Metode științifice pentru depistarea răufăcătorilor, în urmă cu mai bine de un secol
Numele fraților Minovici a rămas asociat, până astăzi, în
imaginarul colectiv, în special cu meseria de bază practicată de
către Mina și Nicolae – medicina legală – precum și cu
aspectele de mare gravitate impuse de aceasta. De altfel, Institutul
Medico-Legal pare să joace un rol decisiv în geografia simbolică a
orașului, prin mediatizarea transformată adesea în spectacol a
cazurilor de omucideri și violuri.
Nicolae, Mina și
chimistul Ștefan Minovici și-au îndeplinit activitatea științifică
și organizatorică începând cu finalul secolului al 19-lea, până
în perioada interbelică. Aceștia au creat instituții imperioase
unei națiuni participând la modernizarea justiției, medicinei,
chimiei și farmaciei cât și a învățământului specializat.
Menționăm fugitiv numai Societatea „Salvarea”, primul Spital de
Urgență (unde medicii funcționau după un program continuu de
lucru), Facultatea de Farmacie sau Societatea de Chimie, scrie Muzeul
de Artă Populară Nicolae Minovici, pe pagina de Facebook a
instituției.
În plus, o parte
mai puțin cunoscută a activității doctorului Nicolae Minovici a
fost promovarea metodelor științifice prin care justiția și
actorii săi să identifice infractorii și acțiunile acestora.
Într-o serie de conferințe, medicul legist a vorbit publicului
larg, precum și magistraților și ofițerilor de poliție, despre
noile metode care puteau fi amploaiate în depistarea crimelor.
În special
fotografia era un ajutor de mare importanță pentru poliție. Cu
ajutorul acesteia se puteau identifica detalii invizibile ochiului
omenesc, fiind astfel analizate hârtii arse sau observate pete de
sânge curățate. Folosirea fotografiei avea o largă aplicare, de
la constatarea identității unui răufăcător sau a unei victime,
până la urmărirea unui criminal și descoperirea actelor sale. În
anii 1920-30, când aveau loc aceste conferințe, aflăm că se
practicau cu precădere „crimele mai puțin riscante și uneori mai
rentabile”, micile escrocherii precum falsificarea actelor. Prin
fotografiere, expertul stabilea veridicitatea documentelor,
bancnotelor sau monedelor.
Printre metodele
științifice care puteau fi întrebuințate se mai numărau
radiologia, grafologia sau dactiloscopia. Cu ajutorul Razelor
Roentgen se identificau tipul leziunilor și elementele străine din
corpul celor care au suferit leziunile, iar scrisorile puteau fi
citite fără să fie desfăcute. Grafologia putea oferi la rândul
său lămuriri prețioase în cazul falsificărilor. Dactiloscopia,
știința stabilirii identității indivizilor pe baza analizei
amprentelor digitale, a dus la rezultate concrete în metodele de
investigație.
Importanța
folosirii unor metode științifice în cardul justiției era
decisivă într-o perioadă în care răufăcătorii se foloseau la
rândul lor de noutățile tehnologice, nemaioperând empiric:
„Hoții,
spărgătorii și asasinii (…) lucrează cu mijloace tehnice,
exploatează toate progresele științei în favorul meseriei lor
criminale, prin urmare, mijloacele cu care societatea trebuie să se
apere contra lor trebuie fie tot atât de perfecte și moderne”
atenția Minovici. Mai departe, profesorul concludea că:
„Răufăcători vom avea totdeauna, lupta noastră nu se va
îndrepta prin urmare la stârpirea lor, ce este imposibil, dar la
reducerea numărului și la descoperirea criminalilor”.
Până la aplicarea
mijloacelor propuse de medicul legist, încă nefolosite în cadrul
tuturor instituțiilor din țară însărcinate cu depistarea
crimelor și a săvârșitorilor lor, Nicolae Minovici considera că
Statul avea datoria înființării unor școli și muzee speciale
pentru o astfel de instrucție.
Foto sus: Frații
Nicolae, Mina și Ștefan Minovici ( Colecția Muzeului de Artă
Populară Nicolae Minovici)
Surse:
***, „Fotografia
în justiţie”, Patria, 1923, p. 2.
A. Crişan,
„Conferința dlui profesor N. Minovici la Oradea”, Patria, 1928,
p. 2.
Guy, „Cercetarea
științifică în descoperirea crimelor”, Adeverul, 1934, p. 7.
N. Minovici,
„Stabilirea identității persoanelor”, Anuarul Ateneului Român
pe anul 1936, 1937, Imprimeriile Independența, pp. 243-246.
Mai multe pentru tine…