Agenda Economiei, în paralel cu criza politică: Finanțarea Dezvoltării – (Re)capitalizarea României și utilizarea tuturor instrumentelor de irigare financiară a companiilor

România nu-și permite să nu țină pasul cu una din cele mai importante priorități pe care statele Uniunii Europene și le-au setat pentru competitivitatea globală:
irigarea financiară a economiilor, fluența capitalurilor, diversificarea surselor de finanțare a companiilor și, mai ales, găsirea de capital dispus să riște în inovație, tehnologie, start-up-uri și pariuri cu viitorul.
Iar România are în acest moment toate instrumentele necesare pentru a provoca fluxurile de bani să inunde companiile în care se poate produce valoarea adăugată mare: problema e că aceste instrumente sunt, încă, insuficient dezvoltate, insuficient testate și sunt folosite încă mult sub potențial. 

Bursa, fondurile de investiții, fondurile de pensii, privat equity, venture capital etc, etc – la care se pot adăuga instrumentele institutionale de garantare, organizațiile de credibilizare a unor investiții sau pur si simplu ISD-urile care stau cu ochii pe uriașul potențial al României:
toate acestea nu așteaptă decât viziunea și strategiile care să accelereze fluxurile de bani în companiile care le așteaptă să le scaleze. 

Despre exact aceste strategii și viziuni a fost vorba în Conferința CDG ”Finanțarea Dezvoltării: (re)capitalizarea României și utilizarea tuturor instrumentelor de irigare financiară a economiei”, pe care am organizat-o, în paralel cu criza politică, la Parlamentul României, Comisia de Buget-Finanțe din Senat. 
Oficiali decidenți, experți, finanțatori și jucători în economia reală au pus pe masă soluții de finanțare a dezvoltării business-urilor, într-un moment în care lupta cu crizele nu trebuie să oprească avansul economiilor.
Transmisia video integrală poate fi văzută AICI-VIDEO-INTEGRAL_LINK.
Mai jos, intervențiile speakerilor,
iar în zilele următoare vom veni cu temele mult mai aplicate și prezentările integrale ale fiecăruia dintre ei, în format video, text și documente.
(Redacția)

***

Lista speakerilor:

Remus NEGOI, Senator, Secretar al Comisiei pentru buget, finanțe, activitate bancară și piață de capital, Senatul României

Alexandru NAZARE, Ministrul Finanțelor

Mihaela MIHĂILESCU, Associate Director, Deputy Head Romania, BERD

Cosmin PĂUNESCU, Șef serviciu, Serviciul Autorizare OPC și Supraveghere din cadrul Sectorului Instrumente și Investiții Financiare al ASF                                                                                                     

Radu HANGA, Președinte, Bursa de Valori București

Andrei GEMENEANU, Președinte, ROPEA & Managing partner, Morphosis       

Radu CRĂCIUN, Vicepreședinte, Asociația Administratorilor Independenți   

Adrian ERIMESCU, CEO, Growceanu     

Sebastian POPESCU, Partner, Head of Grants & Incentives Advisory Leader, EY Parthenon       

Dan BĂDIN, Partener Servicii Fiscale, Deloitte România    

Sergiu NEGUȚ, Cofondator, FinTechOS

Iulian LOLEA, Economist-șef, Confederația Patronală Concordia

***

Remus Negoi, senator, secretar al Comisiei pentru buget, finanțe, activitate bancară și piață de capital, Senatul României: Piața de capital e cel mai sensibil barometru al unei crize politice

Senatorul Remus Negoi, secretarul Comisiei pentru buget, finanțe, activitate bancară și piață de capital din Senatul României, afirmă că România traversează o perioadă dificilă, dar nu lipsită de perspective de redresare, subliniind nevoia unui dialog mai direct și aplicat.

„Știu că e o perioadă extrem de dificilă, dar întotdeauna a fost o perioadă dificilă în România”, a declarat el, subliniind necesitatea unui optimism realist.

Oficialul a pledat pentru un dialog mai deschis și mai puțin formal în spațiul public, considerând că identificarea clară a problemelor este esențială pentru găsirea unor soluții eficiente.

Negoi a evidențiat că piața de capital reprezintă un barometru sensibil al evoluțiilor din România, inclusiv al crizelor politice, reacționând rapid la instabilitate. În acest context, el a subliniat rolul decidenților politici de a valorifica opiniile specialiștilor și de a le transforma în măsuri legislative concrete.

Potrivit acestuia, doar printr-o colaborare reală între instituții și mediul economic pot fi îmbunătățite politicile publice și stabilitatea economică pe termen lung.

Redăm în continuare cele mai importante declarații:

• E o temă foarte bună, dar foarte largă. Eu sper că, în intervalul de timp pe care l-ați alocat, să existe suficient timp nu numai pentru dezbateri, ci și pentru aflarea unor răspunsuri de care, până la urmă, și noi avem nevoie în Parlamentul României. Știți foarte bine că trecem periodic prin vâltoarea unor disensiuni politice, dar și economice.

• Tema pe care ați ales-o poate rezolva, în bună parte, problemele, să spunem, ale unui buget, pentru că vorbesc din punct de vedere tehnic al bugetului României, dar și al dezvoltării ulterioare a României. Dar, probabil, că noi trebuie să ne gândim, și aici este rolul nostru al politicienilor, să ne gândim nu numai cum să încurajăm aceste instrumente de capitalizare sau recapitalizare a României, ci să ne gândim cum să facem să nu se mai scurgă atâția bani din bugetul național fără rost în așa fel încât dezvoltarea României chiar să fie făcută pe bune. M-am uitat pe panelul de discuții, m-am uitat pe lista invitațiilor, invitați de marcă, și, în mod cert, va trebui, în primul rând, cel puțin noi politicienii, să-i ascultăm pe dumnealor, și noi politicienii să vorbim mai puțin și să ascultăm mai mult.

• Ce vreau să punctez este că, din punct de vedere al Parlamentului, al bugetului pe care noi încercăm să-l păstrăm echilibrat, subliniez lucrul acesta, încercăm să-l păstrăm echilibrat, ar trebui ca dumneavoastră să veniți și vă încurajez foarte mult în direcția aceasta să veniți permanent nu numai cu propuneri de îmbunătățire, dar și cu critici pe care trebuie să ni le însușim.

• Dacă bugetul este administrat corect în mod cert, toate celelalte componente despre care putem vorbi la nesfârșit se pot desfășura mai bine sau pot fi utilizate mult mai eficient. Eu mă opresc aici, repet, vreau să vorbesc cât mai puțin și să vă stau la dispoziție cât mai mult, să ascultăm în primul rând specialiștii de marcă prezenți la această conferință.

Moderator: Mă gândeam la câteva teme, domnule Negoi, la fiscalitatea dividendului reinvestit, spre exemplu, dacă ar exista în viitor o facilitate fiscală pentru acest lucru, exclusiv în linii de producție, să ziceam. Sau legea holdingului, un subiect mare, dar care poate fi comprimat și la care puteți răspunde, presupun, să zicem pentru ca antreprenorii români să internaționalizeze fără dublă impozitare. Și un altul pe care vi-l propun este acela legat de parteneriatele public-private, unde s-ar putea extinde și cu ce profit pentru societate.

Răspuns: Am participat de-a lungul timpului la multe dezbateri care făceau referire la fiscalitate și la gradul de împovărare pe care mediul de afaceri românesc îl are în momentul acesta. Știți cu toții foarte bine ce an ciudat a fost anul trecut și îl numesc ciudat pentru că, n-aș vrea să folosesc termeni mai duri, dar a trebuit la momentul acela să fie luate niște măsuri drastice.

Și, bineînțeles, pe bună dreptate, de altfel mediul de afaceri nu avea cum să fie fericit. Dar nici decidenții politici nu au simțit un grad de confort ridicat atunci când au fost luate aceste măsuri. Doar că, la momentul respectiv, explicația pentru măsurile luate a fost una pe cât de simplă, pe atât de impactantă.

Pentru că știm foarte bine ce grad de îndatorare avea și avem încă, în bugetul național. Știam foarte bine la momentul acela ce deficit enorm exista în bugetul României și atunci măsurile cele mai apropiate erau acestea. Nu erau cele mai morale posibile nici pe departe, doar că atunci când ai de ales între a lua niște măsuri care nu sunt nici pe departe populare și a-ți păstra importanța în fața investitorilor străini, importanța din punct de vedere al bugetului național și a-ți păstra credibilitatea în fața acestora, trebuiau luate acele măsuri de impozitare.

Numai că gradualitatea pe care am gândit-o la momentul respectiv a fost una relativ simplă. Măsurile care trebuiau luate în privința fiscalității, și ulterior în privința „dez-împovărării” mediului de afaceri cu aceste impozite și taxe. Vă dau un singur exemplu, pentru că spuneam la început în intervenției de multele dezbateri pe care le-am avut în privința impozitului minim pe cifra de afaceri, știți foarte bine ce impactant a fost acest impozit atunci când a fost luat, la momentul respectiv, anul acesta va scădea la jumătate. Am insistat să existe chiar o tăiere bruscă a acestui IMCA, numai că din punct de vedere fiscal, și aici nu știu dacă sunt reprezentații Ministerului Finanțelor care pot probabil explica mai bine, dacă putea fi tăiat deodată de la 1 ianuarie.  Va fi o gradualitate în eliminarea acestui impozit minim pe cifra de afaceri către companiile mari.

Pe de altă parte, dacă vorbim de IMM-uri, reducerea impozitului pe venit de la 3 la 1%. Nu știu dacă sunt cele mai bune măsuri care puteau fi luate. Probabil că, dacă stăm să discutăm acum la rece, ar fi putut fi mult mai bine. Dar aceasta a fost situația la momentul acela și așa sunt făcute calculele, cel puțin pentru anul acesta, în așa încât să există o dezumflare a presiunii pe mediul de afaceri.

Intervenție Radu Hanga: Eu trebuie să spun că, deși de regulă sunt optimist pe serviciu, nu sunt optimist acum. Adică ne uităm cu toții, știm să citim cifrele. Ați menționat și noastră grad de în datorare cuplat cu deficit. Dacă am face o comparație între statul român și o corporație, am spune că este o corporație care are, pe de-o parte, datorii, pe de-altă parte, pierderi din funcționalitate.

Deci, ca urmare, uitându-ne înainte, cred că trebuie să acceptăm statul. Nu știu cum să formulez asta, pentru mine ar trebui să fie mai ușor, că nu sunt politician, nu sunt membru al Parlamentului României. Ar trebui să ne decidem dacă vrem să avem sau nu vrem să avem un stat. Și dacă vrem să avem un stat, într-un fel, trebuie să acceptăm faptul că a avea un stat costă. Adică statul înseamnă a acoperi niște cheltuieli de funcționare.

Uitându-ne la deficitul bugetului de stat, cât am închis anul trecut? Cred că 8% din PIB. Vorbim de un PIB de 400 de miliarde de euro. Deci, practic, discutăm despre un deficit de aproximativ 30 de miliarde de euro pe care pentru a-l închide Sunt, sigur, așa cum știm fiecare dintre noi, două variante:  fie venitori mai mari, fie cheltuieli mai mici. Venitori mai mari înseamnă taxe. L-a ascultat pe domnul senator și vorbea despre facilități fiscale. Cred că toată lumea și-ar dori să existe facilități fiscale, viața să fie mai ușoară pentru companii. Pe de altă parte, facilități fiscale din partea statului înseamnă, nu ne uităm la reduceri de venitori, ne gândim că facilități fiscale înseamnă că nu te bazezi neapărat pe venitorii mai mari la buget. Și atunci înseamnă că trebuie să ajustezi cheltuielile. Știți mai bine decât mine cum arată structura cheltuielilor bugetului de stat. Suntem într-un context complicat, cheltuielile de apărare sunt preconizate să crească de la 2-3% din PIB la 5% din PIB. Deci, practic, într-un context în care vrem să reducem cheltuielile, avem un segment de cheltuieli care urmează să crească. Și ca urmare, sigur, te uiți că matematica este matematică, te uiți de unde poți să reduci. Și 2% din PIB, doar ca să compensez creșterea care va fi pe zona militară, este mult pentru ajustare.

Deci, ca să închid secțiunea asta, mi-e greu să fiu optimist, uitându-mă la cum arată viitorul. Cancelarul Germaniei, după o vizită în China de acum 2-3 săptămâni s-a întors și a dat o declarație scurtă: fie o să muncim ca și chinezii, fie o să muncim pentru chinezi. Și dacă sunt două cuvinte care se repetă în propoziția pe care o a spus-o el, unul este China și al doilea este muncă. Cred că lăsând China deoparte, cred că viitorul înseamnă, într-un fel sau altul, muncă.

