Scrisoarea Țarului Petru cel Mare către Spătarul Mihai Cantacuzino

Mihai Cantacuzino (1650-1716) a fost al patrulea fiu al lui
Constantin Cantacuzino postelnicul (1598-1663) și ctitorul
Mânăstirii Sinaia, a Bisericii și Spitalului Colțea, precum și
boierul care a deschis mina de la Slănic. El a ocupat funcția de
mare spătar, reprezentând dregătorul ce conducea unitățile de
cavalerie din armata țării, iar în lipsa domnului devenea
comandantul suprem al armatei.

La sfârșitul
secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea,
Cantacuzini precum Mihai și frații săi Șerban și Constantin
stolnicul, au obținut un prestigiu internațional, menținând
legături diplomatice cu marile puteri europene, scrie Muzeul
„Conacul Pană Filipescu” din Filipeștii de Târg, pe pagina
de Facebook a instituției.

Aici includem o
scrisoare a țarului Petru cel Mare adresată lui Mihai, care îl
menționa și pe Toma
Cantacuzino (nepotul lui Mihai și fiul lui Matei Cantacuzino,
fratele mai mic al spătarului), ce se stabilise permanent în Rusia
în 1712:

„De prea nobil
neam născut domnule!

Din înștiințarea
ce ni-a adus nepotul dumitale, Contele Toma Cantacuzino, cel ce
astăzi este în slujba noastră, pentru a dumneavoastră
creștinească râvnă și către noi neclintită credință, pe care
noi cu multă plăcere am înțeles-o și pentru acest fel de
creștinească râvnă și către noi de bunăvoie a dumneavoastră
credință, nu numai la dumneavoastră înșivă, ci încă și la
celălalt neam al dumneavoastră, nouă credincios, totdeauna a
noastră milostivire cu vrednică nagrajdenie (milă) va fi. De
altele, dintr’acea trimisă scrisoare a canțelariului nostru,
Contele Golovin, vei înțelege a noastră milostivnică aplecare.

DIN
SÎNT-PETERSBURG, PETRU

Martie 25, anul
1712.”

Spătarului Mihai Cantacuzino

Spătarul Mihai
Cantacuzino a murit în anul 1716, asasinat la Adrianopol. Nepotul
său Toma și-a continuat viața în Rusia servind ca general maior
și organizând regimente de cazaci și dragoni, obținând de la
țarul Petru titlul de consilier de stat. În luna decembrie a anului
1720 Toma a fost însărcinat să conducă lucrările Canalului Marea
Baltică-Marea Azov (Marea Neagră), începând din lacul Ladoga.
Lucrarea era una militarizată, participând zece regimente de
dragoni din Ucraina și 12.500 de cazaci, însă clima nordică,
pământul dur și munca grea au făcut numeroase victime. Însăși
sănătatea lui Toma începu să se deterioreze.

În luna decembrie a
anului 1721, Toma moare în drum spre Moscova. Pe 22 ianuarie 1722,
generalul Cantacuzin avusese parte de o ceremonie funerară
fastuoasă, la care a participat însăși monarhul Romanov. Trupul
neînsuflețit a fost depus la Mânăstirea Sf. Nicolae din Moscova.

Machetă a vechii biserici a Mânăstirii Sinaia

În cadrul Muzeului
„Conacul
Pană Filipescu” din Filipeștii de Târg se află un tablou
al Spătarului Mihai Cantacuzino realizat în secolul al XIX-lea de
Theodor Aman precum și o machetă a vechii biserici a Mânăstirii
Sinaia, ctitorită de Mihai Cantacuzino între anii 1690-1695.

Bibliografie:

_{Genealogia
Cantacuzinilor de Banul Mihai Cantacuzino, publicată și adnotată,
N. Iorga, Institutul de Arte Grafice și edit. Minerva, București,
1902.}

_{Mihai Dim.
Sturdza, Familiile boierești din Moldova și Țara Românească
enciclopedie istorică, genealogică și biografică vol. III Familia
Cantacuzino, edit. Simetra, București, 2014.}

Ioan Păun, _{Pe
urmele Cantacuzinilor – Toma Cantacuzino}, Libris Editorial, Brașov,
2018

Mai multe pentru tine…