Sadoveanu: „Ce importanță mai are acum faptul că Ion Creangă a dus o viață umilită și mizeră?”
Mihail Sadoveanu despre Creangă în eseul „Patruzeci și cinci de ani de la moartea lui Creangă”, publicat în „Însemnări ieșene”, 15 ianuarie 1937:
„Nourii şi aglomerațiile trec; trec ca şi oamenii frunzele de
toamnă. Iată însă că se fixează în codru o formă nouă cu
gust deosebit a unui merişor. Și iată că sună în această limbă
veche şi înțeleaptă accente cum n-au mai sunat. Sînt aceleaşi
vorbe, însă e un întreg nou în care se simte sufletul nostru pînă
în adîncimea istoriei; sînt aceleaşi elemente de tradiție şi
basm, însă fixate în cristali nemuritori de pietre rare. Toate
generațiile şi tot trecutul au lucrat pentru ca această operă, în
care bate inima noastră, să se elibereze. Noi vom trece; opera lui
Creangă, ca şi a lui Eminescu, va rămîne. Această lamură în
care ne cuprindem noi ca într-un diamant ce se va păstra pururi e
ceva nou, adaos la totalitatea lucrurilor din lumea asta. Nu exista
înainte; există acum pentru totdeauna. E o operă ieşită din
binecuvîntarea divină și se pune între cele divine și
nepieritoare.
Ce importanță
mai are acum faptul că Ion Creangă a dus o viață umilită și
mizeră… ? Ce importanță că l-au persecutat cei mari ai lumii.
Că l-a stînjenit propriul lui trup, supus suferințelor și
scăderilor instinctului. Îl picura ploaia și îl orbea fumul în
căsuța din ograda Goliei; îşi ducea penibil zilele în bojdeuca
din Ticău. I se precupețea o pine în această lume, de cătră cei
care erau aşezați la ospățul Vieți? Toate au trecut. A venit
ceasul izbăvirii, în cea din urmă zi a anului 1889.”
Știți ce e genial aici? Nu chestiunea cu geniul care se naște din noroi. E genială observația că suferințele trupului în cazul unui geniu sînt lipsite de importanță. Importanță are opera.
Foto sus: Mihail Sadoveanu și Ion Creangă (© Wikimedia Commons)
Mai multe pentru tine…
