Statul schimbă strategia de împrumut și se orientează spre banii populației

Statul își propune să atragă peste 40 de miliarde de lei de la populație în 2025, prin emisiunile de titluri de stat Tezaur și Fidelis, bazându-se pe dobânzile atractive pe care le au aceste instrumente în comparație cu principalul ”competitor” reprezentat de depozitele bancare.

Anul trecut, circa 13% din suma totală împrumutată de România (local și internațional) a provenit de la populație, nivel record. Instrumentele de tipul Tezaur și Fidelis au ajuns să reprezinte 4% din datoria publică totală a României, respectiv 7% din datoria publică internă.

Tezaur și Fidelis – în fiecare lună, la dobânzi în creștere

”Nu avem o estimare (cu privire la suma pe care statul speră să o atragă anul acesta de la populație, n.r.). Nu vă pot da o cifră. Anul trecut am atras 33 de miliarde de lei. Vizăm mai mult (…) Dacă în 2023 am crescut cu 13 miliarde față de anul precedent, în 2025 am putea viza 40 de miliarde, peste 40 de miliarde de lei din împrumuturile de pe piața internă”, a declarat Ștefan Nanu (foto), directorul Trezorerie, pentru CursdeGuvernare.ro.

Pentru a atinge acest obiectiv, Ministerul Finanțelor va majora în 2025 frecvența emisiunilor Fidelis (aceste titluri de stat sunt tranzacționabile, fiind listate la Bursa de Valori București), acestea urmând să aibă loc lunar. În 2024, au fost organizate șase emisiuni Fidelis, fiind subscrise 7,77 miliarde de lei și 1,7 miliarde de euro (echivalentul a 16,5 miliarde de lei).

Statul a început să împrumute sume tot mai consistente de la populație în perioada pandemiei de COVID-19, când deficitul bugetar al României s-a majorat semnificativ. În 2021, spre exemplu, statul a împrumutat 9,3 miliarde de lei de la populație, echivalentul a 7,7% din necesarul total de finanțare. Suma s-a triplat în următorii trei ani.

Întrebat de ce a optat statul pentru împrumuturile de retail, Ștefan Nanu a precizat ”este vorba despre diversificare. Mai multe țări din regiune au adoptat o strategie similară. (…) Managerii de datorii din Ungaria, Irlanda, Belgia, Polonia au optat mult pentru retail ca instrument de finanțare”.

Totuși, economiștii avertizează că orientarea către retail poate indica o saturație a surselor clasice.

Sistemul bancar românesc rămâne cel mai expus riscului de credit suveran din UE, cu 25,6% din totalul activelor legate de datoria guvernamentală.

”Titlurile de stat constituie deja o pondere relativ mare a activelor extrem de lichide în lei, ceea ce limitează băncile să încarce semnificativ mai multe titluri de stat”, avertizează economiștii Erste, într-o analiză recentă.

”Prima oară când se vinde un activ, primii clienți sunt întotdeauna investitorii instituțional, în acest caz băncile sau fondurile locale. Dacă se merge pe retail înseamnă că s-a saturat sursa instituțională”, a explicat Adrian Codîrlașu (foto), președintele CFA România, pentru CursdeGuvernare.ro.

Or resursele populației sunt substanțiale. La nivelul lunii noiembrie, spre exemplu, doar economiile din bănci ale populației (depozitele la termen) se ridicau la peste 197 de miliarde de lei, în creștere cu 11,2% față de sfârșitul lui 2023, potrivit celor mai recente date ale Băncii Naționale a României (BNR).

În plus, orientarea către clienți retail presupune costuri operaționale mai mari, de aceea acesta reprezintă, în general, ultima opțiune, a mai punctat Codîrlașu.

O altă variantă ar fi atragerea unor finanțări mai mari de pe piețele externe, însă acestea ar putea crește riscul valutar asociat datoriei publice, în contextul în care peste jumătate este deja denominată în valută.

Dobânzile la depozite scad, dobânzile la titluri cresc

La jumătatea lunii ianuarie, Ministerul Finanțelor a lansat prima ediție Tezaur din acest an, respectiv titluri de stat în lei cu maturități de 1, 3 și 5 ani, cu dobânzi anuale de 7%, 7,5% și, respectiv, 7,8%.

Spre comparație, la nivelul lunii noiembrie, dobânda medie oferită de bănci pentru un depozit nou la termen, în lei, era de 4,8% pe an, deci cu peste două puncte procentuale sub dobânda oferită de Tezaur.

Mai mult, dacă în cazul depozitelor, dobânzile sunt în scădere, în cazul titlurilor de stat, acestea înregistrează o tendințe ascendentă.

Spre exemplu, pentru același depozit, băncile comerciale plăteau, în medie, o dobândă anuală de 5,9% în decembrie 2023. La ediția Tezaur din noiembrie-decembrie, dobânzile la titlurile de stat cu o scadență de un an era de 6,15% pe an. Prin urmare, în urmă cu un an, depozitele aveau dobânzi mai atractive cu peste un punct procentual, în vreme ce la titlurile de stat Tezaur dobânzile au crescut în ultimul an cu aproape un punct procentual.

Evoluția este o consecință a politicii BNR de reducere a dobânzii-cheie de politică monetară, cea care dă tonul dobânzilor din piață, precum și a situației precare a finanțelor publice. Deficitele bugetare tot mai mari ale României au umflat necesarul de finanțare la un nivel record în 2024, de 250 de miliarde de lei, investitorii (cei instituționali) ”taxând” această lipsă de disciplină prin solicitarea unor dobânzi mai mari.

În 2025, România are un necesar de finanțare de aproximativ 230 de miliarde de lei, 145 de miliarde de lei urmând să fie atrase de pe piața internă.

Dobânzi mai bune, pentru un risc mai mare

Adrian Codîrlașu susține că ratele de randament au atras economiile populației către titlurile de stat. Președintele CFA România avertizează totuși că titlurile de stat sunt mai riscante decât depozitele bancare.

”Depozitul bancar e mai puțin riscant pentru că valoarea nominală e garantată (până în plafon). În cazul titlurilor de stat tranzacționabile, s-ar putea să le vinzi pe pierdere dacă nu aștepți până la scadență”, a avertizat el, adăugând că acest risc de piață obligă statul să plătească dobânzi mai mari.

Acest fenomen, de vânzare în pierdere, are loc atunci când dobânzile cresc. Spre exemplu, un titlu de stat Fedelis în lei, cu o maturitate de 3 ani, emis în decembrie 2023, avea o dobândă anuală de 7,25% pe an. Un titlu similar, emis în decembrie 2024 (tot în lei, tot pe trei ani), avea o dobândă medie anuală de 7,9% pe an. Investitorii care dețin titlul vechi ar trebui să îl vândă la un preț mai mic pentru a compensa diferența de randament.

În cazul unui depozit, indiferent de momentul lichidării, deponentul primește integral valoarea nominală, chiar dacă pierde dobânda.