Ce relație a avut Samuel von Brukenthal cu francmasoneria după revenirea în Transilvania?

Pentru informații categorice legate de activitatea francmasonică a
lui Samuel von Brukenthal în loja St. Andreas zu den drei
Seeblättern din Sibiu este necesar să răspundem la
întrebarea: Ce relație a avut Samuel von Brukenthal cu
francmasoneria după revenirea în Transilvania și, mai ales, după
numirea sa ca guvernator al acesteia? Este o întrebare la care s-a
căutat un răspuns cât mai aproape de realitate, însă biografii
și istoricii francmasoneriei nu au fost în măsură să ofere
explicații exacte pentru această perioadă din viața
guvernatorului, probabil cea mai importantă. În consecință, au
făcut doar presupuneri.

În
primăvara anului 1745, Brukenthal a plecat din Jena, întorcându-se
în Transilvania. Apartenența sa la francmasonerie încă din
tinerețe a influențat în mod decisiv acțiunile sale ulterioare și
poate fi apreciată drept premisă a spectaculoasei sale cariere.

Baronul a fost singurul om politic de religie protestantă din
imperiul austriac ajuns în demnitatea atât de înaltă de
guvernator al unui Mare Principat.

Motivul pentru care Brukenthal nu
a mai fost un francmason activ nici în loja sibiană ar fi fost
încrederea pe care i-a acordat-o Maria Tereza, care, după cum se
cunoaște, a respins cu fermitate francmasoneria. Helmut Reinalter
argumentează că această respingere a avut la bază motive
religioase şi politice: opoziţia clerului catolic și activitatea
lui Friedrich al II-lea în loja Aux Trois Canons / Zu den drei
Kanonen, fondată în anul 1742, precum și atitudinea și
prezența în rândul francmasonilor a lui Francisc Stephan von
Lotharingen, soțul împărătesei.

Sibiu, vedere de pe dealul Gușteriței. Gravură de secol XVIII

Cert
este că von Brukenthal s-a bucurat de aprecierile Mariei Tereza,
care treptat și-a schimbat atitudinea față de lojile masonice și
care l-a înălţat la rangul de baron (1762), apoi l-a numit şef al
Cancelariei Provinciale (1777).

Liliana
Popa și Cornel Lungu au dezvăluit un interesant amănunt cu privire
la această numire, cu prilejul editării în 2015 a cărții
dedicate calendarului tipărit pentru anul 1790 de către Martin
Hochmeister, Hermannstadt im Jahre 1790
/ Sibiul în
anul 1790. Iată un
bilet al împărătesei, scris de mână: „Îl numesc ca
Provinzial-Canzler pe Brukenthal. Maria Tereza”.
Brukenthal
este învestit apoi guvernator al Marelui Principat al Transilvaniei,
funcție pe care a deținut-o în perioada 1777-1787.

Răscoala
din 1784

Brukenthal
a ordonat „insurecția nobililor” în timpul răscoalei din
Transilvania de la 1784, condusă de Horia, Cloșca și Crișan,
atrăgându-și mustrări severe din partea lui Iosif al II-lea.
Împăratul a calificat ordinul drept „obrăznicia cea mai mare”.
Aceasta poate fi o explicație pentru atitudinea ulterioară a
împăratului, care, în anul 1787, cu ocazia celei de-a treia
călătorii în Transilvania, l-a „trimis în pensiune” pe von
Brukenthal, numind în locul acestuia ca guvernator pe György
Bánffy, care deținuse funcții înalte în francmasoneria
transilvăneană.

Vasile Ursu Nicola (Horea) și Ion Oargă (Cloșca), doi dintre conducătorii răscoalei de la 1784

Cu
toate acestea, amintim episodul din timpul răscoalei, când
francmasonul Ioan Piuariu Molnar a primit un „primejdios mandat”
din partea baronului Samuel von Brukenthal: mediator între guberniu
şi răsculați. Cu toate că Piuariu nu era de acord cu „metoda
revoluționară”, la 14 noiembrie 1784 a ajuns la răsculații din
Zarand, prin mijlocirea fratelui francmason Michael Brukenthal,
comisar regesc și administrator al comitatului Hunedoarei, ulterior
comite al Universității Săsești.

Cu
toate că prin acțiunea sa a contribuit la protejarea țăranilor,
raportul lui Molnar nu a fost favorabil românilor răsculaţi.
Istoricul Nicolae Iorga a criticat atitudinea sa şi a făcut
împotriva lui un adevărat rechizitoriu. În mod contrar, Nicolae
Densuşianu a încercat să argumenteze că Piuariu Molnar a fost, cu
siguranţă, influenţat în sentimentele sale de „anumiţi oameni”
alături de care se găsea deja din anul 1781, făcând referire la
calitatea sa de francmason în loja St. Andreas zu den drei
Seeblättern din Sibiu.
Ioan Piuariu Molnar a susținut
permanent problemele românilor, ale căror nemulțumiri vor lua
forma cunoscutului memoriu Supplex Libellus Valachorum, editat
în 1791 și tipărit de fratele francmason Martin Hochmeister „cel
Bătrân”, în Sibiu.

