Povestea unui cetățean român recrutat fraudulos în Legiunea Străină

La
Casa Regală a României a sosit, la 24 aprilie 1920, memoriul Slavei
Dudi, o mamă necăjită din comuna Puiești (județul Tutova, astăzi
județul Vaslui), prin care solicită sprijinul pentru obținerea
grațierii și repatrierii fiului ei, Herscu Dudi, recrutat
fraudulos, prin înșelăciune, și dus în Legiunea Străină.

Slava
Dudi descrie întâmplările așa cum reieșeau din scrisorile fiului
ei către părinți.

Herscu
Dudi a căzut prizonier în timpul luptelor
de la Oituz, fiind surprins de inamic într-o casă unde se
adăpostise împreună cu alți soldați. După încheierea păcii și
eliberarea sa, a fost urmărit de Curtea Marțială, fiind acuzat de
„predarea la inamic”, notează Arhivele
Naționale ale României, pe pagina de Facebook a instituției.

Din
teama de a fi condamnat și sub presiunea urmăririi jandarmeriei,
Herscu a părăsit domiciliul pentru a căuta de lucru, sperând să
strângă bani pentru a-și întreține familia rămasă în mizerie.
Fiind de meserie tinichigiu, a căutat să își găsească o slujbă
la Galați. La o cafenea din oraș, Herscu a fost abordat de un agent
bine îmbrăcat care pretindea că recrutează lucrători pentru
fabrici din Franța. El oferea un salariu de 10-15 franci pe zi,
masă, locuință și aducerea familiei în Franța pentru cei
căsătoriți. Recruții au fost duși la un doctor care a comunicat
în franceză cu agentul, fără a oferi explicații tinerilor
români. Sub pretextul că românii nu pot trece granița, agenții
i-au forțat pe recruți să accepte identități false (ruși,
austrieci, bulgari). Herscu Dudi a fost „botezat” cu numele de
Staef Damian, pretins cetățean rus.

După
plecarea din Galați, grupul de români a urmat un traseu care i-a
condus direct în serviciul Legiunii Străine active în Africa de
Nord. Mai întâi spre Constantinopol cu vaporul, apoi de acolo au
fost îmbarcați spre Bizerte, în nordul Africii, deși li se
spusese că merg spre Marsilia. La debarcare au fost înconjurați de
baionetele unor „tirailleur”-i și au fost duși în carantină
la cazarma Belobes, unde au fost vaccinați, dezinfectați și au
primit haine militare. Inițial, ei au refuzat echipamentul,
declarând că au venit pentru muncă, nu pentru armată. Au fost
constrânși prin forță și mizerie să accepte „angajamentul”
pe 5 ani în Legiunea Străină. După instrucție, Herscu a fost
trimis în „pustietățile Marocului”, participând la marșuri
zilnice de 25-30 km și la ciocniri armate frecvente. În plus,
populația locală atacă și răpește soldații pe timp de noapte.
S-a îmbolnăvit de malarie (friguri cu fierbințeală), scabie,
buboaie, dizenterie, suferind de călduri insuportabile ziua și
îngheț noaptea.

Herșcu
își imploră și tatăl să meargă la un avocat și facă publică
înșelăciunea pe care a trăit-o și menționează mila pe care i-o
inspiră alți tineri, de 16-17 ani, care scriu părinților acasă
că sunt bine, pentru a le alina suferințele.

Slava
Dudi solicită mila Regelui pentru iertarea greșelilor fiului
(dezertarea/sustragerea de la Curtea Marțială) și intervenția
diplomatică pentru eliberarea românilor „botezați ruși” și
înșelați de agenți. Ea subliniază că acești tineri sunt
meseriași utili țării și au acasă familii de întreținut, nu
soldați de sacrificiu în Africa.

Faptul
că această scrisoare a ajuns să fie dactilografiată și păstrată
în fondul Casa Regală ne conduce la ideea că acest caz a ajuns în
atenția autorităților române, dar nu cunoaștem deznodământul
aventurii lui Herscu Dudi din Puiești, adaugă Arhivele Naționale
ale României.

_{Foto
sus: Soldați români la intrarea în Primul Război Mondial (sursa:
Gogu Negulesco, Rumania’s
sacrifice,
New York Century Co, 1918)}

Mai multe pentru tine…