Abordarea radicală Trump vs. abordarea moderată Bessent, ministrul Finanțelor de la Washington

Abordarea pe politica tarifară a administrației Trump nu a fost încă definitivată, până acum fiind așteptată confirmarea numirii ministrului de finanțe de la Washington, Scott Bessent, care a venit luni. Odată cu numirea oficială a lui Bessent, Casa Albă este de așteptat să finalizeze măsurile de creștere a tarifelor, până acum singura constantă din semnalele de la Washington, scrie Bloomberg.

Bessent, care va fi mâna dreaptă a lui Trump, favorizează o creștere graduală a tarifelor vamale, cu majorări procentuale ale taxelor vamale de 2,5% în fiecare lună, până la 20%, pentru a „oferi firmelor timp de ajustare” și mai multă putere de negociere administrației în cadrul discuțiilor cu aliații tradiționali și adversarii strategici ai Statelor Unite, cu care Trump vrea să renegocieze comerțul bilateral, potrivit surselor consultate de Financial Times.

Un alt element aici este evitarea unui puseu puternic de inflație, de natură stagflaționistă, pe care l-ar putea produce o majorare ad-hoc a tarifelor vamale cu 25%. Propunerea lui Bessent (foto) contrastează însă cu dorințele președintelui Trump, mai scrie FT, care arată că Trump și-a intensificat retorica într-un discurs din Florida de luni, unde președintele a avertizat inclusiv Taiwanul cu tarife pe semiconductori.

„O ajustare reală a lanțurilor de aprovizionare ia ani, nu doar câteva luni, deci în primă instanță majorarea tarifelor doar crește veniturile bugetare și nivelurile prețurilor din economie – nu dă suficient timp firmelor să mute producția în SUA. În plus, vorbim practic despre o majorare a taxării – importurile de bunuri și materii prime (inclusiv petrol) sunt de circa 10% din PIB, deci o majorare eventuală de 20% a tarifelor înseamnă o majorare a taxelor echivalentă cu 2% din PIB. Chiar și întinsă pe 3 trimestre, vorbim despre o majorare semnificativă”, explică Brad Setser, economist american și senior fellow la Council on Foreign Relations (CFR).

Măsurile administrației trebuie acceptate de piețe, altfel se riscă scăderi mari pe burse și volatilitate

Totodată, Trump a spus luni că va impune în curând noi tarife pe importurile de cupru, aluminiu și oțel, precum și pe medicamente.

„Trebuie să readucem producția în țara noastră”, a afirmat președintele american.

Întrebat luni despre planul lui Bessent pentru creșteri de tarife lunare de câte 2,5%, Trump a dat de înțeles că vrea tarife universale „mult mai mari” de 2,5%, potrivit Bloomberg. Președintele a mai afirmat că nu crede că Bessent sprijină abordarea graduală, precum și că el, ca președinte, nu susține un asemenea plan: „Am o idee despre ce vom face, dar nu le voi crește, încă – dar va fi la un nivel corespunzător pentru a ne apăra țara”.

Notă: Ministrul finanțelor din SUA este liantul administrației americane cu piețele de capital și de finanțare și cu mediul privat de afaceri – toate componentele acestea trebuie să accepte planurile lui Trump – altfel, în piețe apare volatilitatea, asociată cu scăderi ale burselor, creșteri ale costurilor de finanțare, a dolarului și așa mai departe. 

Președintele SUA și-a reiterat luni planul de a impune, pe 1 februarie, un tarif de 25% pe toate importurile din Mexic și Canada.

De unde provine fascinația lui Trump pentru tarife vamale

Trump are o fascinație pentru tarife vamale și William McKinley, președinte al SUA între 1897 și 1901, supraintitulat „Regele Tarifelor” și considerat unul din fondatorii protecționismului republican la trecerea în secolul 20. Politicile protecționiste ale lui McKinley, sub formă de tarife și restricții comerciale, au produs o epocă de aur pentru industria americană, o evoluție similară cu ce s-a întâmplat în China, în ultimii 30-40 de ani.

Trump se vede de altfel un fel de William McKinley modern. Atracția lui Trump pentru tarife provine și din nevoia pragmatică de a umple cumva groapa bugetară pe care ar crea-o orice noi scăderi de taxe pentru firme (15% taxă pentru companii de la 21%), bogați și clasa de mijloc, pe care fostul președinte vrea să le implementeze.