Un lucru simplu putem să-l facem. Și acel lucru simplu se referă, într-un fel, la liniște, echilibru și predictibilitate. Adică știm cu toții că, dincolo de complicația contextului, totdeauna… Apropo, vorbim despre finanțarea statului, da? Statul român datorie publică de, probabil, undeva la 220-230 de miliarde de euro. Ca și în cazul unei companii, costul la care te finanțezi depinde, pe de o parte, de calitatea ta, ca și entitate, și depinde și de stabilitatea, depinde de ceea ce proiectezi în exterior. Deci, ca urmare, cred că esențial pentru ca costul de finanțare a statului român să fie mai redus, este ca noi să fim mai predictibili.

Răspuns Remus Negoi: Știu că e o perioadă extrem de dificilă, dar întotdeauna a fost o perioadă dificilă în România. Și, așa, parcă ne-am obișnuit cu dificultățile acestea. Nu știu dacă e neapărat normal, nu e normal deloc, dar luăm ca atare această situație. Trebuie să există un optimism în ceea ce se întâmplă în perioada aceasta. E greu să fiu crezut, într-adevăr, dar sunt semne că ar putea fi redresată situația în momentul acesta. În al doilea rând, o a doua observație ar fi legată de felul în care discutăm aici, v-aș propune să fim, poate, mai puțin formali și mai puțin reținuți în a spune lucrurilor pe nume. Pentru că mă gândesc că de asta ne-am zis și așa fac de fiecare dată când organizez sau conduc o conferință, ori particip la o conferință, încurajez de fiecare dată să spunem de-a dreptul ceea ce trebuie să spunem, pentru că numai așa putem găsi, nu numai problemele, și e crucial, capital, să găsim problemele pe care le avem, dar să putem să răspundem în mod corect.

Piața de capital este cel mai sensibil, dacă vreți, barometru la tot ceea ce se întâmplă în România. Și nu se întâmplă numai din punct de vedere economic, pentru că din punct de vedere economic există instrumente, există pârghii prin care poți regla pe termen scurt sau lung.

Dar atunci când există crize de genul acesta, crize politice, cel mai sensibil barometru este piața de capital și s-a văzut foarte bine ce s-a întâmplat de câteva zile încoace. Noi, ca politicieni, întotdeauna ne dorim, și aici totuși nu aș vrea să vorbesc în numele tuturor politicienilor, pentru că ar fi ciudat să se întâmple lucrul acesta, știm foarte bine ce frământat e mediul politic, dar în mod normal ar trebui, ascultând toate părerea celor care sunt direct implicați în diverse instituții care gestionează felii din economia României, să luăm aceste puncte de vedere și să le putem implementa din punct de vedere legislativ, pentru că de asta suntem puterea legislativă aici, în așa fel încât să îmbunătățim activitatea ulterioară. Știu, pare să sună clișeu așa, s-au găsit politicienii să ne spună cum ar trebui să se întâmple, dar chiar așa ar trebui, de fapt, să se întâmple, indiferent de subiectul pe care îl tratăm sau pe care îl abordăm.

Mihaela Mihăilescu, associate director, deputy head România, BERD: România trebuie să treacă la un model de creștere bazat pe productivitate – Polonia e un exemplu de diversificare a finanțării

Mihaela Mihăilescu, associate director, deputy head România în cadrul Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD), a afirmat că România trebuie să accelereze tranziția către un model de creștere bazat pe productivitate, în contextul costului ridicat al finanțării și al limitării facilităților fiscale. Ea a subliniat că experiența Poloniei arată rolul esențial al diversificării capitalului și al dezvoltării pieței de private equity, care a contribuit la apariția unor campioni regionali și la consolidarea sectorului privat.

Aceasta a explicat că experiența Poloniei este relevantă pentru România prin modul în care a fost construit un ecosistem financiar mai complex, în care fondurile de investiții, piețele de capital și instrumentele de tip equity au avut un rol major în sprijinirea companiilor locale să se extindă regional și să devină mai competitive.

În acest context, Mihăilescu a subliniat că România are nevoie de o tranziție similară, de la finanțarea preponderent bancară către un mix mai larg de instrumente financiare, inclusiv private equity, blended finance și parteneriate public-private, pentru a susține creșterea pe termen lung a sectorului privat.

„Încercăm să folosim experiența dânșilor și să o implementăm la realitatea românească, ceea ce echipa de acolo a implementat cu succes în Polonia”, a declarat oficialul BERD, referindu-se la modelul polonez ca reper pentru reformele și instrumentele financiare care ar putea fi replicate în România.

Ea a precizat că instituția lucrează deja la transferul de bune practici din piețe mai dezvoltate, precum Polonia, inclusiv în zona pieței de capital și a politicilor de investiții, în colaborare cu autoritățile române.

BERD susține că o astfel de transformare este esențială pentru creșterea competitivității economiei românești și pentru dezvoltarea unor companii locale capabile să devină jucători regionali, într-un context european în care accesul la capital devine tot mai competitiv.

Redăm în continuare cele mai importante declarații:

• Sunt directoare-adjunctă a biroului BERD din București. Mă bucur că am ocazia să particip la acest eveniment și mă bucur că avem alături atât partea legislativă, dar și mediul de business, mediul de afaceri. Eu o să mă refer foarte tare la zona de mediu de afaceri, pentru că asta facem noi, dar cu siguranță este un subiect foarte larg și poate fi abordat din foarte multe perspective. O să mă limitez cumva la perspectiva noastră, dar mă bucur în măsura în care pot să răspund la întrebări care depășesc cumva cadrul pe care încerc eu să-l setez.

• Așa cum știți și, în ultimii 10 ani România a recuperat foarte mult din decalajele existente față de restul țărilor din Europa Centrală și acest lucru se datorează unui model de creștere extensivă, care a avut la bază 2 piloni importanți: facilități fiscale, un mediu fiscal foarte relaxat, și creșterea salariilor; iar pe de altă parte un influx foarte mare de capital din străinătate, în mare parte fonduri UE, dar și investiții străine directe.

• Contextul global economic s-a modificat foarte tare și e marcat de foarte multă volatilitate, de unde un preț al banilor mult mai mare, care limitează foarte mult zona fiscală și facilitățile fiscale pe care orice stat le poate oferi. Iar în acest context este foarte important acest transfer din zona de creștere extensivă către o creștere intensivă pentru că singurul mod în care crești veniturile fără să crești taxele este să crești productivitatea muncii. Care se întâmplă într-o perioadă mai lungă de timp, dar trebuie început pentru că dacă nu se începe nu se va întâmpla niciodată. Acest model de creștere intensivă este foarte apropiat de modul în care noi abordăm sectorul privat și modul în care încercăm să îl ajutăm în dezvoltare și în participarea în economie.

• Anul trecut am aprobat o nouă strategie de țară pentru România, le aprobăm la fiecare 5 ani și sunt mandatul nostru în țară. În toate aprobările noastre interne, tot timpul trebuie să explicăm de ce o investiție pe care o finanțăm este aliniată cu mandatul nostru de țară. Sunt 3 componente pe care ne vom focusa în perioada 2026-2030: cel mai important este creșterea competitivității sectorului privat. Este foarte aliniat cu topicul conferinței. Al doilea este creșterea rezilienței economice. Aici ne focusăm foarte tare pe sectorul financiar, care este foarte importantă pentru a susține dezvoltarea sectorului privat. Iar a 3-a componentă este accelerarea tranziției către o economie verde.

• Pe aceste componente deja e o continuare foarte naturală a strategiei pe ultimii 5 ani de zile în care, la fel, focusul principal a fost competitivitatea sectorului privat. La fel, în momentul în care finalizăm fiecare an încercăm să concluzionăm rezultatele noastre și tot timpul le raportăm la această strategie și încercăm să validăm că investițiile noastre sunt aliniate cu nevoile României și strategia noastră.

• Anul trecut a fost un an record pentru noi: am investit aproape 1 miliard de euro în România, dar partea mai interesantă este că nu a fost un focus pe un anumit sector sau un anumit produs. Sunt 3 sectoare foarte importante pe care le-am acoperit, respectiv sectorul financiar, energie, dar și sectorul corporativ – atât prin instrumente clasice, de finanțare bancară împreună cu partenerii noștri bancari, dar și prin structuri de finanțare puțin mai agresive, de tip equity, și investiții în fonduri de investiții cu prezență locală.

• Ceea ce am observat în ultimii 10 ani, într-adevăr această reducere a decalajelor s-a datorat foarte mult unui sector privat mai activ și mai matur. Observăm acest aspect în discuțiile pe care le avem cu companiile antreprenoriale românești – sunt antreprenori mult mai curajoși, mult mai maturi în abordare, cu o viziune pe termen mai lung, cu dorință de expansiune regională și de creștere de capacități de producție în România și care de asemenea se focusează foarte mult pe componenta de inovare și digitalizare, care contribuie la creșterea competitivității pe termen lung.

• Și ca atare și investițiile noastre pe zona de equity, în planurile dânșilor de dezvoltare pe termen lung, au fost mai mari, au fost multiple. Au început cu Arobs Software, acum 2 ani de zile, anul trecut Cris-Tim și anul acesta Electroalfa International. Sunt companii deținute de antreprenori români cu care ne bucurăm să fim parteneri și pe care ne dorim să îi sprijinim în eforturile lor de dezvoltare.

• Problema deci nu mai este lipsa capitalului antreprenorial. E adevărat că o să lucrăm în continuare să dezvoltăm noi campioni, împreună cu sectorul corporate românesc, dar cred că soluția din punctul nostru de vedere este să diversificăm puțin formele de finanțare disponibile pentru sectorul privat, încercând să dezvoltăm dincolo de această finanțare bancară, care este foarte importantă, dar să mergem în zone de blended-finance, prin care să mixăm fonduri europene cu finanțări bancare și cu granturi care să asigure cumva implementarea cu succes a acestor investiții, până la equity așa cum am menționat și participări în fonduri de investiții, care sunt la fel un catalizator foarte rapid al dezvoltării sectorului privat românesc, așa cum s-a întâmplat și în Polonia și în țările vecine.

• Mergând mai departe, ce pot să spun este că, din discuțiile care le avem, pentru că încercăm să ne identificăm oportunitățile de investiții în perioada următoare: vedem România crescându-și prezența în zona aceasta a energiei, datorită oportunităților care sunt în țară, deci ne vom focusa în continuare pe creșterea capacităților de producție, în special verde, dar ne dorim foarte tare și să ne implicăm în finanțări de rețele și capacități de stocare. Dar de asemenea ce observăm în ultima perioadă este că sunt companii românești – eMag de exemplu, cărora le-am finanțat acest centru logistic care adresează toată zona Europei de Sud-Est pentru dânșii – și vedem cum România a devenit un hub regional pentru servicii, producție și agribusiness.

Întrebare moderator: Spre ce tipuri de proiecte vă orientați?    

Răspuns Mihaela Mihăilescu: Sinceră să fiu, nu avem o limitare, nu avem nicio limitare de sumă, nicio limitare de focus, decât că sunt anumite industrii pe care nu le putem finanța. De exemplu, încă nu putem finanța defense, nu putem finanța… Sunt industriile tipice pe care sectorul bancar nu le poate finanța. Dar altfel, zonele acestea clasice, de agri-business, de producție, de servicii, de energie… Pe defense nu este imposibil, dar cred că descrierea modului în care putem să participăm în această zonă de defense este atât de restrânsă încât mi-e greu să văd efectiv în acest context cum am putea să finanțăm proiecte în zona de defense. Dar dincolo de asta sunt o mulțime de alte oportunități în România.

Moderator: Pe inovare mai ales. Ne puteți menționa niște proiecte concrete unde ați dezvoltat, pentru că cum așa se spune: unde este BERD, afacerea crește.

Răspuns Mihaela Mihăilescu: Mulțumesc. În proiectele pe care le finanțăm, dincolo de suma finanțată și investiții, avem această componentă de, îi zicem noi Transition Impact, în care încercăm să identificăm — sunt anumite componente pe care le-am identificat intern — zona aceasta de inovare, digitalizare și dezvoltare umană, este foarte importantă.

Pe partea de inovare, cred că cel mai ușor este să menționez investițiile, de exemplu, așa cum am menționat, în companii de tehnologie – de exemplu Arobs. Este zona aceasta de IT, de tehnologie, unde se dezvoltă mult mai agresiv și unde sunt oportunități foarte ușor de atins și companii care pot crește foarte repede, pentru că, de fapt, scopul nostru este să încercăm să identificăm acele companii românești care se pot scala foarte repede, pentru că, odată, vor reprezenta un exemplu de succes pentru alte companii românești. Deci, cumva, dau curajul altor antreprenori că se poate, dar, pe de altă parte, aceste companii trag după ele — după aceste companii — o serie de alte companii care sunt în ecosistemul lor.

