De ce s-a opus Nicolae Iorga construirii unui ștrand în București

La sfârșitul anilor ’20 și începutul anilor ’30, un subiect
„arzător” de dezbare publică, mai ales pe timpul verii, era
autorizarea sau blocarea construirii de ștranduri în diferite orașe
ale țării. În aceste dezbateri au intervenit chiar și marii
oameni politici ai vremii, precum Nicolae Iorga.

Opiniile pro sau contra erau legate de igienă sau morală, precum și
de locul ales pentru organizarea ștrandului. Dar, cu trecerea
timpului, vocile care se împotriveau acestei modalități de
petrecere a timpului liber s-au împuținat și chiar au fost
înlocuite de păreri pozitive, notează Arhivele
Naționale ale României, pe pagina de Facebook a instituției.

În ziarul
„Drapelul” (19 august 1919, Lugoj), un articol semnat „mai
mulți orășeni” recomandă municipalității să mute „baia
Karl, acest ștrand artificial al orașului nostru, care, abstrăgând
că e ceva urât, ne mai face și de batjocura străinilor. Căci nu
e nici un aspect frumos să treci podul la oricare oră din zi și să
ai priveliștea care ți-o oferă baia Karl. O foaie umoristică ar
avea aci material bogat pentru o vară, publicând instantanee din
acest miracol al Lugojului. Ar fi timpul suprem să dispară
șandramalele acelea cu figurile caraghioase cari țin să se arate
trecătorilor de pe pod. Găsească orașul alt loc pentru această
baie, care nu mai are ce căuta aici în mijlocul orașului, în cel
mai frecventat punct al aceluia”.

Zece ani mai târziu,
opoziția lui Nicolae Iorga în construirea unui ștrand în
București este combătută astfel de C. A. Donescu în ziarul
„Vremea” (11 aprilie 1929):

„Niște
ingineri au făcut propunerea de-a construi Bucureștilor un
ștrand… Un ștrand, după chipul și asemănarea celor din marile
capitale străine. Propunerea a făcut senzație. Bucureștii,
ștrand!… Condeiele tocite de-atâtea articole de grămadă s-au
ascuțit la repezeală, pentru a specula «cea mai palpitantă
chestiune». Desenatorii gazetelor s-au văzut, pe neașteptate, în
posesia celui mai bun subiect de șarjă. Însuși d. Profesor Iorga
s-a amestecat în discuție. Chestiunea deci e gravă. «Ștrand
n-aveau Bucureștii, spune d. Iorga. Restul — după dorință și
ceva mai mult. Ce nu! Băi pentru popor. Bibliotecă națională cu
secții prin suburbii. Teatre și cinematografe pentru muncitori»…
Dacă înțelegem bine sensul cuvintelor sale, d. profesor Iorga e
ironic: voim ștrand, dar n-avem biblioteci. Sau, cu alte cuvinte,
vrea să spună d-sa: întâiu faceți biblioteci și-apoi ștrand!
[…] Concepție absurdă!… Niciodată inginerii aceștia nu vor
face biblioteci. Fiindcă ei — ca oameni de afaceri — nu vor găsi
niciodată vreo corelație între ștranduri și biblioteci. Și mai
absurd e să critice cineva această idee, când Statul nu
cheltuiește niciun ban pentru realizarea ei. Înțelegem să se
critice condițiile concesiunei; să se facă multă discuție atunci
când este vorba de alegerea terenului, să se aibă multă grijă ca
acest ștrand să nu devie un loc de infecție… Dar ștrandul, în
sine!… Pentru ce?…“

La 10 august 1930,
„Bilete
de Papagal” laudă inițiativa primarului Chiriță Vasilescu
de a organiza în Sectorul III Albastru „cel dintâi ştrand,
construit la Şosea, […] care a cunoscut un succes nebănuit şi
contribuie la rămânerea Bucureștenilor acasă și la emanciparea
de lăcomiile, anul acesta cumplit pedepsite, ale hoților hotelieri
și restauratori. […] Transportarea vieții de litoral și o
modalitate de mare în orașe fac orașele mai frumoase și existența
și mai sănătoasă și mai plăcută. Un om care se plimbă o dată
pe zi în lumină, în aer și în apă, sau măcar o dată pe
săptămână, nu poate să nu fie mai viu decât osânditul de
odinioară la vecinica încălţăminte, la gulerul permanent, la
subsuorile constrânse și la pantalonul ferecat cu șapte nasturi și
o sută de prejudecăți și ipocrizii.”

Vezi articolul
publicat de C. A. Donescu, în ziarul „Vremea”, pe pagina de
Facebook a Arhivelor
Naționale ale României.

_{Foto sus: 1931.
Ștrand în Iași (© Arhivele Naționale ale României, Colecția
Documente fotografice, F I 3652 (1)}

Mai multe pentru tine…