Groenlanda, miza strategică a Arcticii: SUA și Danemarca au semnat un acord de securitate într-o regiune unde se întâlnesc rutele comerciale, resursele și competiția dintre marile puteri

Statele Unite și Danemarca au ajuns la un acord privind securitatea Groenlandei, după luni de tensiuni generate de amenințările președintelui Donald Trump de a prelua teritoriul danez semi-autonom, inclusiv prin forță. Înțelegerea ar permite Statelor Unite să își extindă prezența militară pe insulă și să limiteze accesul militar și investițiile considerate strategice ale unor state din afara NATO, potrivit BBC.

Acordul intervine într-un moment în care Arctica a devenit una dintre principalele zone de suprapunere a intereselor militare, comerciale și economice ale marilor puteri. Retragerea gheții marine modifică accesul la regiune și deschide perspectiva unor rute maritime mai scurte între Asia și Europa, în timp ce Rusia își dezvoltă infrastructura arctică, iar China își extinde interesul pentru rute, resurse și proiecte economice. În același timp, Groenlanda concentrează o parte importantă a intereselor occidentale privind securitatea Atlanticului de Nord și accesul la materii prime critice.

Acordul SUA-Danemarca-Groenlanda

Donald Trump a anunțat vineri că Statele Unite au încheiat un acord cu Danemarca și Groenlanda privind securitatea insulei, descriind înțelegerea drept „foarte importantă, istorică și specială”.

Președintele american a afirmat că acordul oferă SUA „control permanent asupra securității și asupra tuturor celorlalte necesități” din Groenlanda și că Washingtonul va începe imediat procesul de dezvoltare a unei prezențe militare de amploare pe insulă.

Trump a mai spus că înțelegerea nu implică „niciun cost pentru Statele Unite” și că Washingtonul va avea posibilitatea „de a face ceea ce este necesar” pentru a „asigura și apăra securitatea Groenlandei”.

Textul oficial al acordului nu a fost publicat.

Danemarca și Groenlanda au confirmat însă existența înțelegerii și au anunțat că aceasta ar urma să fie semnată săptămâna viitoare, în marja Adunării Generale a ONU de la New York. După semnare, acordul va trebui să parcurgă procedurile parlamentare necesare pentru a intra în vigoare.

Copenhaga și Nuuk: suveranitatea și autodeterminarea rămân recunoscute

Premierul danez Mette Frederiksen a declarat că este „mulțumită că există perspectiva unui acord bun” pentru cele trei părți. Acordul, a spus ea, „consolidează securitatea noastră comună în zona Arcticii și a Atlanticului de Nord”, recunoscând totodată „suveranitatea și integritatea teritorială a Regatului și dreptul poporului groenlandez la autodeterminare”.

Premierul Groenlandei, Jens-Frederik Nielsen, a declarat că este „îmbucurător” faptul că cele trei părți sunt pe punctul de a încheia un acord care asigură și consolidează securitatea Groenlandei, a Regatului Danemarcei, a Statelor Unite și a alianței occidentale. „Acordul recunoaște interesele Groenlandei și locul nostru în cooperarea internațională. Este în beneficiul tuturor”, a spus Nielsen.

SUA ar putea construi noi structuri militare

Potrivit unui oficial american al Departamentului de Stat care nu a dorit să fie citat, SUA ar urma să aibă puterea unilaterală de a construi structuri militare suplimentare în Groenlanda, fără aprobarea guvernului groenlandez sau a celui danez.

Acordul ar include „drepturi permanente de acces, de amplasare a bazelor și de survol”.

De asemenea, nicio țară care nu este membră NATO nu ar putea construi baze militare în Groenlanda. Acordul ar include mecanisme pentru blocarea investițiilor în sectoare considerate sensibile și ar împiedica statele considerate adversare de Washington să desfășoare trupe în teritoriu. Oficialul american a menționat explicit Rusia și China.

O prevedere a acordului ar stabili că acesta nu expiră nici în cazul în care Groenlanda ar deveni independentă în viitor.

Importanța strategică a Groenlandei

Poziția insulei, între America de Nord și Europa, în apropierea rutelor maritime și aeriene ale Atlanticului de Nord și Arcticii, o transformă într-un punct important pentru supravegherea regiunii nord-atlantice și pentru apărarea Americii de Nord și Europei.

Groenlanda are și o importantă miză economică deoarece dispune de rezerve importante de minerale rare, în mare parte neexploatate. Pentru Statele Unite, accesul la aceste resurse se înscrie în preocupările mai largi privind securitatea lanțurilor de aprovizionare și dependența de China pentru anumite materii prime și procese industriale.