Întrebare moderator:  Ar fi interesant să ne explicați și mixul acesta de equity și debt.

Răspuns Mihaela Mihăilescu: Mixul de equity și debt, de exemplu, anul trecut, cam 92% din investiții au fost în sectorul privat, 8% în sectorul public și mai ales în zona municipală.Din acestea, la nivel de portofoliu, 12% din portofoliul nostru este portofoliu de equity și fonduri de investiții. A crescut de la 8-9% acum 2-3 ani de zile. Pe fondul acestui… există o efervescență locală sincer, și Radu (Crăciun) poate să valideze oarecum.E adevărat, efectiv în acest moment nu este un context potrivit, dar dacă privești pe o perioadă mai lungă de timp, vedem un interes din ce în ce mai crescut al investitorilor români pentru a se lista pe bursă, pentru a se extinde regional, ceea ce este foarte, foarte pozitiv pentru România. Așa cum am spus, cam 12% din portofoliul nostru este pe equity. Nu avem însă o limitare, dar suntem foarte atenți în momentul în care investim pe zona de equity să validăm modelul de business, să ne asigurăm că există potențial de creștere, pentru că, fundamental, toate investițiile noastre, așa cum ați spus și dumneavoastră – unde este BERD business-ul crește – crește pentru că finanțăm acele investiții pe care noi le validăm pe principii de piață, adică există această componentă de sound banking pe care o aplicăm în toate proiectele noastre.

Finanțăm proiecte care sunt fezabile, care au șansă să crească, care sunt puțin mai riscante decât cele pe care sectorul bancar le poate finanța tradițional, pentru că avem la dispoziție mai multe instrumente de finanțare pe care le putem oferi, și în plus putem participa împreună cu partenerii noștri instituționali, cu diferitele ministere cu care colaborăm și pe zona de politici economice, pe care încercăm, prin advice, prin sfaturi, să le orientăm astfel încât să fie prietenoase cu sectorul privat, cu mediul de afaceri.

Deci, ca să concluzionez puțin și mi-ar plăcea să las spațiu și pentru întrebări. Diversificarea structurilor de finanțare pentru sectorul privat, un mix de politici economice prietenoase cu sectorul privat, advice-uri și finanțări directe pe diferite forme de instrumente sunt, cred eu, soluția pentru ce se întâmplă în România și ce se va întâmpla tot timpul în România. Adică este o concluzie general-valabilă pentru orice context. Dar este o soluție pe termen mai lung, într-adevăr, adică rezultatele se văd puțin mai târziu, dar totuși trebuie început la un moment dat. Iar mai concret, focusul nostru în perioada următoare va fi pe parteneriate publice-private (PPP-uri), pentru că fondurile europene vor fi din ce în ce mai puține pentru România și pentru că este cel mai ușor mod de a transfera experiență între sectorul privat și sectorul public: investiții în energie, în continuare, în rețele și în stocare — și pe această zonă ne implicăm și pe zona de politici – și guvernanță corporatistă și dezvoltarea pieței de capital românești.

Intervenție Radu Crăciun: Mi se pare că instituții precum BERD, IFC (International Finance Corporation – n.r.) au un rol esențial de ancoră în ceea ce privește finanțarea companiilor românești și practic prezența lor — că vorbim de firme listate sau că vorbim de zona aceasta de private equity — va avea și trebuie să aibă un efect de angrenare, un efect de angrenare care cred că ar fi de dorit să potențeze, de exemplu, fondurile de pensii private din România care, până una alta, sunt cei mai mari investitori instituționali în România și care au nevoie de genul acesta de leadership, mai ales în anumite zone în care, practic, nu a existat prea multă experiență, așa cum este zona de private equity sau zona de finanțare a infrastructurii. Deci, din acest motiv aș încuraja un dialog permanent între aceste instituții multilaterale precum BERD-ul și ceilalți investitori instituționali din România, în ideea de a crea acele sinergii necesare pentru a transparentiza mediul de afaceri din România și pentru a-l finanța. Din punctul acesta de vedere, mesajul doamnei Mihăilescu este foarte încurajator și cred că lucrurile trebuie dezvoltate și mai mult în această direcție.

Întrebare Radu Crăciun: Întrebarea mea pentru doamna Mihăilescu este în ce măsură au în vedere crearea acestui climat stimulativ pentru investitorii instituționali din România? Am vorbit de fonduri de pensii, dar investitorii instituționali sunt și alții, nu doar ca fondurile de pensii. Deci cum credeți că ar trebui să se întâmple lucrurile aici.

Răspuns Mihaela Mihăilescu: Suntem parteneri cu investitorii instituționali în toate investițiile pe care le facem, bineînțeles păstrând limitele confidențialității. Dar într-adevăr lucrăm foarte strâns cu fondurile de pensii mai active pe piața din România, atât pe zona de investiții efective, dar și de politici — am încercat să sprijinim Guvernul României și România în general să dezvolte aceste parteneriate și să introducă în piață instrumente noi de finanțare. Acum știu întrebarea — știu că am discutat, înțelegând substratul întrebării — am discutat într-adevăr separat legat de o serie de inițiative pe care colaborăm și sper că reușim să transferăm experiența pe care o avem în alte piețe mai dezvoltate, cum este Polonia, și care chiar și pentru noi, la nivel de instituție, este un reper în ceea ce privește modul de dezvoltare, instrumentele financiare pe care le pun la dispoziția pieței și politicile economice pe care le implementează — încercăm să folosim experiența dânșilor și să o implementăm la realitatea românească ce ceea ce echipa de acolo a implementat cu succes în Polonia.

Așa cum vorbeam, separat, într-adevăr, banca de dezvoltare a Poloniei este foarte activă, bursa din Polonia este la fel foarte activă și prin diverse proiecte regionale încercăm cumva să transferăm acest lucru și către partenerii noștri din România.

Intervenție Radu Crăciun: Aș completa că tot ce spuneți — eu cred că este foarte important să nu încercăm a mai reinventa roata, pentru că din experiența mea de decenii în contact cu instituții românești, tot timpul avem impresia că noi știm mai bine decât alții, cu toate că alții au deja povești de succes. Noi ezităm să le folosim pentru că „noi, aici, știm mai bine” — ori asta pierde timp, asta pierde eficiență. Așa cum este Polonia, care are multiple succese din punct de vedere al finanțării investițiilor, al instituțiilor care sprijină investițiile și așa mai departe. Cred că e foarte important ca și dumneavoastră și cei care cunosc să promoveze aceste modele de succes pe care noi să le urmăm, fără a mai avea această, nu vreau să zic, arogantă, tendință că noi știm mai bine decât ei, și atunci reluăm totul de la zero, sigur, cu greșelile aferente și cu timpul irosit aferent.

Răspuns Mihaela Mihăilescu: Experiența mea este că cel puțin colegii din sectorul public — administrația publică cu care noi colaborăm — au crescut foarte mult profesional în ultima perioadă. Adică, într-adevăr, așa cum sectorul privat s-a maturizat foarte tare, există în fiecare minister important echipe foarte, foarte bine pregătite profesional pe zonele și pe subiectele care sunt importante pentru România. Ceea ce am încercat să facem este să intermediem colaborări între dânșii, în funcție de topicurile respective, cu ministere relevante din țările mai avansate cu care noi am colaborat — pentru a avea o relație umană directă, pentru a putea să întrebe direct — pentru că noi înțelegem componenta financiară și puțin componenta de politici, numai că există o mulțime de alte probleme la nivel administrativ pe care dânșii le pot rezolva mai ușor colaborând direct cu acești parteneri străini.

Am menționat Polonia, dar ca să fac dreptate situației trebuie să menționez și Grecia, pentru că în Grecia — colegii noștri au dezvoltat acest parteneriat cu Ministerul de Finanțe din Grecia prin intermediul cărora au implementat un program de suport pentru PPP-uri în Grecia care a fost definit de Banca Mondială ca fiind cel mai de succes program de PPP-uri la nivel național. Și ceea ce facem acum este că Ministerul de Finanțe din România a aplicat pentru fonduri europene, iar noi, prin colegii din Grecia, am intermediat o legătură directă între dânșii și colegii noștri pentru a învăța unii de la ceilalți, direct: care au fost problemele întâmpinate în Grecia și cum au fost rezolvate, ca să încercăm să sărim peste niște pași și să câștigăm timp. Este o relație care funcționează foarte bine.

Întrebare moderator: Pentru că toți ați pronunțat chestiunea legată de PPP-uri – vi se pare că această discuție este mult prea politizată în România?

Răspuns Mihaela Mihăilescu: Eu reprezint o bancă de dezvoltare. Eu nu cunosc foarte bine aspectul politic. Înțeleg că ce observ în mediul public este că foarte mulți dintre noi menționăm aceste PPP-uri ca fiind o soluție pentru foarte multe probleme. Experiența mea este că nu este suficient de înțeles conceptul. Și ca atare… Eu cred, eu sincer cred, ca să vă răspund la întrebare — eu sincer cred că PPP-urile sunt o soluție. Și sunt o soluție pentru că, fundamental, este un parteneriat între sectorul public și sectorul privat pentru a dezvolta niște investiții de necesitate publică pe termen lung, care altfel ar trebui realizate cu costuri mult mai mari și mult mai greu.

De asemenea, da, PPP-urile costă. Dar dacă nu ar costa, sectorul privat nu s-ar implica. Acum, ceea ce trebuie să încercăm la nivel național este să găsim un echilibru între aceste costuri și beneficiile care sunt obținute din aceste structuri de finanțare, care depind foarte tare de investiția respectivă. Și ca atare, ceea ce este foarte important este ca factorii decizionali și departamentele din Ministerul de Finanțe și MIPE și din alte ministere să înțeleagă foarte, foarte bine cum funcționează aceste PPP-uri, care sunt riscurile și cum au fost ele adresate sau cum pot fi adresate în contextul românesc. Dacă aceste deziderate sunt îndeplinite, eu cred că PPP-urile sunt o soluție foarte bună pentru România, cum au fost și pentru alte țări.

Întrebare moderator: Și, in extenso, v-aș întreba cum vede BERD riscul de țară al României, chiar și în contextul raportului Draghi privind competitivitatea?

Răspuns Mihaela Mihăilescu: România este considerată o țară avansată pentru BERD. Ca să încep cu concluzia.  Funcționăm în zone din lume foarte puțin dezvoltate, dar riscul de țară pentru România este un risc de țară pe care BERD îl acceptă cu încredere în viitor și cu dorința de a îmbunătăți lucrurile pe partea economică și financiară. Nu este un stres pentru noi și mai degrabă aș spune că generează oportunități, în sensul că atunci când există un context mai complicat, aceste contexte scot la iveală anumite probleme care nu sunt rezolvate corect. Probleme care, într-un context complicat, trebuie rezolvate. Deci, din punctul acesta de vedere, eu văd orice context mai dificil ca o oportunitate. Și aceasta este și poziția instituției noastre. Pentru că, până la urmă, este un context bun pentru a rezolva anumite probleme.

Intervenție Sebastian Popescu: Aș mai avea eu o întrebare și o intervenție în contextul în care ați menționat acel parteneriat din Grecia cu Ministerul de Finanțe. Noi, România, suntem într-o continuă luptă — să spunem așa — cu țările vecine pentru a atrage investitori străini. Dacă ne uităm, în ultimii ani au fost alocate suficiente fonduri pentru investiții străine în România. Pe de altă parte, deși avem cea mai mare rată de cash-grant pe care îl dăm între țările vecine, totuși sunt investiții foarte mari care ajung în Polonia, în Ungaria, în Cehia — și asta pe mai multe considerente: infrastructură, procesul de obținere a autorizațiilor și așa mai departe.

Acum, într-adevăr, Guvernul a pregătit un pachet de scheme de ajutor de stat — unele vor fi gestionate de Ministerul de Finanțe, o să vorbim puțin mai încolo despre ele, unele de Ministerul Economiei. Cred că ar fi important să ne gândim cumva, și în această încercare de a atrage investitori strategici în România, cum putem construi un parteneriat, poate cu instituții de tipul BERD-ului și cu Ministerul de Finanțe, și dacă putem să ne uităm — apropo de sectoare — ați spus că vă orientați pe sectoare multiple și nu aveți neapărat niște restricții — de exemplu, în zona de automotive și conectat cu mobilitatea verde.

