Portretul lui Ionel Brătianu, creionat de Maruca Cantacuzino: Un mascul care trăia cu trei femei

Maruca Cantacuzino-Enescu susține în memoriile sale, tipărite
sub titlul „Umbre și lumini, Amintirile unei Prințese Moldave”,
editura Aristore, 2005, că păstrarea generalului Dumitru Iliescu în
postul de locțiitor al Șefului Marelui Stat Major, practic
adevăratul Șef de Stat Major, deși avea în cîrcă dezastrul de
la Turtucaia (19-24 august 1916), își avea explicația în
„interesul pe care-l avea Ion Brătianu pentru fiica lui”.

Consoarta de drept a
lui Mihai
Cantacuzino și amantă de fapt a lui George Enescu, Maruca e o
bîrfitoare de înaltă clasă. De aceea, portretul creionat de ea
lui Ionel Brătianu ca mascul trăind în același timp cu trei
femei, fără a neglija conducerea războiului din 1916, trebuie luat
cu o anume prudență:

„Acesta nu era
nicicum singura care se bucura de favorurile lui Ion Brătianu, pașă
plin de farmec – și genial om de Stat – cu atîtea aventuri că
nu le mai puteai număra, cu toți cei 65 de ani ai săi bătuți pe
muchie. A avut trei în același timp, la Iași, și femeile se
înțelegeau între ele, admirîndu-l și oferindu-i un repaos după
grelele corvezi care îi reveneau”.

Portret Maruca Cantacuzino. Atelier F. Mandy (© Casa de licitații Historic)

Deși femeiușcă
interesată în a frînge inimile masculine, Maruca se dă
politiciană. Și pentru că bărbatu-său, de care e despărțită
în fapt, luptă pe baricadele Conservatorilor, Maruca îi înțeapă,
cu limbuța ei de albină, pe liberalii lui Ionel Brătianu. Bîrfa
cu muieraticul de Ionel Brătianu poate fi pusă și pe seama
fanteziei sale de a se da drept apărătoarea marilor latifundiari în
fața liberalului prim-ministru. Rămîne însă ca o posibilă
certitudine afirmația privind devotamentul femeilor față de
bărbatul de 65 de ani. Elisa Brătianu, fostă Marghiloman, e
surprinsă, tot de Maruca, drept o luptătoare pe toate planurile
pentru politica soțului ei:

„Elisa Brătianu
este grăbită să-și folosească cunoștințele de limbă rusă la
care trudește cu pasiune de cînd ne-am refugiat la Iași. Face
totul cu pasiune, chiar spionatul în casele prietenilor, în
serviciul politicii soțului ei. Astfel, cu un aer absent, cu
veșnicul ei lucru de mînă, cu un zîmbet pe fața un pic
masculină, trage cu urechea la vorbele, adesea defavorabile soțului
ei, și le raportează imediat clicii liberale. Tot așa cum, cu o
viclenie plină de eleganță, chiar în salonul ei, îi convinge să
îmbrățișeze cauza liberalilor pe diplomații de calitate:
Saint-Aulaire și Malassoff, ministru al Rusiei, între alții, pe
care-i crezusem cîștigați de partea lui Averescu”.

Mai multe pentru tine…