Războiul Rece pe care și-l dorește Vladimir Putin

La trei ani după ce Vladimir Putin și-a lansat „operațiunea militară specială” în Ucraina, președintele rus are de făcut o alegere grea. Deși costurile ridicate ale războiului afectează tot mai mult economia Rusiei, Putin are nevoie de un conflict permanent ca să mențină ceea ce sociologii numesc „consensul Donbas” – susținerea de care Kremlinul se bucură din partea poporului rus doar pentru că țara se află la război, arată o analiză Foreign Affairs.

Aici se regăsește și dilema cu care Putin se va confrunta în 2025: încheierea războiului ar putea fi la fel de periculoasă pentru supraviețuirea regimului său precum continuarea sa.

Rusia a pierdut din influența pe care o avea asupra fostelor sale teritorii

Kremlinul a câștigat între timp și mai mult control asupra societății ruse, cu toate că permite unele aspecte ale vieții private să continue neschimbate. Și deși poporul rus a dat câteva semne că ar dori ca războiul să se termine mai repede, în general, toate veștile raportate de pe front de propaganda de stat sunt luate de bune.

Sondajele sunt pozitive pentru Putin: susținerea pentru „operațiunea specială” rămâne la vârful maxim atins de 75% din populație, în timp ce 45% spun că susțin puternic acțiunile militare, potrivit centrului de analiză Levada. Totuși, peste o treime din ruși spun că întoarcerea la Casa Albă a lui Donald Trump, care a promis că va încheia războiul cât mai repede, ar putea fi bună pentru Rusia; cei mai mulți nu cred că va fi nicio diferență.

În realitate, nu totul merge bine pentru Rusia în noul an. Bazându-se tot mai mult pe puterea militară, Putin a pierdut puterea diplomatică. În încercarea de a reconstrui imperiul rus, el nu mai are influența pe care Rusia o avea cândva asupra fostelor sale teritorii.

Ce a câștigat Putin cu războiul din Ucraina

În încercarea de a ține NATO cât mai departe de granițele Rusiei, Putin a produs exact efectul opus: alianța transatlantică este acum, după cum chiar Kremlinul avertizează, „la porțile” Rusiei. Economia este structurată tot mai mult pentru a sprijini armata și statul, ceea ce a adus multe companii și afaceri în pragul falimentului.

Punând accent pe securitate, Kremlinul i-a făcut pe ruși să se simtă mult mai puțin în siguranță: mulți dintre ei se așteaptă acum ca în orice moment o dronă inamică să zboare pe deasupra lor, iar cei care se opun războiului se așteaptă ca oricând autoritățile să le bată la ușă. Întregi grupuri sociale sunt acum stigmatizate și persecutate, de la imigranți și activiști civici, la academicieni și intelectuali care acum sunt desemnați de multe ori drept „agenți străini”.

Comparațiile cu predecesorii săi sovietici nu sunt nici ele în avantajul lui Putin: Uniunea Sovietică post-stalinistă era mândră de racheta Sputnik cu care explorau spațiul; Rusia lui Putin este mândră de racheta supersonică Oreșnik cu care armata rusă distruge teritoriul unei foste republici socialiste.

Demilitarizarea economiei riscă să distrugă sistemul care îl ține pe Putin la putere

O problemă încă și mai mare o reprezintă viitorul. După ce a adus țara în situația în care este astăzi, nu este clar dacă Putin și echipa lui mai pot da înapoi.

Demilitarizarea economiei și demobilizarea publicului riscă să distrugă tocmai sistemul care îl ține la putere. Visul de a recrea imperiul rus a slăbit statul retrograd al lui Putin, în loc să îl întărească.

După ce a pierdut Armenia din sfera sa de influență, neintervenind în conflictul pentru regiunea disputată Nagorno-Karabah, Moscova a pierdut mai nou și Siria, acolo unde rebelii islamiști l-au alungat pe aliatul lui Putin, Bashar al-Assad, și au preluat puterea.

De fapt, Rusia a pierdut cam pe toate planurile în afara granițelor țării, chiar și în regiunea separatistă Abhazia, care a refuzat planul Rusiei pentru un acord de investiții prin care Kremlinul ar fi câștigat și mai multă influență.

În același timp, organizațiile internaționale pe care Rusia le-a susținut s-au împotmolit. BRICS a adăugat mai mulți membri, dar nu a produs niciun rezultat tangibil. Problema este că Putin susține că clădește o ordine mondială alternativă, dar ordinea mondială ori există, ori nu există – ea nu poate fi alternativă și este imposibil să existe fără Occident.

Ceilalți membri BRICS și din celelalte organizații care ar fi menite să păstreze fostele republici sovietice pe orbita lui Putin au propriile lor interese și sunt dornici să coopereze cu China, Europa și SUA.

O cale de salvare pentru Putin

Cu toate că ar putea fi la fel de costisitor pentru Putin să încheie războiul pe cât ar fi să îl continue, există o cale de salvare: ar putea să continue „operațiunea specială” la nesfârșit, dar sub forma unui război rece, nu unul fierbinte.

Un acord de pace îl va satisface pe Putin doar dacă el va putea considera că Rusia veche a fost restaurată și că marile puteri și-au împărțit din nou lumea între ele. Dar acest imperiu rusesc renăscut ar exista doar în capul lui Putin – el ar fi respins în orice altă parte a lumii.

Dacă va fi un nou Război Rece, atunci Occidentul s-ar putea să intre într-o nouă eră a „îngrădirii”. Dar, acum, situația este mult mai complexă decât în vremurile de odinioară.

În loc de o confruntare între două superputeri mai mult sau mai puțin raționale, lumea a fost luată acum ostatică de trei lideri imprevizibili și periculoși: Putin, Trump și Xi Jinping.