Sunt foarte multe investiții care s-au făcut în ultimul timp pentru fabrici de baterii sau, mă rog, pentru capacități de stocare și aici poate — nu știu dacă ați vedea oportună — o colaborare cu Ministerul de Finanțe și o integrare în aceste discuții cu investitorii strategici care până acum nu au răspuns cu da României și poate reușim în perioada următoare să îi atragem. Dacă ne uităm, România în ultimii zece ani nu a atras investiții peste un miliard de euro. În schimb, le vedem la vecini și atunci trebuie să ne gândim care sunt instrumentele și cum putem să atragem și asemenea investiții care nu doar că vin în țară, dar creează un efect multiplicator în economie: dezvoltă lanțul de furnizori interni, avem și acest transfer de tehnologie, avem, înțeles, și partea de locuri de muncă mai calificate și așa mai departe.

Deci, dacă am putea să ne gândim din perspectiva unui potențial parteneriat cu autoritățile care administrează și fondurile de finanțare, cred că ar fi ceva util pentru perioada următoare.

Răspuns Mihaela Mihăilescu: Cu mare drag — deja colaborăm, ați menționat pro-bono, totul este pro-bono. România este acționar în cadrul BERD, iar domnul ministru de finanțe este guvernatorul nostru. Mai ales cu Ministerul de Finanțe avem o colaborare foarte strânsă și foarte activă, la fel ca și cu alte ministere — cu Ministerul Dezvoltării, cu MIPE și cu Ministerul Energiei — dar putem să colaborăm cu orice alt minister, nu înseamnă că ne limităm, doar că dânșii sunt mai focusați pe mediul privat. Deci avem această componentă de dezvoltare a sectorului privat, pentru că acolo avem experiența să contribuim și participăm, cu mare drag în orice topic și pe orice subiect.

Acum, de ce nu România și de ce alte țări care primesc investiții? Realitatea este că, de când a început războiul în Ucraina, toată regiunea a suferit, nu doar România. Este riscul de țară este, într-adevăr, o problemă — este războiul din Ucraina și apropierea de acest război. Pe de altă parte, România este una dintre țările mari, dar investiții străine au fost, mai ales pe zona de automotive, într-adevăr, și pe zona de baterii. Și, într-adevăr, noi ca mandat ne întâlnim cu orice investitor străin care dorește informații despre România și mărturisesc că mesajul este tot timpul pozitiv în măsura în care se poate, pentru că suntem optimiști în legătură cu evoluția României în viitor și pentru că vedem oportunitățile de dezvoltare în țară.

Deci, din punctul nostru de vedere, colaborăm cu drag cu orice partener instituțional și sprijinim eforturile României de a atrage investiții directe, pentru că asta am făcut mereu — este parte din mandatul nostru.

Întrebare și intervenție Dan Bădin: Mulțumesc doamnei Mihăilescu atât pentru discursul pe care l-a avut, cât și pentru răspunsurile oneste pe care le-a dat. O întrebare pe care o am… este mai degrabă în context european — în contextul în care Europa în sine, s-a menționat raportul Draghi, pare că rămâne în urmă la capitolul competitivitate la nivel global. Din perspectiva aceasta, România poate să joace un rol în această schimbare potențială de paradigmă la nivelul Uniunii Europene, astfel încât — vorbind de zona de IT, unde zicem că suntem buni, sau probabil sunt și alte zone — energia devine în ultima vreme din ce în ce mai importantă și România parae să fie cea mai bine poziționată la nivelul Uniunii Europene pentru a deveni, să spun așa, autosuficientă din punct de vedere energetic și nu numai. Deci există oportunități pentru România. Și care sunt acestea, dacă aveți câteva idei cu privire la această regândire a Uniunii Europene la nivelul competitivității globale — principalele competiții majore fiind Statele Unite și China.

Răspuns Mihaela Mihăilescu: Uniunea Europeană este acționar al BERD, la fel cum este și România. Și prin această relație instituțională bineînțeles că colaborarea cu dânșii este foarte strânsă, nu doar pentru România, ci pentru toate statele noastre membre UE. Aveți dreptate, inovarea este foarte importantă pentru Uniunea Europeană.

Este importantă pentru că stă la baza unei dezvoltări sustenabile pentru toate economiile noastre și există foarte multă deschidere și multe fonduri UE care să susțină această componentă de dezvoltare. Da, în România există foarte multe oportunități pe zona aceasta de tehnologie. Este deja un hub recunoscut, atât pe zona de IT, cât și pe zona de servicii și cibersecurity — adică atât ca infrastructură critică, cât și ca factor uman.

Avem niște avantaje competitive evidente față de țările din regiune și asta se vede și în dezvoltarea sectorului privat pe zona aceasta de tehnologie din România — nu trebuie să menționez UiPath și alte companii care sunt pe care să devină unicorni. Este clar că există niște oportunități și ceea ce este important pentru noi ca instituție, ca bancă, unde credem că putem aduce valoare adăugată este în discuțiile cu autoritățile publice pe zona aceasta de inovare, încercând să identificăm concret care sunt modalitățile prin care România poate aloca fonduri pentru a dezvolta această componentă, și prin finanțările directe pe care le putem oferi companiilor care se dezvoltă pe această zonă, cu un focus într-adevăr pe companii deținute de antreprenori români, pentru că focusul este să încercăm să dezvoltăm aceste companii locale în campioni locali și campioni regionali care să atragă după ei un ecosistem mult mai larg la care să contribuie pentru dezvoltare.

Intervenție Dan Bădin: Mulțumesc, dacă îmi permiteți un unghi diferit totuși, pentru că această dezvoltare poate veni din două direcții. Una este externă — adică vin investiții străine care să dezvolte aici noi tehnologii sau noi tipuri de business și așa mai departe. Și a doua este cea locală, care poate să contribuie în această direcție. Bineînțeles, la atragerea de investiții e o discuție mai amplă. Întrebarea este mai degrabă, din perspectiva noastră românească: avem capacitatea noi, avem ideile, avem antreprenorii și avem resursele pentru a fi implicați în direcția aceasta?

Răspuns Mihaela Mihăilescu: Da, sigur. Atât la nivel instituțional, cât și la nivel de sector privat. Există foarte multe asociații — RBL și altele — care încearcă… și în zona de acceleratoare și pe tehnologie la fel, care încearcă să dezvolte companiile românești și să le ajute să își identifice rolul în acest ecosistem tehnologic românesc și regional. Și, sincer, componenta aceasta de tehnologie — la noi sectorul este TMT: Technology, Media and Telecommunications — tot acest sector este foarte activ, dar, într-adevăr, este activ pe companii românești mai mici, care trebuie sprijinite în creștere, și pe companii foarte mari străine care doresc să investească în România, pe care le ajutăm, natural, pentru că suntem deja parteneri cu dânsele în alte țări, și atunci, cunoscând modul în care colaborăm, împreună putem mult mai ușor să le sprijinim în dezvoltarea în România.

Întrebare Adrian Erimescu, CEO Growceanu: Am o întrebare în continuare. Acum, volumul de companii care ajung la un anumit nivel îl putem privi ca pe o pâlnie. Ați vorbit despre cum sprijiniți companiile care sunt deja într-o zonă de creștere, au business model validat, pot scala în afara țării și aici cred că aceste companii au deja instrumente multiple în piață. Există fonduri de private equity care le finanțează, dacă ajung la o dimensiune suficientă pot merge pe piața AeRO, pe BVB, pot merge pe obligațiuni. Întrebarea mea este dacă există mecanisme de sprijin la baza pâlniei — acele companii, nu știu, poate inovative — acele companii care au potențialul de a folosi valul acesta de schimbare care vine, dat de tehnologii noi, de artificial intelligence, de quantum computing… Asta e o schimbare masivă care se întâmplă în lume și care poate fi privită ca o mare amenințare — e un val mare care vine și o să încercăm să ținem capul deasupra lui — sau ca o mare oportunitate, un val mare pe care putem sta. Și, în opinia mea, sprijinul trebuie să înceapă de jos, de la baza pâlniei. Și întrebarea către dumneavoastră este: este ceva ce BERD face acolo?

Răspuns Mihaela Mihăilescu: Așa cum am menționat în ceea ce am prezentat inițial, unul dintre palierele importante de contribuție la dezvoltarea României este și acest program Advisory for Small Business, care targetează specific companii micro, IMM-uri și mid-cap-uri — dar foarte multe IMM-uri — tocmai pentru că, așa cum am menționat, acest salt din zona de micro-întreprindere și IMM-uri către mid-caps este foarte, foarte greu de făcut. Și presupune sprijin, presupune colaborări cu alte companii, presupune un ecosistem care trebuie creat pentru a sprijini aceste companii mici să se dezvolte.

Deci, contribuția noastră este în acest program de Advisory for Small Business, pe aceste două paliere. Oferim granturi care acoperă în jur de 70-80%, în funcție de program, pe diferite componente de sprijin: marketing, management, dezvoltare de produs. Gama de suport este foarte largă și se pliază foarte tare pe nevoile acestor IMM-uri, dar, așa cum menționam în ultima vreme, pentru că s-a dezvoltat foarte mult această zonă de ecosisteme și de acceleratoare, contribuim de asemenea foarte mult și pe această zonă, colaborând cu dânșii în a-și identifica zonele de dezvoltare și a sprijini companiile pe care le urmăresc într-o creștere mai accelerată.De la începutul programului până în prezent, conform analizelor noastre, mai mult de 1.000 de companii MM-uri au beneficiat de acest program, dar nu este un sprijin singular. Adică, odată ce colaborăm cu o companie, sunt mai multe programe pe care le dezvoltăm pe acea companie, pentru că nevoile sunt multiple și dorința este, așa cum am spus, să identificăm acele companii care au capacitate de creștere. Și odată identificate, încercăm să investim în ele foarte mult pentru a le sprijini în eforturile lor de dezvoltare.

Întrebare Adrian Erimescu: Aș adăuga o întrebare. Uitându-vă la ecosistemul ăsta de finanțare pentru companii de tehnologie la început de drum, până să ajungă în zona de scale-up-uri, și, în același timp, la oportunitatea asta mare — prefer să o privesc așa, ca pe o mare oportunitate — aceste tehnologii noi care schimbă lumea. Schimbarea poate însemna concedieri masive în automotive, în IT, în customer service și așa mai departe, sau poate însemna inovație și unicorni crescuți din România. Uitându-vă la cum arată ecosistemul ăsta de sprijin pentru a facilita apariția acestor unicorni din România, în condițiile în care avem cea mai mare densitate de IT-ști pe cap de locuitori din Europa — avem ingredientele necesare? Putem face asta? Avem o strategie în sensul ăsta?

Răspuns Mihaela Mihăilescu: Asta ar fi trebuit să îi întrebați pe decidenții politici, nu pe mine. Eu pot să vă spun cum vedem noi contextul. România nu este America. Este cu totul altă scară, într-adevăr, dar obligația noastră este să facem tot ce putem noi, să identificăm acele companii care au potențial de creștere, să creăm un mediu politic, financiar, fiscal stabil — pentru că este foarte important, mai ales în zona aceasta de micro-întreprinderi, pentru că fondurile sunt foarte puțin disponibile. Dacă schimbi taxele de la un an la altul, sunt foarte puține companii care rezistă. E natural. Se întâmplă și în alte țări, nu se întâmplă doar în România, mărturisesc.

Dar un mediu mai stabil, mai predictibil, mai prietenos cu zona aceasta de IMM-uri, este foarte important. Făceam o analiză pe structura de companii din România — în România sunt foarte multe companii foarte mari, multinaționale și companii românești deținute de către statul român, care contribuie foarte tare la PIB-ul României, și este un pool de companii de micro-întreprinderi și de IMM-uri foarte, foarte mare, dar au probleme structurale, au probleme de decapitalizare, de lipsă de acces la finanțare, de lipsă de oportunități, în același timp. În zona aceasta trebuie lucrat cu ele. Iar aceste acceleratoare și aceste programe pe care mai nou băncile comerciale le dezvoltă în colaborare cu noi vizează creșterea nivelului de cunoaștere financiară, pentru că este și acesta un aspect de acoperit.

Este nevoia aceasta de a dezvolta zona de advisory — de exemplu, Endeavor, pentru că Endeavor la fel a pornit parțial și ca parte a inițiativei noastre și este un ecosistem care dezvoltă exact aceste companii de tehnologie la început de drum — dar sunt o mulțime de alte acceleratoare și o mulțime de alte programe, inclusiv BVB are o serie de programe similare. Cu cât mai multe oportunități de a sprijini aceste companii mici, cu atât mai mari sunt șansele să dezvolți anumiți campioni locali, pe care ulterior îi poți sprijini într-o creștere ulterioară. Deci e un efort comun al României și al partenerilor instituționali și privați de toate felurile în a sprijini aceste companii, pentru că noi chiar credem că un sector privat activ, competitiv, cu foarte mulți participanți este ceea ce contribuie la o dezvoltare sustenabilă a României și a oricărei alte economii de piață.

