Contribuția doctorului Nicolae Minovici la dezvoltarea masajului și a cursurilor medicale

La data de 16 decembrie 1906 era inaugurată prima școală de masaj
din București, ale cărei cursuri erau ținute de către tânărul
dr. Nicolae Minovici. Primul curs al medicului, a reprezentat baza pe
care se clădea întreaga pregătire a celor care doreau să pătrundă
în acest domeniu.

În această etapă, participanții învățau principiile
fundamentale ale masajului – poziționarea corectă a corpului,
tehnicile de bază de presiune și manipulare, dar și noțiuni de
anatomie și igienă, scrie Muzeul
Nicolae Minovici, pe pagina de Facebook a instituției.

Potrivit viziunii sale, prin masaj se înțelegea: „o serie de
mișcări executate asupra unei părți sau aspra corpului întreg,
cu un scop higenic sau terapeutic”. Masajul medical sau terapeutic
diferă cu totul de cel întrebuințat doar „în scop higienic”,
amintea medicul. „Acesta din urmă nu are nici un fel de studiu
anatomic, nici o metodă științifică, nici o cunoștință despre
felul bolii, el nu constă decât în simple frecături pe care
fiecare poate să le facă fără a cere vreo altă cunoștință
decât putere sau forță musculară. Acesta e masajul ce se face de
obicei atunci cînd spunem cuiva să ne tragă, iar cel igenic se
poate face doar persoanelor sănătoase, însă aplicat la un bolnav
poate să-i facă rău”.

În epocă, persoanele care veneau și solicitau masaj confundau cele
două tipuri, iar cel mai solicitat era cel „higienic” crezând
că acesta era cel recomandat de medic, în detrimentul celui
medical. În acest sens, maseurii nu cunoașteau acțiunile
fiziologice ale masajului, întrebați fiind de diferențele dintre
cele două tipuri de masaj amintite, cea mai mare parte dintre ei nu
știau să răspundă.

La primul curs, dr.
Minovici a lansat câteva întrebări: Care este diferența
dintre un masaj făcut repede, pe pielea uscată și unul făcut pe
pielea unsă? Cum trebuie făcut masajul ca persoană să slăbească
și cum trebuie făcut ca persoana să se îngrașe? Desigur, cei mau
mulți nu au știut să răspundă.

Persoanele care practicau de mult timp masajul cunoșteau efectele
benefice ale acestuia întrebuințându-l pentru frumusețea
corporală și recomandau ca acesta să fie făcut „încet” și
cu „răbdare”. Cu toate acestea, la începutul secolului trecut,
arta masajului devenise o barbarie, mulți clinți acuzau dureri de
oase din cauza „trosniturilor”, cauzându-le în realitate mai
mult rău.

Profesorul Minovici sublinia „mulți dintre maseuri cunoașteți
masajul în practica lui și mulți dintre noi, doctorii îl
cunoaștem în teorie, însă și unii și alții suferim da
insuficiențe. Voi nu știți ce masați, iar noi mulți nu știm să
masăm, însă, greșeala noastră este mai mică pentru că noi îl
indicăm, dar nu-l facem. Foarte puțini medici se ocupă cu masajul.
Noi îl cunoaștem din timpul externatului sau a internatului, ieșind
medici îl dăm uitării, altfel să nu ne surprindă că mulți
medici nu cunosc adevăratul masaj. După cum doctorii au lăsat
ventuzele, lipitorile și alte mici operațiuni, bărbierilor tot
astfel v-au lăsat și dumneavoastră sau babelor, masajul”.

La nivelul Capitalei, nimeni nu s-a ocupat de masaj, într-un mod
serios pentru a putea să învețe și să transmită tehnicile și
efectele adevăratului masaj. Fiecare învăța singur sau observau
pe alții cum făceau masajul. „Azi când cunoaștem mai bine
mijlocul de acțiune al masajului, îl putem așeza alături de cele
mai bune medicamente, putem să ne dăm seama pentru ce el trebuie a
fi luat în serios. Orice medicament pentru a fi administrat cu
succes, cere cunoștințe indispensabile”. spunea profesorul
Minovici.

Masajul, din contră, era „recomandat” și aplicat la orice tip
de boală, nu e de mirare de ce efectele sale erau considerare
„barbare”, cu rezultate inverse. Aceasta a fost cauza pentru
care, medicii nu obișnuiau să-l recomande, deoarece puterea cu care
maseurii exercitau mișcările asupra pacientului, de cele mai multe
ori, masajul devenea o luptă cu acesta. Astfel că, orice exces în
acest caz intra în contradicție cu scopul prevăzut de masaj.

De fapt, în viziunea legistului, „scopul masajului era de a activa
circulația, de a favoriza nutriția unei regiuni corporale, fără a
osteni bolnavul. Forța masculină trebuie să depindă nu numai de
starea pacientului, dar încă de scopul urmărit de acest tratament.
E o mare eroare de a crede că masajul trebuie să fie energic pentru
a avea efect. Adevărul e că masajul bine făcut nu trebuie deloc a
produce vreo durere, ci din contră a da totdeauna o senzație bine
făcătoare și plăcută. Un masaj care produce dureri e totdeauna
un masaj rău”, încheia cursul renumitul savant.

Pentru dr. Minovici predarea acestor cursuri au avut rolul primordial
de a dezvolta dexteritatea și sensibilitatea tactilă, abilităti
indispensabile oricărei persoane care își dorea să practice
masajul. Pe lângă acest aspect tehnic, formatorul și-a dorit să
dezvolte cursanților o atitudine profesională bazată pe empatie,
respect și responsabilitate, pregătindu-l astfel pentru un parcurs
profesional solid.

_{Foto sus: Imagine din patrimoniul Muzeului Nicolae Minovici reprezentându-l pe tânărul dr. Nicolae Minovici, cca. 1900.}