În plus, pe măsură ce condițiile climatice se modifică și suprafața gheții marine se reduce, accesul la regiune devine mai ușor în anumite perioade ale anului. Acest proces modifică și calculul economic al transportului maritim.

Rutele arctice pot scurta legăturile maritime dintre Europa și Asia în comparație cu traseele tradiționale prin Canalul Suez sau Canalul Panama. Pentru statele care controlează infrastructura portuară și militară din regiune, aceste rute au atât o valoare comercială, cât și una strategică.

Rusia dezvoltă infrastructura arctică

Rusia are cea mai lungă coastă arctică și controlează o mare parte din infrastructura aferentă Rutei Maritime a Nordului, care urmărește litoralul său nordic. Moscova a investit în infrastructură militară, porturi, aerodromuri și nave capabile să opereze în condiții de gheață.

Ruta Maritimă a Nordului este urmărită de Rusia ca alternativă pentru transporturile dintre Europa și Asia, iar dezvoltarea acesteia a căpătat o importanță suplimentară în contextul reorientării comerțului rusesc către piețele asiatice.

Pentru NATO, dezvoltarea infrastructurii militare ruse în Arctica reprezintă un element al schimbării mediului strategic din nordul Europei și Atlanticul de Nord.

China urmărește rutele și resursele Arcticii

China nu este un stat arctic, dar și-a definit interesele în regiune în termeni economici și strategici și a promovat conceptul unei „Polar Silk Road”, legat de extinderea rutelor comerciale ale Inițiativei Belt and Road.

Beijingul este interesat de accesul la resursele naturale ale Arcticii, de rutele maritime care pot lega Asia de Europa și de proiecte energetice și de infrastructură.

Cooperarea dintre China și Rusia în regiune reprezintă un alt element al competiției strategice. China a participat la proiecte energetice rusești din Arctica și urmărește dezvoltarea capacităților maritime necesare operării în ape acoperite de gheață.

„Golden Dome” și extinderea NATO în regiunea Artcticii

Trump a legat importanța Groenlandei și de proiectul său de apărare antirachetă „Golden Dome”.

Sistemul este conceput pentru protejarea Statelor Unite împotriva unor atacuri cu rachete, inclusiv din partea Rusiei și Chinei. Trump a spus că aliații europeni ar putea coopera cu SUA în cadrul acestui proiect.

Poziția Groenlandei în nordul Atlanticului și apropierea sa de America de Nord fac insula relevantă pentru sistemele de avertizare, supraveghere și apărare ale continentului.

Totodată, extinderea NATO în nordul Europei a modificat și ea configurația strategică a regiunii. Finlanda și Suedia au aderat la alianță, iar NATO dispune în prezent de o poziție consolidată în nordul Europei și în jurul Arcticii. Danemarca, Norvegia, Islanda, Finlanda, Suedia, Canada și Statele Unite sunt state membre NATO cu teritorii sau interese directe în regiunea arctică.

Relația cu acordul militar din 1951

În lipsa textului oficial, nu este clar în ce măsură noul acord modifică situația juridică și militară existentă.

În baza unui acord americano-danez din 1951, Statele Unite pot deja trimite în Groenlanda un număr nelimitat de militari.

SUA au în prezent peste 100 de militari staționați permanent la baza Pituffik, în nord-vestul teritoriului.

Prezența militară americană în Groenlanda datează din perioada Războiului Rece, când insula avea un rol important în supravegherea rutelor dintre America de Nord, Atlanticul de Nord și Uniunea Sovietică.

(Citește și: ”„Drumul Polar al Mătăsii” – coridorul strategic care va influența balanța de putere globală. Presiunea geopolitică încălzește relațiile dintre China și Rusia în Arctica”)

(Citește și: ”12 state europene, între care România, cer un rol strategic al UE în Arctica, pe fondul amenințării ruse și al interesului chinez – Bruxelles-ul va prezenta în octombrie o nouă strategie pentru regiune”)

(Citește și: ”Summitul pentru Arctica / Merz: Arctica e un „punct fierbinte geopolitic” – Nicușor Dan: Europa a avut „mii de incidente” de sabotaj”)

(Citește și: ”Rusia își redesenează harta rutelor maritime prin Arctica”)

(Citește și: ”Norvegia va explora în zona Arctică pentru noi zăcăminte de petrol și gaze în ciuda opoziției Uniunii Europene”)

***