Cosmin Păunescu, șef serviciu, ASF: Piața finanțării este absolut competitivă și orice finanțare reprezintă și un vot de încredere

Europa se confruntă cu un deficit de competitivitate și inovație determinat, printre altele, de accesul insuficient la finanțare pentru companiile inovative și aflate la început de drum, a declarat Cosmin Păunescu, ef serviciu, Serviciul Autorizare OPC și Supraveghere din cadrul Sectorului Instrumente și Investiții Financiare al ASF.

Acesta a subliniat că provocările sunt amplificate de competiția globală, inclusiv din Asia, unde investițiile publice masive au susținut dezvoltarea tehnologică, în timp ce Europa încearcă să își definească propriul model de finanțare și creștere, bazat pe sustenabilitate și reguli prudentiale.

„Piața finanțării este una absolut competitivă și orice finanțare reprezintă și un vot de încredere, și o validare a unui model de dezvoltare pe care Europa încă pare să și-l caute”, a afirmat Păunescu, subliniind că investițiile sunt strâns legate de încrederea în arhitectura economică și instituțională.

Oficialul ASF a arătat că România pornește de la decalaje structurale semnificative, cauzate de întreruperea de zeci de ani a economiei de piață, nivel redus de educație financiară și intermediere financiară scăzută. În acest context, piața de capital rămâne subdezvoltată, dar în creștere, iar capitalul local devine tot mai important pentru reziliența economică.

El a evidențiat și rolul Bursei de Valori București în finanțarea economiei și necesitatea integrării mai puternice a acesteia în procesul decizional și comunicarea publică, precum și importanța stabilității legislative pentru dezvoltarea pieței. Păunescu a precizat că ASF a reușit să mențină stabilitatea pieței de capital în ultimul deceniu, în pofida constrângerilor de resurse și a complexității crescute a pieței, subliniind că încrederea rămâne elementul esențial pentru dezvoltarea sectorului financiar.

Redăm în continuare cele mai importante declarații:

• Bună ziua, mulțumesc mult pentru invitație și pentru prezentare. Mărturisesc că mi-e greu câteodată să mă disociez de vechimea de 25 de ani de specialist și cea de reprezentant oficial al ASF și e greu să nu intervin la subiectul ofertant de paratrăznet și așteptări de la mediul politic, dar o să încerc să mă abțin în cazul nostru.

• Aș remarca că nevoia de finanțare a Europei a fost subliniată în raportul Draghi, ca provenind din deficitul de competitivitate existent la nivel internațional. Este un deficit de inovație care se explică în parte și prin accesul mai slab la finanțare a companiilor inovative și, să spunem mai riscante, ca fiind la început de drum în Europa comparativ cu Statele Unite. Trebuie să facem ceva în acest domeniu, dar este și un model de creștere a cărui validitate este pusă la încercare de concurența din piața asiatică, care a fost susținută multă vreme de investiții publice substanțiale, până la punctul în care citeam că nu-și găseau justificarea economică sumele uriașe alocate către inovație. Europa este în situația de a se finanța, în primul rând, să spunem, apelând la sursele proprii, pentru că, deși economiile suferă de o scurtare a lanțurilor de aprovizionare și la fel a lanțurilor de producție, totuși capitalul financiar beneficiază în continuare de aceleași fluxuri libere.

• Deci, piața finanțării este una absolut competitivă și orice finanțare reprezintă și un vot de încredere, și o validare unui model de dezvoltare pe care Europa încă pare să și-l caute. Am încercat să fim originali prin acea finanțare sustenabilă, care a avut un cadru foarte coerent de dezvoltare, atât ca alocare a fondurilor europene și ca pârghii de transmisie către sectorul financiar, prin indicatori prudențiali, cerințele de transparență și așa mai departe. Și încercăm în continuare să îl îmbunătățim.

• Am renunțat oarecum la el, să avem ambiții mai reduse, justificate de o nouă abordare politică la nivel internațional, pentru că nu se poate să fi eficient în sustenabilitate dacă alte jurisdicții nu o fac. Deci, practic, este o picătură într-un ocean. Nu zic să abandonăm acest efort, dar evident că nu va reprezenta mai nimic și e greu să le explicăm oamenilor de ce trebuie să plătească costuri mai mari pentru energie, dacă alte state nu o fac și recurg la combustibilii fosili.

• Din păcate, termeni ca solidaritatea cu generațiile viitoare sunt mai puțin înțeleși în general, și nu neapărat doar în Europa sau în România. De multe ori privim lucrurile doar prin context economic, vorbim de un nou model de dezvoltare care trece de la consum la investiții. Eu nu știu acum în ce măsură pot fi disociate până la capăt, pentru că investim într-adevăr pentru a crea valoare economică, dar nu investim pentru a vedea doar drumuri, pentru a vedea infrastructura, investim pentru a avea o viață mai bună, investim pentru a lucra mai puțin dacă au apărut inovații tehnologice, investim pentru a crește nivelul de trai al oamenilor și asta înseamnă inclusiv diminuarea unor decalaje care sunt remarcabile între România și Uniunea Europeană și nu avem cum să facem abstracție de ele.

• Europa va rămâne un punct de interes, tocmai dacă nu-și abandonează această latură socială, care este baza statului (bunăstării), dar care e pus la grea încercare, pentru că datoria publică este într-o continuă creștere. Populația îmbătrânește în statele dezvoltate, inclusiv în România facem import de forță de muncă, iar în curând vom fi, sau deja suntem puși în fața unui șomaj ridicat în rândul tinerilor, care va trebui cumva să fie rezolvat tot de către stat, pentru că nu poți să-i abandonezi. Deși aceste laturi și parametri strict economici, pe care toți, inclusiv eu, deși angajat la stat, suntem tentați să-i privim, nu putem să ne depărtăm de la latură socială și nu putem să nu înțelegem că Europa se remarcă la nivel internațional fix prin acest nivel de trai, această solidaritate instituțională, acest acces mai bun la servicii publice al oamenilor, care nu este, de exemplu, similar în Statele Unite, deși au indicatori economici mai buni și stau mult mai bine.

• În ceea ce privește România, suntem tentați, de multe ori, să ne punem singuri într-un raport de inferioritate. Deși nu este cazul. Nivelul nostru de dezvoltare este explicat și de niște factori clari și exogeni: 50 de ani fără o economie reală bazată pe cerere – ofertă, 50 de ani fără educație financiară, 50 de ani fără instrumente de finanțare public-privat. Deci 50 de ani nu neapărat pierduți, dar 50 de ani în care memoria acestor instituții în România a fost efectiv ștearsă și noi am pornit de la zero, în timp ce Occidentul nu a avut această ruptură. Occidentul este foarte competitiv, sunt deja miliarde de euro alocate în mijloace tehnice, în resurse umane bine antrenate și noi trebuie să recuperăm cumva aceste decalaje – poate prin negocieri mai bune pe partea de proporționalitate în legislație europeană.

• Avem și câteva vulnerabilități explicate de factorii menționați anterior, o intermediere financiară scăzută, 50% ponderea activelor bancare în PIB, 10% fondurile de pensii, undeva în jur de 3% fondurile de investiții și 3% societățile de asigurări, sau mai puțin decât atât, toate mult mai mici decât în Europa Occidentală, dar pe deplin explicabile. Avem o reprezentare mai slabă a economiei la bursă, capitalizarea bursieră este undeva sub 30% din PIB și avem un număr redus de sectoare, deci o diversificare sectorială încă scăzută. Sunt conjuncturi evidente, ne-am remarcat prin sectorul financiar și energie, a fost un moment bun pentru acestea în toată economia mondială și inclusiv pentru bursa românească.

• Avem o dependență prea mare de investitori instituționali, cum ar fi fondurile de pensii, pe care îi menționa și domnul Crăciun. Aici a fost un punct, pe care l-a abordat dumnealui, la care mă gândesc tot timpul ca reglementator, să nu inventăm tot timpul cu apă curată sau apă caldă, sau nu știu cum ați exprimat. Este foarte bine dacă avem o discuție, am activat și în privat, știu care mi-au fost doleanțele atunci, sunt și în sectorul public, dar ar fi bine dacă am vedea că această reinventare a roatei, care nu o dorește nimeni, este dependentă nu numai de factori de eficiență, numai de criterii economice, ci și de așteptările publicului larg.

• În România oamenii sunt mult mai puțin dispuși să înțeleagă volatilitatea, vor o protecție mult mai mare, au mai puține cunoștințe privind complexitatea instrumentelor financiare, se așteaptă la o protecție mai mare decât există în Occident, de la ASF, sau alte autorități de supraveghere. Deci, deocamdată, suntem dependenți de nivelul de educație financiară a publicului larg. Și, deși, evident că îmbunătățirile legislative ar fi de dorit să fie mult mai rapide, este o componentă de așteptare a societății care nu poate fi ignorată, și trebuie rezolvată într-un fel sau altul. Doar vreau să spun că este un factor luat în calcul în activitatea noastră, care este mai greu de observat dacă te afli în mediul privat.

• România are și părți bune, am încheiat 2025 cu o creștere a capitalizării bursiere cred în jur de 60%, o creștere de 35% a activelor fondurilor de investiții, care ajuns la aproximativ 60 de miliarde de lei.

• Încă suntem destul de conservatori, încă fugim, ca să spun așa, de acțiuni, înțelegem mai puțin volatilitatea ca investitor, mai ales dacă subscriem prin grupuri bancare. E greu de făcut distincția dintre un depozit bancar și un instrument financiar, deși sunt documente care se pun la îndemână, și aici suntem tributari educației financiare. Sunt pașii de dezvoltare, ar trebui în continuare să le dăm curs, ar trebui să înțelegem că, mai ales în această lume de care vorbeam mai devreme, în care lanțurile de producție și aprovizionare se scurtează, capitalul local devine esențial și bursa de valori ar trebui stimulată și privită ca un pilon a rezilienței.

• Nu știu dacă este cazul să avem așteptări ca acele comunicări politice să se facă în afara ședințelor de tranzacționare. Evident, nu cu același interes ca în Statele Unite care este comentat în ultimul timp, dar poate ar trebui să includem mai bine bursa în comunicarea și în deciziile politice sau atunci când le explicăm, pentru că bursa contează și va conta din ce în ce mai mult. Noi la ASF, cred că am reușit să nu avem, să nu-i spunem scandal pentru că e domeniul trecutului, sau nici o criză, nu majoră, nici o criză pe piață de capital în mai bine 10 ani și asta a presupus eforturi, resurse, nu întotdeauna așa generoase cum s-au văzut, cu probleme la atragerea de resurse specializate dinainte, cu un personal deficitar și un semnal serios de alarmă în momentul de față și trebuie rezolvat pentru că ține de stabilitatea sistemului financiar în ansamblul său.

• Am reușit să păstrăm o piață ordonată, evident, împreună cu toate grupurile care activează în piață pentru că este un interes comun, convergem către același punct și asta a menținut încrederea. Încrederea este esențială în piață de capital pentru a dezvolta în continuare bursa, pentru a dezvolta în continuare economia, pentru că, așa cum spuneam, totul e la un pic distanță, inclusiv pentru români. Nu e greu să găsească povești de succes în Statele Unite și să le ignore pe cele din România care sunt și pot fi în continuare.

• Cam atât. Am vrut să vă spun mulțumesc pentru ocazia de a avea această intervenție și mulțumesc pentru amabilitatea de a-mi primi observațiile pentru că nu sunt o critică la adresa nimănui, evident. Mulțumesc.

Moderator: Mă aștept aici la mai multe întrebări. O singură precizare pentru că ați amintit și despre fondurile de pensii. Știți foarte bine câte discuții au fost pe marginea ordonanței care trebuia să reglementeze pilonul 2 de pensii și mă bucur totuși că am ajuns la o formulă echilibrată.

• Ați amintit mai devreme și despre știința mai mult sau mai puțin a românilor în privința educației financiare. Din păcate, și asta o spun fără nicio rezervă, din păcate și în Parlament avem la unii colegi, nu vreau să fiu răutăcios, destul de puțină înțelegere a acestor instrumente financiare. Ne-am lovit de aceste probleme atunci când am discutat, am dezbătut acel jalon pe care trebuia să-l îndeplinim în privința aderării la OCDE, acel jalon care făcea referire la implementarea prevederilor în privința pilonului 2 de pensii.

• Dar mă bucur că am ajuns la o variantă general acceptată. Nu e varianta cea mai bună și sper să rămână așa fără să existe, eu știu, mutarea graniței care definește un fond de pensii mai departe decât trebuie să existe un fond de pensii, adică să se ducă în zona de fond de capitalizare sau instrument financiar aflat la dispoziția cetățenilor. De asta voiam să precizez lucrul acesta și vă mulțumesc că ați amintit și de componenta aceasta.

