De la regii antici, la Trump și Xi: Când au început oamenii să își strângă mâna? Și de ce?

La 14
mai 2026, președintele Statelor Unite, Donald Trump, și
președintele Chinei, Xi Jinping, și-au strâns mâna timp de 14
secunde în fața Marii Săli a Poporului din Beijing. Aproape
imediat, diverși comentatori au început să interpreteze
semnificația acestui gest.

O
scurtă privire asupra istoriei strângerii de mână dezvăluie însă
complexitatea simbolismului asociat acestui gest.

Strângerea de mână poate fi urmărită până în societățile
antice, însă originile sale exacte rămân oarecum misterioase. Se
spune adesea, deși este dificil de demonstrat, că gestul a apărut
ca un simbol al bunei credințe, participanții arătându-și
mâinile pentru a demonstra că nu poartă arme.

O altă teorie susține că mișcarea de scuturare avea rolul de a
face să cadă eventualele arme ascunse în mâneci, ceea ce ar
diminua oarecum valoarea gestului ca expresie a încrederii.

Diplomația asiriană

Cea mai veche reprezentare cunoscută a unei strângeri de mână
datează din secolul al IX-lea î.Hr. și ilustrează o demonstrație
diplomatică de unitate.

Salmanasar al III-lea îl întâmpină pe Marduk-zakir-șumi, regele Babilonului (© Wikimedia Commons)

Pe un basorelief din calcar descoperit în actualul Irak, regele
asirian Salmanasar al III-lea  și regele Marduk-zakir-șumi, sunt
reprezentați strângându-și mâinile, simbolizând reînnoirea
relațiilor de tratat dintre Babilon și Asiria, precum și alianța
dintre cei doi conducători.

Relațiile dintre cele două mari puteri mesopotamiene fuseseră
mult timp problematice, însă imaginea pașnică a strângerii de
mână a rămas în această reprezentare artistică, chiar dacă
rivalitatea continua să mocnească.

Salut, dar și rămas-bun

Deși este considerată mai ales un semn de salut, strângerea de
mână a fost folosită și ca un puternic gest de despărțire.

În arta Greciei clasice, reliefurile funerare îi înfățișează
pe cei morți strângând mâinile celor vii. Acest motiv este
cunoscut sub numele de dexiosis, care înseamnă „unirea
mâinilor drepte”. El marchează sfârșitul legăturii fizice
dintre cele două persoane, dar și continuarea afecțiunii lor în
viața de apoi.

O dexiosis (strângere de mână) într-un context funerar, pe un ulcior grecesc (© Wikimedia Commons)

Strângerea de mână putea avea și o semnificație religioasă.
În Roma antică, mâna dreaptă era strâns asociată cu Fides,
forța divină a încrederii și a bunei credințe, astfel încât
unirea mâinilor reprezenta o legătură sacră.

„Unirea mâinilor drepte” (dextrarum iunctio) era un
gest al unității care putea simboliza căsătoriile, dar și alte
legături sociale și politice. Acesta era strâns asociat și cu
zeița romană Concordia, personificarea divină a armoniei.

Un simbol înșelător?

Imaginea de pace și armonie sugerată de strângerea de mână nu
trebuie întotdeauna luată ca atare; simbolismul gestului poate fi
folosit și pentru a ascunde o relație aflată în dificultate.
Împărații romani Caracalla și Geta oferă un exemplu clar.

După moartea tatălui lor, împăratul Septimius Severus, în
anul 211 d.Hr., cei doi frați au condus împreună imperiul.
Imaginile oficiale îi prezentau cu mâinile drepte întinse într-un
gest de armonie.

Totuși, înainte de sfârșitul acelui an, Caracalla
complota deja la uciderea fratelui său. El a organizat o întâlnire
cu Geta sub pretextul unei împăcări, iar Geta a fost ucis, se
spune, chiar în brațele mamei lor.

Nici măcar între eroi o strângere de mână nu garanta un final
fericit. În arta greacă antică, Heracle este reprezentat strângând
mâna centaurului Pholos, simbol al unei primiri călduroase. Din
păcate, salutul lor se termină tragic: Heracle este atacat de
centauri aflați în stare de ebrietate, iar Pholos moare după ce
este lovit de o săgeată otrăvită.

Politicieni în căutarea imaginii perfecte

Mai aproape de zilele noastre, politica australiană are propria
sa versiune (mult mai puțin sângeroasă) a strângerii de mână cu
final nefericit. În ajunul alegerilor federale din 2004, liderii
celor două mari partide, Mark Latham și John Howard, s-au întâlnit
în fața studiourilor ABC.

Strângerea de mână exagerată a lui Latham a oferit un moment
spectaculos pentru presă, însă este considerată în general o
greșeală. Partidul său a pierdut alegerile, iar imaginea a rămas
puternic întipărită în memoria alegătorilor.

În arta asiriană, strângerea de mână este reprezentată
static. În politica modernă însă, ea este filmată în mișcare,
reluată în buletinele de știri, distribuită pe rețelele sociale
și analizată de publicul din întreaga lume. În acest context,
strângerea de mână poate deveni o demonstrație de putere.

Strângerile de mână ale lui Donald Trump sunt adesea
interpretate ca teste de dominanță, caracterizate prin contacte
prelungite și apropiere fizică accentuată.

Când Trump și președintele francez Emmanuel Macron s-au
întâlnit la Bruxelles în 2017 (video sus), strângerea lor de mână
a fost descrisă pe scară largă drept o confruntare în care ambii
și-au încleștat puternic mâinile. Macron avea să caracterizeze
ulterior momentul drept un „moment al adevărului”, conceput
pentru a arăta că nu se va lăsa intimidat. El a declarat că a
dorit să transmită că nu va face concesii – „nici măcar
simbolice”.

Anul trecut, cei doi și-au strâns din nou mâinile în fața
camerelor de filmat, de această dată timp de 26 de secunde.

Simbolismul asociat strângerii de mână face ca refuzul unei
mâini întinse să fie deosebit de puternic. În timpul incendiilor
devastatoare din Australia din vara anului 2020, prim-ministrul Scott
Morrison a încercat să strângă mâna unui pompier în timpul unei
vizite în orașul Cobargo, din statul New South Wales.

„Nu prea vreau să vă strâng mâna”, i-a spus pompierul.
Morrison i-a apucat totuși mâna.

COVID aproape a ucis strângerea de mână

Odată cu apariția pandemiei de COVID, mulți s-au întrebat dacă
noua eră va marca sfârșitul strângerii de mână. Au existat
numeroase avertismente sanitare împotriva acestui gest, ceea ce a
dus la popularizarea unor forme alternative de salut fizic.

Printre acestea s-a numărat și salutul prin atingerea pumnilor
(fist bump), un gest cu o istorie proprie complexă. Acesta
este un tip de salut asociat cu soldații afro-americani din timpul
războiului din Vietnam.

Cu toate acestea, de la Asiria antică până la China modernă,
strângerea de mână a rezistat. Mai mult decât o simplă formă de
salut, ea reprezintă o tradiție profund simbolică, purtătoare a
unei multitudini de semnificații.

_{Foto sus: Președintele SUA, Donald J. Trump, întâmpinat de președintele Republicii Populare Chineze, Xi Jinping, la Marea Sală a Poporului din Beijing, la 14 mai 2026 (© Official White House Photo by Daniel Torok)}

——-

Autor: Louise Pryke, Cercetător asociat onorific, Departamentul de Istorie Clasică și Antică, Universitatea din Sydney.

Articol publicat inițial pe site-ul The Conversation (engleză) sub licență Creative Commons.

Mai multe pentru tine…