Iluzia lui Arghezi: Scriitorul la conducerea statului

La 30 martie 1926, urmare a manevrelor de culise din partea lui Ionel
Brătianu, regele Ferdinand îl însărcinează pe Mareșalul
Averescu să formeze noul guvern. Ministru de Interne e numit
Octavian Goga, ajuns, după desprinderea din Partidul Național Român
a grupării care-i poartă numele și fuziunii cu Partidul Poporului
(15 Aprilie 1920) omul numărul doi în formațiunea lui Averescu.

În
Memoriile sale, N. Iorga dezvăluia aranjamentele de culise
care l-au adus pe Octavian Goga în fruntea unui minister cheie în
caz de alegeri generale:

„Averescu
recunoaște că i-a fost impus, cu insistență, la Interne, după
sfatul liberalilor”. (N. Iorga, „Memorii”, vol. IV,
Editura Națională Ciornei, pg. 220).

Numirea lui Octavian
Goga ca ministru de Interne îi dă tînărului Arghezi, truditor cu
condeiul la „Țara noastră”, un entuziasm indescriptibil,
dintre acelea care sufocă.

Entuziasmul nu e bun
nicăieri. El seamănă, prin discrepanța dintre cantitate și
efect, cu castraveții. Mănînci o căruță pentru a obține cîteva
calorii! În cazul lui Arghezi, preaplinul sufletesc a născut o
prostie. Titlul acesteia? „Scriitorul la conducerea statului”,
(„Țara noastră”, 30 mai 1926). Bucuros că un confrate a
fost pus la Interne (auzi, un poet mai mare peste jandarmi!) Arghezi
se rătăcește într-o vastă pledoarie pentru aducerea scriitorului
la conducerea statului. Pentru poporul român – portretizează
autorul – ar fi enorme avantaje. Nu de alta, dar în viziunea sa
clocotindă, scriitorul e un Făt-Frumos al politicii. Iată ce se va
întîmpla în România noastră indivizibilă și unită, după
Arghezi, dacă scriitorii vor fi promovați ștabi:

„Românii vor
avea răgazul să vadă că scriitorii sînt cel puțin tot atît de
vigilenți și buni gospodari ca și economiștii improvizați, minus
ifosul și fanfaronada. Scriitorii vor aduce la conducerea statului
rîvna lor zămislitoare, preocuparea de dreptate aplicată și
liniile caste, fără sinuozități bizantine, ale construcțiilor
curate, înălțate în sus și nu scobite dedesubt, cu labirinturi
de beciuri, menite să ascundă rușinile ce nu îndrăznesc să se
ivească la balcoane”.

Octavian Goga

Imediat după
instalare, guvernul Averescu purcede la convocarea corpului electoral
pentru 25 mai 1926 (Camera Deputaților) și 28 mai 1926 (Senat).
Potrivit tradiției balcanice, Regele numea un guvern după cum îl
tăia capul. Noul executiv declanșa alegerile. Numai că atît
acestea, cît și campania electorală, ședeau sub semnul abuzurilor
de tot soiul. Proprietarul măsurilor aberante împotriva Opoziției
și avînd drept țel garantat victoria partidului care organiza
alegerile, era ministrul de Interne. Îi revine, așadar, lui
Octavian Goga misiunea de a asigura victoria cu orice preț a
guvernului la scrutinul așa-zis democratic. Ce întreprinde poetul
național atît de cîntat de Arghezi ca un exemplu de ce poate face
un scriitor scriitor la conducerea statului?

Declanșează una
dintre cele mai crîncene campanii de abuzuri în campania
electorală, de care răspunde ca ministru de Interne.

Mai multe pentru tine…