Iulian Lolea: Pe domnul Păunescu, îl știu de ceva vreme, după o experiență de 12 ani în private banking, asset management, pe tot acest parcurs. În momentul în care am început eu, industria era cu totul alta.

Până acum s-au depus eforturi de educare semnificative și ce aș vrea să adaug, e că acum fiecare își trage spuza pe turta lui. Faptul că nu a existat nicio criză majoră, niciun eveniment nefericit în industria financiară, se datorează și sectorului, pentru că s-a profesionalizat foarte mult în ultimii 10-15 ani. Ce aș vrea să adaug referitor la punctul în care suntem, este că a fost foarte importantă educația.

Îmi amintesc că în momentul în care am început eu, acum undeva la 12 ani, încă era foarte greu să explici unor clienți ce înseamnă fonduri de investiții. Cu toții făceau trimitere la FNI sau la alte povești din trecut. Educația și educație sistematică, pe care atât ASF-ul și alte autorități, cât și mediul privat au făcut-o, a dat roade.

Pentru că, de curând, dacă ne uităm și la pilonul 3, s-a depășit un milion de participanți în fondurile de pensii. Numărul de participanți în fondurile de investiții, în special a celor cu componente de acțiuni, a crescut foarte mult. Și asta este un efect al educației.

Avem peste 400.000 de conturi active pe bursă. Acum, educația, fiindcă vin din zona patronală, trebuie să fie și în zona antreprenorilor. În zona companiilor mari, am văzut și în ultimul timp se vede o guvernanță corporativă mult mai bună.

Antreprenorii români au învățat de la multinaționale, au învățat de la companiile mari, însă, în zona companiilor mici, mai este de lucru. Cel mai bun exemplu este cel legat de accesul dificil la capital, care este în strânsă corelare cu decapitalizarea companiilor. Iar, din zona de educație, vedem cel mai recent exemplu, este cel de la finalul anului trecut, în care foarte mulți au retras dividende din companie, doar de frica acelei creșteri de la 10% la 16%, și asta le-a vulnerabilizat foarte mult companiile la începutul anului.

Vedem magnitudinea efectului, îl vedem în încasările bugetare, veniturile din impozitul pe dividende, pentru că au crescut cu procente bune, au crescut pentru finalul anului trecut. Așadar, trebuie ca această zonă de educație și efortul pe care îl depunem cu toții să fie consistent și să continue, pentru că este foarte importantă partea aceasta și vedem deja roadele în ceea ce privește industria de asset management și fondurile de pensii. Deși nu se văd efectele imediat, aici este de muncă pe termen lung, cred că trebuie să o facem și aici ar fi apelul meu să continuăm, și în special ASF-ul, pentru că până la urmă este autoritatea statului și are credibilitate, mai ales în rândul profesioniștilor din piața de capital.

Moderator: Domnule Crăciun, știu că sunteți pasionat de tenis. Ridic eu mingea la fileu. Activele de tip pilon 2, ca rezerve strategice de capitalizare, ar fi o soluție. Cum? Să finanțeze companii românești. Adică să depășească nivelul acela. Chiar vorbeați la un moment dat, îmi amintesc, în urmă, cu ceva vreme, nu știu dacă politicul a luat în seamă acea idee de a investi în infrastructură. Era o idee la vremea respectivă.

La fel am să lansez și pentru dumneavoastră și vă las să vă expuneți punctul de vedere. Poate, cine știe, o debirocratizare a listării firmelor de tech cu un fast track pentru aero. Ar fi o soluție, nu știu, întreb. Sunt chestiuni pe care le lansez.

Radu Crăciun: În ce privește oportunitatea investirii în infrastructură, o să vă rog să amânăm până la intervenția mea, care va fi exact pe această temă și n-aș vrea să anticipez…

Însă, privind într-un cadru mai larg, am fost în mod constant un avocat al creșterii universului investițional, al fondurilor de pensii, pentru că știm cu toții că, din păcate, bursa locală a devenit de ceva vreme mult prea mică pentru un ritm de creștere al fondurilor de pensii private de 10 miliarde de euro pe an. Deja suntem la 40 de miliarde, la sfârșitul anului probabil vom fi la aproape 50 de miliarde.

Deci e un ritm pe care în mod clar bursa locală nu are cum să-l acomodeze. Caz în care există două variante, nu sunt neauzite, neîntâlnite. Fie fondurile de pensii migrează în străinătate și investesc banii în străinătate, în piețe lichide, cu evaluări transparente, așa cum ASF-ul își dorește, sau încercăm să găsim canale de finanțare alternative ca să finanțăm, totuși, economia românească și nu economia altor țări.

Nu am o întrebare directă, este doar acea încurajare pe care, în tot cei opt ani cât am fost președinte la Asociației Pensiilor Private, am avut-o. Și anume, haideți să ne gândim cum diversificăm universul investițional al fondurilor de pensii, pentru că ceea ce a fost bun în ultimii, nici măcar nu zic 18 ani, în ultimii 15 ani, în ultimii 12 ani, nu mai este bun acum. Deci, cum facem pași mai departe? Și, sigur, e un dialog pe care, cum să spun, ASF-ul trebuie să fie parte din el, fără doar și poate, asta este menirea lui.

Dar, în același timp, cred că este nevoie și de o anumită deschidere pentru idei noi, care în alte state se practică. Adică, de-aceea, cu scuze de rigoare, rămân la părerea că nu e cazul să reinventăm roata. Adică e suficient să ne uităm în Croația, de exemplu, e suficient să ne uităm în Polonia, să vedem în ce investesc fondurile de pensii și, poate, ne inspirăm de acolo.

Pentru că, până la urmă, parametrul ăsta, volatilitate, el este specific și titlurilor de stat. Adică, dacă fondurile de pensii ar investi doar în titluri de stat, volatilitatea tot ar fi acolo. Deci, n-am rezolva prea mult din nervozitatea reală, pe care unii dintre participanți o au.

Dar, cred că, în final, ar trebui să găsim justul echilibru între siguranța investițiilor, pe de-o parte, dar, pe de-altă parte, și menirea fondurilor de pensii, care e duală, și anume, asigurarea unor venituri la pensionare, dar și aceea de a finanța și a stimula economia românească și nu economia altor țări.

Moderator: Îl salut și pe domnul Gemeneanu. Sunt convins că aveți ce să-l întrebați pe domnul Păunescu.

Andrei Gemeneanu: Bună ziua. Mă numesc Andrei Gemneanu. Sunt co-fondator și managing partner la un fond de private equity focusat pe piața din România. Se cheamă Morphosis Capital. Manageriem aproximativ 200 de milioane de euro în două fonduri.

Avem investitorii instituționali, IAF, IBRD, Banca Mondială, alături de care am reușit să mobilizăm o parte importantă de capital instituțional din afara țării și de capital privat atât din afara țării cât și din țară. În plus sunt președintele Ropea, asociația fondurilor de private equity și venture capital din România și sunt aici mai mult în această calitate, în calitatea de Ropea.

Vreau, iarăși neapărat ca o întrebare directă, dar doar cumva să aduc perspectiva hands-on a investitorului în discuție și să spun că, din punctul meu de vedere, trebuie să nu uităm că această piață de private equity poate fi un catalizator important al antreprenoriatului românesc și că, în esență, iarăși, ca să duc lucrurile într-o zonă concretă, pentru că altfel, un fond de private equity, un fond de venture capital, poate să sune abstract, dar în momentul în care, nu știu, o să mă gândesc la câteva exemple din industria noastră, în momentul în care un lanț de retail ajunge la 1800 de magazine cu acoperire națională și cu un supply chain care prioritizează și protejează producătorii români. În momentul în care un lanț de sănătate ajunge la acoperire națională și vine în completare și în susținerea sistemului public, în momentul în care un lanț de săli de fitness ajunge să aibă acoperire națională și să dea o soluție competitivă și civilizată în zona asta de fitness, în felul ăsta industria de private equity face ceva bun pentru economia noastră.

Și cumva trebuie să ne punem – evident că înțelegem cu toți riscurile, evident că înțelegem cu toții nevoia de reglementare, evident că înțelegem cu toții nevoia de guard rails, dar trebuie să nu pierdem poza asta, poza impactului.

Rata de creare de job-uri pentru companiile deținute de fonduri de private equity este de șapte ori mai mare decât media pe economie. Evident în momentul în care scalezi accelerat, evident în momentul în care construiești rețele în diferite sectoare care acoperă întreaga țară, evident că vei crea job-uri, evident că vei plăti taxe, evident că vei întoarce plus valoare în economie. Și atunci cumva invitația, și mă bucur foarte mult, poate asta trebuia să spun la început, mă bucur foarte mult pentru framing-ul pe care Cursul de Guvernare l-a dat discuțiilor de azi, în sensul de a mobiliza toți stakeholder-ii să găsim o soluție. Aici trebuie să fim cu toții de aceeași parte a baricadei, de partea antreprenoriatului românesc.

Moderator: Trebuie să expunem și problemele pentru a căuta soluțiile și asta e foarte important. Pentru a putea închide discuția, doar punctual, acum, domnule Păunescu vă lansasem două chestiuni pentru câteva răspunsuri scurte. Nu știu, poate s-ar schimba ceva pe legislație în materie de investiții pe bursă, poate că lucrurile s-ar schimba, un comentariu scurt pentru a trece la domnul Radu Hanga. 

Cosmin Păunescu: E un subiect foarte interesant. Pot doar să fiu de acord că tot acest climat investițional trebuie privit în ansamblul său. Nu poate exista bursă fără companii aflate la început de drum, putem avea companii care se dezvoltă dacă n-avem private equity. Ar trebui, dacă s-ar putea, diminua din obligațiile de listare, nu știu în ce măsură, cred că sunt conforme cu practicile europene. Cred că pentru companiile de creștere să avem o simplificare. Cred că există întâlniri frecvente între cei care doresc să facă oferte publice și brokeri și colegii de la ASF care se ocupă de acest domeniu. Cel puțin personal, nu cred că legislația sau procesul administrativ să fie unul care să împiedice companiile să vină la Bursă.

Ce ar trebui să facem în continuare este într-adevăr să educăm oamenii să înțeleagă riscurile, să accepte volatilitatea. Nu cunosc discuțiile pe sectorul de pensii și limitele de investiții. Dar știu pentru că am fost parte la procesul de început al sistemului. Banca Mondială spunea să înființăm aceste fonduri pentru plata pensiilor dar și ca să dezvoltăm companiile locale. Deci banii aceștia din fondurile de pensii trebuie să rămână cumva în economia locală.

Mi-am pus personal de-a lungul timpului tot felul de întrebări: Oare putem să impunem limite minime de investiții în economia locală? Mă întreb dacă noi nu ne impunem singuri limite, pentru că am întâlnit persoane din business din vest care nu au nicio problemă să-și impună asemenea limite de investiții minime în economiile lor locale. Poate suntem noi câteodată mai pro-europeni decât europenii? Nu știu. Poate merită să vedem în ce măsură ar trebui să ținem banii mai mult aici.

În viitor s-ar putea simplifica accesul la mecanismele pieței, investitori instituționali versus investitori de retail: cerințe, obligații, transparență.  Să privim instituțional pe private equity, mai departe ca un prim pas de aducere a companiile la cota bursei.

Și țin să-i mulțumesc și lui Iulian pentru sprijinul către ASF. Într-adevăr, am spus și eu că acele rezultate au fost obținute în comun cu piața și mai spun că un supraveghetor bun este un supraveghetor care nu ar trebui să apară legat de acțiunile sale. Deci, cu cât mai puține discuții despre companie, cu cât mai puține decizii de sancționare – pentru că nu le vrem nici noi, să știți că nu avem un plan, cu atât e mai bine pentru toată lumea. Înseamnă că lucrurile sunt într-un mecanism de autocorecție și, în general, acolo suntem ca piață.

Am făcut cu toții pași buni și cu toții conștientizam că reputația se pierde foarte ușor, indiferent de ce grup aparții, indiferent unde lucrezi, e bunul tău principal și ca om și ca profesionist. Și cred că acolo ne aflăm. Nu mai suntem ca acum 20 ceva de ani, când era totul distrus, CNVB, piață de fonduri, legislație n-aveam și ne întrebam cu toții pe unde să o apucăm.

Și uite că am reușit de la câteva zeci de milioane de lei să ajungem astăzi la zeci de miliarde de euro. Și n-a fost deloc simplu. Mulțumesc.

