Raport: UE a implementat integral doar 15,7% dintre reformele propuse de Mario Draghi

Un nou instrument de monitorizare a implementării sugerează că Bruxelles-ul a avansat cel mai rapid în domeniile unde presiunea asupra securității este ridicată, în timp ce reformele mai profunde privind piața și investițiile continuă să întârzie, potrivit Financial Times.

Uniunea Europeană a implementat integral doar 15,7% dintre reformele propuse de Mario Draghi pentru restabilirea competitivității europene, potrivit unei noi evaluări a implementării, care transformă agenda economică emblematică a UE într-un test măsurabil de responsabilizare.

Evaluarea, publicată la 15 iulie, a fost realizată de European Policy Innovation Council (EPIC) și urmărește progresul în raport cu amplul program de reforme prezentat de Draghi în raportul său privind competitivitatea. Potrivit monitorizării, alte 41,3% dintre măsuri au fost implementate doar parțial, ceea ce înseamnă că o mare parte dintre reforme rămân întârziate, incomplete sau dependente de decizii politice la nivel național.

Raportul Draghi a prezentat poziția economică a Europei ca pe o provocare strategică: productivitate scăzută, piețe de capital fragmentate, energie costisitoare, inovare lentă, investiții insuficiente în apărare și un decalaj tot mai mare față de Statele Unite și China. La aproape doi ani de la publicarea sa, monitorizarea sugerează că UE s-a dovedit mai eficientă în a recunoaște diagnosticul decât în a aplica tratamentul structural necesar.

Evaluarea EOUC arată că Bruxelles-ul a avansat mai rapid în domeniile unde presiunile geopolitice sunt cele mai mari – precum securitatea, apărarea și reziliența lanțurilor de aprovizionare – însă reformele structurale mai dificile, care presupun integrare economică mai profundă și decizii politice sensibile la nivelul statelor membre, au înregistrat progrese limitate.

Măsurile legate de securitate, apărare și reziliența lanțurilor de aprovizionare au avansat mai rapid

Măsurile legate de securitate, apărare și reziliența lanțurilor de aprovizionare au avansat mai rapid, deoarece războiul din Ucraina, șocurile energetice și presiunile geopolitice au făcut ca amânarea lor să fie tot mai greu de justificat. În schimb, reformele care presupun o integrare mai profundă, finanțare comună sau cedarea unor competențe de către guvernele naționale au progresat mult mai lent.

Uniunea Piețelor de Capital a stagnat în repetate rânduri, deoarece aspecte precum fiscalitatea, legislația privind insolvența, sistemele de pensii, supravegherea financiară și interesele financiare naționale rămân extrem de sensibile din punct de vedere politic.

Energia reprezintă un alt domeniu în care progresul este lent. Costurile ridicate ale energiei continuă să constituie un dezavantaj structural pentru industria europeană. Deși după criza energetică din 2022–2023 au fost adoptate unele măsuri de urgență, provocarea reală constă în construirea unui sistem care să combine energia curată, rețelele electrice, capacitățile de stocare, aprovizionarea industrială și prețuri predictibile.

Riscul politic pentru Bruxelles este ca ritmul lent al implementării să se autoalimenteze. Dacă firmele și investitorii ajung la concluzia că reformele structurale vor rămâne blocate, este posibil să își bazeze strategiile pe subvenții naționale, stimulentele oferite de Statele Unite sau lanțurile de aprovizionare asiatice, în loc să mizeze pe transformarea pieței europene.

(Citește și: ””Raportul Draghi” pentru apărarea Europei: Cum se poate apăra mai bine UE, cu mai puțină America”)

***