Baronul
și loja St. Andreas zu den drei Seeblättern
din Sibiu

Făcea
parte Samuel von Brukenthal dintr-o lojă masonică din nordul
Germaniei ? Opiniile nu sunt unanime în acest sens. Ceea ce se
poate dovedi este că el a păstrat bune relații cu francmasonii din
Viena, mergând în vizită la foștii săi frați din loja Aux
Trois Canons, aflată în
adormire, în anii 1749 și 1753 (deși nu există suficiente dovezi
despre vizite). Relații similare au existat și în 1765, când
Brukenthal a lucrat câtva timp la Viena. Francmasoneria „nu i-a
întors spatele”, iar relația cu loja lui mamă încă funcționa.

Într-o scrisoare către episcopul de mai târziu Wilhelm
Staedel, Schuller a spus că „probabil
Brukenthal a fost atras în masonerie, dar nu a fost captivat de ea”
și că nu ar mai fi continuat activitatea în ordinul masonic.
Opinie falsă, după cum atestă chiar documentele vremii.

O
altă opinie despre absența lui von Brukenthal din francmasonerie
și, în special, din loja St.
Andreas zu den drei Seeblättern
din Sibiu este argumentată prin prezența în conducerea lojii a lui
Simon von Baußnern, a cărui fiică a fost refuzată de Brukenthal
ca soţie. După revenirea în Transilvania, scopul baronului a fost
să se căsătorească cu o tânără din Sibiu, pentru a primi
dreptul de şedere şi cetăţenia. Întrucât ofertele nu au
întârziat să apară, Brukenthal trebuia să aleagă între fiica
familiei von Klocknern și cea a familiei von Baußnern. A ales-o pe
cea dintâi, Sophia Katharina von Klocknern, fiica primarului
provincial Daniel von Klocknern, cu care s-a căsătorit la 26
octombrie 1745.

Sufragerie din Palatul Brukenthal, cu mobilă și candelabru originale (© Getty Images)

Schaser,
biograful lui Samuel von Brukenthal, nota cu privire la activitatea
masonică a baronului: „El a fost, de asemenea, membru al Ordinului
Masonic din Sibiu, care numără 117 persoane.” Maennel insistă
pe ceea ce era deja de notorietate (Br. Samuel von Brukenthal,
guvernatorul
Transilvaniei, a fost primul Maestru în Scaun al celei mai vechi
loji din Orientul Halle) și crede, la rândul său, că baronul a
fost activ și în loja sibiană, dar numai după anul 1786, atunci
când, după reorganizare, aceasta va fi integrată Marii Loji
Provinciale vieneze (chiar dacă numele von Brukenthal nu se află în
lista membrilor lojei St.
Andreas zu den drei Seeblättern).
Krivanec are aceeași opinie, afirmând că în 1767, loja sibiană
„s-a bucurat de protecția și sprijinul lui Samuel v. Brukenthal,
fondată de el” (sic !), fără a lua în considerare că baronul
fondase loja din Halle.

Cea
mai veche mențiune cu privire la „fratele” von Brukenthal după
revenirea în Transilvania se află într-o importantă scrisoare pe
care Simon Friedrich von Baußnern i-a trimis-o la 13 septembrie 1777
contelui György Bánffy, în care folosește formula „Hochgebohrner
Graf, S.E. HErr Bruder!”. Expresia
„B.
Br. Excell.” este
reprodusă integral, când notează că „Excelența sa baronul
Brukenthal”, prin Rescriptul din 30 iulie 1777, a fost proclamat de
Maria Tereza guvernator al Transilvaniei.

Faptul
că von Baußnern nu a folosit permanent apelativul „frate” nu
înseamnă că a ignorat apartenența francmasonică a lui
Brukenthal. Tot el notează că „Excelența sa baronul Brukenthal”
a venit în Sibiu la 3 octombrie 1777, însoțit de Christian
Friedrich Samuel Hahnemann, pe care l-a descris ca medic personal și
bibliotecar al său.

Mai
târziu, într-o serie de documente ale lojii St.
Andreas zu den drei Seeblättern
care datează din anii 1789 și 1790, guvernatorul este numit
„respectabil Frate. Samuel von Brukenthal” și „Excelența sa”:
Ho[ch]würdigsten
Br. Baron Samuel Brukenthal Excell.
Anterior, Brukenthal fusese în mod repetat menționat în actele
lojii, dar întotdeauna în mod profan.

Acest text este un fragment din articolul , publicat în numărul 274 al revistei „Historia” (revista:274), disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 15 noiembrie – 14 decembrie, și în format digital pe platforma paydemic.