Radu Crăciun: Aș vrea să fac o precizare. În momentul de față, investițiile fundurilor de pensii private în România reprezintă 95%. Deci, după unele standarde politice, fondurile de pensii sunt cât se poate de naționaliste, nu de europene.

Cosmin Păunescu: Mă scuzați că intervin, dar vorbeam despre viitor. Spuneați ce ar trebui să facem pentru viitor.

Radu Crăciun: La 95% e suficient de mult loc ca să investim pe toate piețele, fără a crea distorsiuni, cred.

Cosmin Păunescu:  Sunt cât se poate de pre-european. În toată cariera și activitatea mea. Numai că trebuie să vedem, câteodată, dacă nu ne impunem bariere mai multe decât alții și nu ne ignorăm piața locală și economia mai mult decât alții. Și n-am tras nicio concluzie, n-am emis verdicte, pentru că, efectiv, nu știu. E doar un subiect care merită studiat în comun de toți de aici.

Radu Hanga, președinte, Bursa de Valori București: ETF-urile pot accentua polarizarea pieței de capital și favorizarea companiilor mari

Creșterea popularității ETF-urilor și concentrarea fluxurilor de capital către companiile mari pot accentua fenomenul de polarizare pe piețele de capital, în detrimentul companiilor mici și inovative, a avertizat Radu Hanga, președintele Bursei de Valori București.

Acesta a explicat că actualul model de investiții, în care tot mai mulți bani sunt direcționați către instrumente pasive care replică indicii bursieri, favorizează companiile deja mari și lichide, în timp ce firmele mici, aflate în faza de creștere, riscă să fie subfinanțate.

„Banii care intră în companiile mari înseamnă performanță bună a companiilor mari… și atunci vedem un fenomen de polarizare a piețelor”, a declarat Hanga, subliniind că acest mecanism poate reduce interesul investitorilor pentru companiile emergente, unde potențialul de creștere este mai ridicat, dar și riscul mai mare.

Oficialul BVB a arătat că, în contextul dezvoltării ETF-urilor și al creșterii investițiilor instituționale, este necesară găsirea unor soluții pentru a asigura accesul mai bun la capital al companiilor mici și mijlocii, care reprezintă sursa principală de inovație și expansiune economică.

Redăm în continuare cele mai importante declarații:

• O să mă întorc la tonul pozitiv pentru că, într-un fel sau altul, senzația negativă pe care o am eu e legată mai mult de contextul mare, contextul global în care ne mișcăm, și citeam aici, pe coperta CRONICILOR Curs de Guvernare: „Redesenarea lumii — vechea ordine globală nu mai funcționează. Am intrat în faza unei lumi multipolare.” Deci, practic, îngrijorările mele sunt legate mai degrabă de modul în care se redesenează lumea. Dacă mă uit la ce se întâmplă în România, pe de o parte merg la ce spunea Mihai, la prezentarea și întrebarea legată de suportul pentru companiile mici locale. Eu cred că dacă ne uităm la ecosistemul local, vedem o dezvoltare accelerată în ultimii ani — și Andrei Gemeneanu este unul dintre exemplele acestei dezvoltări.

• Dacă ne uităm la structura de finanțare, bursa este undeva sus, în general, pentru companiile mai mari. Sigur, pentru ca companiile să ajungă la bursă e nevoie de tot eșafodajul de finanțare care să le ajute să ajungă acolo, și ne bucurăm să vedem că în ultimii ani s-a lucrat, se construiește foarte mult la eșafodajul acesta — și trebuie să spunem, în mare măsură cu suportul statului, pentru că în ultimii patru ani, cel puțin în cadrul PNRR, există un fond de 400 de milioane de euro alocat exact pentru investițiile în private equity. Și deși le spunem fonduri de private equity, sursele lor de finanțare vin în mare măsură din surse de genul acesta — guverne, instituții de finanțare internaționale — deci e un ecosistem care se dezvoltă. Sunt 20 de fonduri care au fost aprobate, nu știu dacă au fost trași toți banii, dar alocarea celor 400 de milioane cred că se apropie de final. Deci, practic, vedem că ecosistemul acesta care susține dezvoltarea companiilor locale se dezvoltă.

• Revenind la bursă, performanța ne dă, aș putea spune, foarte multă încredere. Dacă ne uităm la ultimele două zile — spunem că suntem într-o criză, vedem ce se întâmplă la nivel guvernamental, retragerea sprijinului — probabil că dacă lucrurile astea s-ar fi întâmplat în urmă cu 10 ani, am fi văzut un dezastru la bursă. Acum ce am văzut? Am văzut o scădere de 1,7% ieri, în condițiile în care Germania a scăzut cu 1%, piața din Statele Unite la fel pe minus — deci într-un context global în care piețele s-au corectat. Astăzi, de la începutul zilei, vedem o creștere de aproape 1,7%, deci practic toată scăderea de ieri a fost anulată astăzi. Piața nu reacționează la ceea ce se întâmplă — sau piața ne spune că de fapt nu se întâmplă ceva extrem de periculos, adică e ceva peste care vom trece și care nu o să ne afecteze în măsura în care noi ne gândim că o să ne afecteze.

• Dacă facem un pas în spate și ne uităm la contextul mai larg — de la începutul anului, asta este cifra de vineri, astăzi ar trebui să fim cam la fel în condițiile în care ieri am scăzut și astăzi am crescut, ca bursă — deci de la începutul anului, bursa românească, indicele crește cu 19,7%. Am aici o comparație: Statele Unite, S&P 500 și NASDAQ: 4,1%, 5,3%; China, plus 2%; Japonia, plus 16%. Deci din tabelul acesta selectiv pe care îl am în față, doar Coreea de Sud este peste România ca performanță de la începutul anului.

• Dacă ne uităm la perioada și mai lungă, la un an în context regional, România este plus 82% — cea mai mare creștere din Europa Centrală și de Est. Dacă ne uităm la un orizont de 3 ani: 136% România, doar Budapesta este peste noi cu 150%; 5 ani, România 200%, Republica Cehă peste noi cu 240%. Deci, practic, România este în top dacă ne uităm la performanța pieței, ceea ce ne spune că România merge într-o direcție bună.

• Mă uitam iarăși la comparația pe care o făceam — discuția legată de modelul polonez. Cred că și în Polonia, ca și în România, sunt lucruri bune și lucruri rele. Dacă ne uităm la status, la unde suntem acum: piața românească este a treia ca dimensiune în Europa Centrală și de Est. Deasupra noastră este doar Polonia. Într-adevăr, Polonia este cea mai mare piață ca dimensiune în Europa Centrală și de Est. Locul doi, Austria; locul trei este România, ca și capitalizare. Vorbeam despre alfabetizare financiară și despre faptul că numărul de investitori este într-un fel o măsură a acestei alfabetizări, pentru că, implicit, la fel cum atunci când scrii înseamnă că știi să scrii, atunci când investești înseamnă că ai învățat să investești.

• Practic ne apropiem de 300 de mii de conturi deschise, în condițiile în care aveam la sfârșitul anului 2019 undeva la 53 de mii — atunci am avut minimul istoric, acum este un maxim istoric. Vedem o creștere de aproximativ 10.000 de conturi deschise în fiecare trimestru, deci vedem un ecosistem care se dezvoltă, care crește, cu sprijinul investitorilor instituționali, cu sprijinul fondurilor de pensii.

• Cred că aici beneficiul este mutual, adică până la urmă performanțele acestea pe care le-a generat piața se regăsesc în performanțele fondurilor de pensii, pentru că creșterile de prețuri se reflectă în creșterea portofoliilor fondurilor de pensii și ale românilor care au bani economisiți acolo pentru pensii. Deci, practic, ne uităm la un ecosistem care se dezvoltă, care crește la nivel regional, și sigur rămân întrebările legate de lanțurile globale de aprovizionare care se scurtează. Și da, o întrebare e: lanțurile financiare vor rămâne lungi în lumea spre care ne îndreptăm sau se vor scurta și ele? Vom rămâne într-o lume globală din punct de vedere al circulației capitalurilor sau ne vom îndrepta către o lume care va deveni mai mică și din punct de vedere al modului în care banii circulă? Deci acesta e — ca să punctez — principalul motiv al îngrijorării mele: ce se va întâmpla la nivel global, ce se va întâmpla cu lumea globală, cu conectivitatea la nivel global și modul în care noi o să răspundem ca piață la schimbările acestea care se întâmplă. Și ceea ce îmi dă încredere e, cum spuneam, faptul că piața ne arată că facem ceva bine.

Intervenție Radu Crăciun: Eu aș mai adăuga faptul că contribuția fondurilor de pensii la bursă nu este legată doar de tendința de creștere, dar și de volatilitatea scăzută pe care o are bursa de la București — o volatilitate scăzută, mai scăzută decât alte burse regionale. Deci prezența unor investitori instituționali mari pe bursa locală are un efect stabilizator care a făcut ca, atunci când au fost căderi pe burse, să fie mai mici decât au fost pe alte piețe de capital.

Răspuns Radu Hanga: 100% de acord cu tine. În perioada în care eram și eu în industria de asset management, unul dintre fondurile pe care le administram se numea BT Classic și acest fond avea o expunere de aproximativ 20% în zona de acțiuni și am constatat pe termen lung că funcționează foarte bine ca un stabilizator. Și fondurile de pensii cred că sunt undeva la 25-30% expunere pe zona de acțiuni. Deci un fond care urmărește disciplinat o expunere de genul acesta, în mod natural se ajustează și compensează volatilitatea pieței.

Adică atunci când stai la 20% expunere pe acțiuni, când piața crește, expunerea ta crește și te forțează să vinzi — te forțează într-un fel să acționezi împotriva pieței. Atunci când piața crește excesiv, îți ajustezi poziția ca să îți reduci expunerea. În momentul în care piața scade, îți scade expunerea și tu intri în piață ca să cumperi. Deci cu siguranță fondurile de pensii, ca investitori instituționali raționali, compensează într-un fel și emoția pe care o aduce investitorul individual. Pentru că lichiditatea și hiperactivitatea sunt mai mult caracteristice investitorului individual, care reacționează emotiv la lucrurile pe care le vedem întâmplându-se în fiecare zi.

Și atunci un jucător rațional poate de fiecare dată să contrabalanseze emoția pe care o generează investitorul individual care reacționează în piață. Deci sunt forțe care se compensează una pe cealaltă și fac ca piața să funcționeze într-un mod echilibrat. De acord cu tine.

Intervenție Cosmin Păunescu: Nu puteam să ratez ocazia să îi pun întrebarea într-un cadru formal domnului președinte, legat de succesul ETF-urilor. Nu voi cere un comentariu privind impactul asupra lichidității și o posibilă supraevaluare în timp a constituenților respectivului indice, pentru că sunt destule studii și nu sunt rezultate neapărat concludente — nu știm ce se va întâmpla. Ideea este dacă sunt companii din România interesate să ajungă în structura indicelui, dacă se interesează care sunt criteriile, dacă ar vrea să ajungă mai devreme în indice datorită unui potențial succes prin intermediul investitorilor în ETF, și dacă investitori instituționali solicită ETF-uri sectoriale mai multe la BVB — avem vreo două sectoare, financiar și energie — și dacă este interes și pentru alte sectoare.

Răspuns Radu Hanga: Răspunsul e da.

O să mă duc în altă parte, pentru că subiectul acesta pentru mine e un subiect care e preocupant și o să vă spun și de ce. Poate că sunteți familiarizați cu ideea de ETF-uri ca instrumente de investiție. ETF-urile în general copiază niște indici, adică replică structura unor indici, și e un trend tot mai mare pentru investitori să investească prin intermediul acestui gen de instrumente.

Deci ca urmare răspunsul este da, pentru că investitorii își pun banii tot mai mult în genul acesta de instrumente. Ca și companie, vrei să fii în structura indicilor în care investesc fondurile respective. Eu aș puncta mai degrabă dezavantajul și o să merg către discuția legată de susținerea companiilor mai tinere, mai mici.

De regulă, companiile mai tinere, mai mici sunt off-benchmark, nu sunt în indici. Implicit, o companie care abia s-a listat la bursă nu intră în indice — trece printr-un proces până ajunge să fie parte dintr-un indice. Și atunci procesul acesta prin care tot mai mulți bani ajung în ETF-uri face ca cererea să se auto-susțină exact pentru companiile mari, cele care sunt în indici, și să existe un interes mai scăzut pentru companiile care sunt off-benchmark, pentru cele care nu sunt în indice.

