea.

CDG:
La noi am văzut că au fost pornite și anumite termocentrale pe cărbune din Oltenia care erau în acordul de dezafectare…

Sebastian Burduja:
Grupul 5 Rovinari a fost într-adevăr pornit, dar el nu a fost prins în acordul respectiv pentru că era într-o procedură de modernizare amplă care trena de foarte mulți ani – sigur că noi am luat decizia să finalizăm acea investiție pentru că se cheltuiseră deja peste 100 de milioane de euro. Dar este un grup modern, eficient, cât de puțin poluant se poate pe cărbune. Iar, pentru noi, iarna asta, Grupul 5 Rovinari a fost neprețuit.

Sunt convins că vom conta pe el în continuare, sigur, în măsura în care vom putea să prelungim durata de exploatare. Dar eu cred că vom reuși.

CDG:
Până când este vizată această prelungire?

Sebastian Burduja:
Un termen rezonabil ar fi 2032. Noi, în legea decarbonizării, am spus că din 2032 nu vom mai miza deloc pe cărbune, 2032 fiind ultimul termen pentru Valea Jiului. Putem aplica același termen la Gorj, la Complexul Energetic Oltenia, mizând pe faptul că până atunci avem 4-5-6 ani de zile timp să terminăm grupurile pe gaz, o chestiune cu care și Comisia ar putea să fie de acord.

CDG:
Pentru a reduce prețurile la energie este nevoie de energie în piață și avem Hidroelectrica care produce foarte puțin, dar nu avem nevoie de mai multă energie în piață?

Sebastian Burduja:
2024 a fost un an secetos, iar dacă ne uităm pe debite vom vedea că încă sunt probleme. Sigur, pe măsură ce vom ieși din iarnă vom avea reumplerea lacurilor de acumulare. Deci aportul hidro luna aceasta și luna viitoare va crește, va fi ceva mai mare pentru că ne pregătim de primăvară și vom mai goli din lacuri. Dar nu ne așteptăm la minuni – poate 400-500 de MW în plus față de 1.300-1.400 MW producție în prezent.

CDG:
Deci vom menține constantă producția termocentralelor.

Sebastian Burduja:
Cât se poate – pe la 1.100 – 1.300 MW. A fost și un nivel record recent pentru ultimii ani. Dar și aici este o decizie comercială. Se poate ca pe anumite intervale orare sau în anumite zile să fie mai ieftin să imporți energie decât să pornești un grup la Rovinari sau la Turceni, ca să nu mai zic de Paroșeni, în Valea Jiului.

CDG:
Cum vedeți impactul pozitiv în economie al gazului din Marea Neagră dincolo de zona strict energetică? De exemplu avem Azomureș, care stă închis de foarte mult timp pentru că nu are gaz la preț competitiv. Cum reușim să-l folosim pentru a crea valoare adăugată pentru că tot vorbim de mult timp despre îngrășăminte, petrochimie, medicamente – pe primele două avem deficite comerciale mari. Pragmatic, cum putem să-l folosim inteligent, există discuții în guvern în sensul ăsta?

Sebastian Burduja:
Noi am dat un mandat pentru Romgaz să studieze posibile achiziții de combinate pentru producția de îngrășăminte chimice pentru agricultură, mizând pe de o parte pe faptul că România are un sector agricol mare, deci o piață mare de desfacere și avem și gaz, iar pe de altă parte pe chestiuni de securitate națională: pentru că dacă se întâmplă ceva pe piață și nu ai îngrășăminte disponibile, dacă nu le ai la dispoziție, îți compromiți tot potențialul agricol. Analizează aceste lucruri cei de la Romgaz.

Ei nu pot însă să dea gazul decât tot în condiții de piață, chiar dacă ar fi acționari într-o altă companie. Dacă ar fi acționari 100% atunci s-ar putea crea aceste premize. Analizăm, este o chestiune și de preț pentru că au proiecte foarte mari în derulare – Neptun Deep, Caragele, centrala de la Iernut – și atunci trebuie să își și permită să achiziționeze un asemenea combinat, luând în calcul și obligațiile actuale, cel puțin cele de captare de dioxid de carbon, care vor interveni drept cost de la un moment dat încolo. Acestea sunt niște costuri care trebuie estimate.