„Pe măsură ce taxele vamale pentru alte țări vor crește, taxele pentru muncitorii și companiile americane vor scădea, iar un număr masiv de locuri de muncă și fabrici se vor întoarce acasă”, a declarat Trump luni, într-un discurs susținut în cadrul unei întâlniri cu republicanii din Camera Reprezentanților, la resortul său Doral din Miami.

În discurs, Trump a lăudat abordarea Statelor Unite, axată pe taxe vamale mari, de la începutul secolului 20, care au descurajat importurile și au încurajat producția internă, pe care Trump vrea să o stimuleze prin scăderea taxelor. În prezent, importurile reprezintă 10% din PIB-ul SUA, iar o bună parte reprezintă importuri de materii prime, input-uri și materiale.

Pragmatic, veniturile bugetare din tarifele instituite la finalul secolului 19 de către McKinley au produs destule fonduri cât să se amâne introducerea unei taxe federale pe venit până în 1913.

În plus, grație faptului că SUA sunt cel mai mare consumator global de bunuri, inclusiv tehnologice, Trump vrea să crească tarifele pentru a revitaliza producția industrială a SUA, după plecarea fabricilor în China și în restul lumii, respectiv în țări cu costuri mici, inclusiv cu forța de muncă.

Oamenii lui Donald Trump caută să îi calmeze impulsurile protecționiste

Echipa economică a celui de-al 47-lea președinte al Americii, Donald Trump are marea provocare de a ține în frâu pornirile protecționiste ale vechiului și noului președinte și de a implementa agenda sa economică într-o modalitate care nu perturbă semnificativ economia americană și pe cea globală, într-un timp în care competiția economică și strategică cu China se accentuează și necesită măsuri mai dure.

Toți oamenii de pe zona economică ai noului președinte sunt oameni de pe Wall Street. Asta îi face mai înclinați spre menținerea status-quo-ului și controlarea pornirilor mai volatile ale lui Trump.

În plus, multe din măsurile de pe agenda economică a lui Trump ar putea avea un caracter inflaționist și ar putea acționa ca un veritabil elixir stagflaționist (inflație dublată de stagnare economică) la nivelul SUA dacă sunt implementate în forma lor brută, așa cum spune Larry Summers, fost secretar al Trezoreriei . În plus, pentru restul lumii, măsurile ar avea un efect negativ. Vorbim despre:

• Tarife vamale suplimentare de 10-20% pe toți partenerii comerciali ai Americii (inclusiv UE, Canada și Mexic), plus noi tarife între 60-100% pe bunuri din China;

• O economie turată la maxim, cu deficite bugetare mari, tăieri și implicit taxe mai mici, stimulente fiscale punctuale, plus dobânzi mai mici stabilite de banca centrală americană;

• Reducerea imigrației și deportări care ar crește costurile cu forța de muncă din SUA;

• Un dolar mai slab care să ajute exportatorii, dar care ar putea crește inflația internă prin scumpirea importurilor.

Aplicate în forma lor brută, tarifele vamale propuse de președintele Trump ar crește rata medie a taxelor vamale aplicate bunurilor importate de Statele Unite ale Americii la un nivel mediu de 18%, de la puțin peste 2% în prezent, potrivit JP Morgan Asset Management.

Acesta ar fi cel mai ridicat nivel al tarifului mediu aplicat importurilor de la începutul anilor 1930, perioada celebrului tarif Smoot-Hawley, care a accentuat Marea Depresiune (1929-1933) și a adus la putere partidele fasciste în Europa.

Agenda economică a lui Trump ar putea crea beneficii majore pentru SUA, dacă va fi aplicată moderat

Aplicată mai moderat, per total, agenda economică a administrației Trump nu este deloc o politică economică irațională – din contră, ea este puternic pozitivă pentru SUA și ar putea să livreze rezultate economice solide pentru economia americană și piețele financiare ale SUA, după cum arată o analiză Bloomberg.

Riscul cel mai mare este cel al stagflației și al faptului că vorbim aproape exclusiv de o politică de tip America First, care aplicată responsabil (tarifele vamale) ar putea crește producția industrială a SUA și practic ameliora din inflația structurală din SUA, din moment ce se preconizează investiții industriale majore, cu bani ieftini. Pe termen scurt, agenda trumpiană ar putea genera puseuri inflaționiste, iar restul lumii ar putea pierde din competitivitate.

(Citește și: ””Toți oamenii președintelui”: Cum arată echipa economică a lui Donald Trump, al 47-lea președinte al Americii”)

***