Ceea ce generează un fenomen pe care îl vedem acum și pe piețele din vest și pe piața din România. Banii care intră în companiile mari înseamnă performanță bună a companiilor mari. Adică vedem că companiile mari devin tot mai mari, companiile mici devin tot mai mici. Logica investiției se schimbă. De ce investim în companii mici? Pentru că ne așteptăm ca ratele de creștere să fie mai mari în companiile mici. Sigur, acceptăm că acolo riscul este mai mare. În momentul în care logica aceasta se dă peste cap — și creșterile devin mai mari la companiile mai mari, unde riscul este mai mic, și creșterile sunt mai mici la companiile mici, unde riscul este mai mare — începem cu atât mai mult să nu investim în companiile mici și să investim tot în companiile mari. Și atunci vedem un fenomen de polarizare a piețelor. Discutăm de Magnificent 7 în Statele Unite, discutăm și în piața europeană de polarizare, de creșterea valorii companiilor mari.

Și aici mă întreb și eu care e soluția. Mă uitam — și ți-aș întoarce întrebarea, Radu. Mă gândesc, pentru că și la noi vedem același fenomen. Într-un fel, fondurile de pensii fac același lucru: te forțează, prin dimensiune, să investești în principal în companiile mari. Și atunci întrebarea e: cum facem să ajungă bani inclusiv de la fondurile de pensii și în companiile mici? Cum facem ca fondurile de pensii, pe de o parte să investească direct, pe de altă parte să funcționeze și ca alocatori care să aloce bani poate în instrumente sau în fonduri ce se uită sub radarul lor, în companii mai mici, pentru a le asigura finanțarea? Pentru că, cum spuneam, uitându-te la inovație, uitându-te la viitor, inovația și viitorul de multe ori vin de la companiile mai tinere, mai mici, mai dinamice.

Intervenție Radu Crăciun: Într-adevăr, ceea ce spui tu este corect și vestea proastă este că fenomenul ăsta nu va face decât să se înrăutățească, pentru că pe măsură ce fondurile de pensii devin din ce în ce mai mari, în termeni relativi, o investiție într-o companie mică va fi din ce în ce mai nesemnificativă. Și atunci întrebarea este: merită să îmi iau o expunere de 0,0X% în condițiile în care diligența și analiza, evaluarea, presupune același efort ca pentru o companie mai mare?

Deci, din punctul ăsta de vedere, nu avem o corelație directă între mărimea companiei și efortul de analiză pe care îl depui. Și cred că răspunsul la întrebarea ta este crearea unor vehicule de tip fonduri care au un portofoliu de întreprinderi mici — fonduri care pot fi fonduri de private equity, fonduri care pot fi fonduri deschise — și care pentru fondurile de pensii s-ar constitui într-un vehicul de investire inclusiv în zona asta, care sunt de acord că are mare nevoie, dar care ar avea și un beneficiu de diversificare, pentru că, așa cum ai zis tu, firmele mici sunt și mai riscante.

Deci ar atinge multe din obiectivele pe care fondurile de pensii ar putea să le aibă: lichiditate, investirea unor sume semnificative și managementul adecvat al riscului. Deci nu cred că o să vedem investiții directe în firme foarte mici, dar aștept să văd manageri care să creeze fonduri cu un portofoliu diversificat de întreprinderi mici.

Intervenție Andrei Gemeneanu: Trebuie să ne gândim la faptul că în piețele de capital dezvoltate, pentru industria de private equity, piața de capital — așa-numita listare publică sau IPO-ul — este o rută foarte importantă de exit. În România, în momentul de față, și într-adevăr, după cum spunea Radu Crăciun, lucrul ăsta se va accentua în perioada următoare, există o discrepanță de mărime între capitalul fondurilor de pensii locale, care continuă să crească — dacă înțeleg bine, Radu, sper să nu greșesc, vorbim de până la 10 miliarde suplimentar în fiecare an în perioada următoare — iar de cealaltă parte a situației avem piața de private equity, în care fondurile sunt mici.

Dau doar un exemplu extrem ca să ilustreze acest punct. Ultimul fond de private equity ridicat de KKR, care este unul dintre cei mai reputabili manageri de private equity la nivel global, a fost de 23 de miliarde de dolari, iar în piața din România vorbim de cele mai mari fonduri — cum probabil că suntem și noi — care sunt undeva în zona de 100, 100 plus milioane de euro. Deci dacă nu vom crește mărimea fondurilor de private equity, care vor putea investi și în companii mai mari, care odată crescute vor putea intra în range-ul de valoare interesant pentru piața de capital, pentru bursă, vom crea un dezechilibru care se va accentua în timp.

Alexandru Nazare, ministrul Finanțelor: Am discutat la Washington cu investitori americani – interesul e mare, trebuie să livrăm proiecte

Deficitul bugetar la primul trimestru din 2026 a scăzut semnificativ și s-a cifrat la nivel nominal la 22 de miliarde de lei, jumătate față de cel din aceeași perioadă a anului trecut, a anunțat ministrul Finanțelor, Alexandru Nazare.

„Să ne uităm la cifre. În primul trimestru deficitul a scăzut semnificativ. O să avem în următoarele câteva zile datele de la execuție, dar este la jumătate față de deficitul anului trecut. Adică dacă anul trecut vorbeam de un deficit nominal de vreo 43,5-44 de miliarde, anul ăsta vom avea un deficit de 22 de miliarde. Adică în loc de 2,3% din PIB spre 1% din PIB. Ceea ce e o ajustare significativă pentru trimestrul întâi și nu face decât să demonstreze că programul aprobat anul trecut, atât pentru anul trecut cât și pentru 2026, e credibi”, a declarat el.

Redăm în continuare cele mai importante declarații:

• Aș vrea să reiau o modificare pe care am introdus-o în programul de relansare, care a trecut aparent neobservată, dar care, din punctul nostru de vedere, este una dintre cele mai importante schimbări de perspectivă, de paradigmă în privința modului în care vedem noi acțiunea statului în a ajuta finanțarea privată sau atragerea de finanțări private.

• În programul de relansare am introdus un paragraf în care am redefinit rolul Băncii de Investiții și Dezvoltare și, practic, Banca de Investiții și Dezvoltare are acum posibilitatea, pe de o parte, să se alăture unor vehicule investiționale, dar și să creeze vehicule investiționale — lucru pe care BID-ul nu îl putea face până acum. Și n-am făcut acest lucru într-o perspectivă medie sau îndelungată, am făcut-o pentru că avem niște planuri pentru a dezvolta BID-ul și a crea fonduri de investiții la care BID-ul să participe. Suntem în discuții relativ avansate cu Banca Europeană de Investiții și cu FEI pentru participare la un fond de investiții împreună cu BID, și discuțiile sunt în desfășurare. La sfârșitul acestei săptămâni mai avem încă o sesiune și continuăm și la final de lună. Dar la Washington, împreună cu BERD, am tatonat această posibilitate ca și BERD-ul să participe la acest vehicul. Cred că avem nevoie să fim mult mai proactivi în această privință.

• Dacă multe bănci de investiții din regiune au făcut deja asta, și noi trebuie să facem acest lucru și să creăm posibilitatea să stimulăm capitalul privat care să meargă spre zone foarte importante — spre zona de IMM-uri, spre zona de susținere a economiei. Avem instrumentul garanției de portofoliu, care trebuie, din punctul meu de vedere, să fie mult mai dinamic. Am avut o întâlnire cu toate băncile înainte de deplasarea în Statele Unite, tocmai pentru a transmite acest semnal că trebuie să vedem exact cum facem astfel încât relația dintre BID, bănci și client să fie mult mai dinamică și lucrurile să miște mult mai repede.

• E păcat că avem aproape un miliard de euro la dispoziție pentru garanția de portofoliu în acest an și targetul nostru era ca acești bani să se ducă cât mai rapid spre zona de IMM-uri, astfel încât să susțină creșterea în 2026. Au venit cu niște soluții pe care sper că în luna mai să le adoptăm cât mai rapid, astfel încât să facem instrumentul cât mai util.

• Există un interes important care se materializează — a apărut în discuțiile cu investitorii din Statele Unite, atât investitorii în zona de titluri de stat, cât și investitorii în zone importante: energie, infrastructură, tehnologie în România. Important este ca noi să putem livra proiecte care să fie cât mai mature și să fim cât mai prezenți în aceste zone cu acele exemple de proiecte pe care noi vrem să le împingem.

• Și deja pe anumite paliere lucrurile se materializează foarte bine. Uitați că proiectul de retehnologizare a reactorului 1 din zona de nuclear are o tracțiune foarte importantă — a apărut în discuția cu președintele Băncii Mondiale, a fost unul dintre cele mai importante subiecte. Intenția de investiții este clară. Cât mai rapid în cursul acestui an, Banca Mondială va aproba în board aceste finanțări pentru reactorul 1, și nu sunt singurele. La fel sunt și investițiile în proiectele Transgaz, unde și acolo vorbim de aproape 500 de milioane de euro care vor fi atrași de Transgaz pentru modernizarea rețelelor. Acestea sunt doar câteva exemple.

• La nivelul agențiilor și investitorilor în zona de titluri, evident că există îngrijorări. Și îngrijorările sunt legate în primul rând de situația politică din România, care în niciun fel nu ajută în acest moment. Nu avem nevoie de crize — orice criză politică nu face decât să îngreuneze lucrurile și transmite un semnal complet greșit către piețe. Pe fondul războiului din Iran, în care evident am văzut în ultima lună o creștere semnificativă a dobânzilor, nu avem nevoie să punem peste acest lucru și o creștere din cauze interne, care să vină dintr-o criză politică.

• Acest guvern condus de Ilie Bolojan a demonstrat seriozitate, a demonstrat către piețe că angajamentele se transformă în fapte și a câștigat un capital de încredere important, pe care eu cred că trebuie să îl capitalizăm la maxim în continuare. De aceea avem nevoie de continuitate și de stabilitate. E foarte greu de explicat pentru investitori ce fel de schimbare vrem să facem cu coaliția, atâta timp cât această coaliție funcționează și a avut rezultate în sensul în care a livrat un program — a livrat un program de consolidare care a avut efecte pe piețe și are efecte care se văd în cifre.

• Și să ne uităm la cifre. În primul trimestru deficitul a scăzut semnificativ. O să avem în următoarele câteva zile datele de la execuție, dar este la jumătate față de deficitul anului trecut. Adică dacă anul trecut vorbeam de un deficit nominal de vreo 43,5-44 de miliarde, anul ăsta vom avea un deficit de 22 de miliarde. Adică în loc de 2,3% din PIB, spre 1% din PIB. Ceea ce e o ajustare semnificativă pentru trimestrul 1 și nu face decât să demonstreze că programul aprobat anul trecut, atât pentru anul trecut cât și pentru 2026, e credibil. Avem o țintă credibilă — 6,2% la sfârșitul acestui an — dar orice modificare sau viraj abrupt în ceea ce privește funcționarea coaliției ridică evident semne de îngrijorare. Și acest semnal l-am transmis nu o dată — l-am transmis de mai multe ori în timpul acestei deplasări la Washington, tocmai în ideea că nu e încă prea târziu să schimbăm lucrurile. Adică să păstrăm această componență a coaliției, miniștrii să rămână în guvern și să ne continuăm treaba. Pentru că ținta noastră este dezvoltarea și trebuie să asigurăm finanțarea dezvoltării, nu să gestionăm crize politice.

• Avem prea multe lucruri de făcut în acest an. Este anul în care trebuie să închidem, în condiții cât mai bune, finanțarea PNRR-ului — mai avem câteva luni până la sfârșitul lunii august. Este anul în care, până la final, trebuie să demonstrăm că ajungem la ținta asumată de deficit.

• Toate aceste subiecte țin de credibilitatea României și cred că aceste subiecte sunt mult prea importante, iar transformările pe care România va trebui să le întreprindă în următorii ani pentru a-și asigura sustenabilitatea finanțelor publice sunt prea mari ca să ne permitem întârzieri sau astfel de viraje abrupte.

• În altă ordine de idei, e păcat și pentru că am reușit să atragem interesul investitorilor. Chiar azi-dimineață am întâlnit la minister câțiva investitori din Marea Britanie care sunt interesați de programul de investiții semnificative și vorbesc de investiții de peste 200 de milioane de euro în zona de procesare alimentară.

• Doar un exemplu, dar există acest interes și e păcat ca, atâta timp cât avem cadrul de a atrage aceste investiții și ele există, să trebuiască să răspundem la întrebări legate de stabilitatea politică. Același lucru l-aș putea spune și în privința discuțiilor cu administrația americană, unde împreună cu ceilalți miniștri am fost la întâlniri în multe zone: atât la Departamentul de Energie cu Chris Wright, la Departamentul de Comerț — o întâlnire cu trei subsecretari la Departamentul de Comerț, prima de acest tip la nivel politic, de altfel — unde am discutat tot despre programul de relansare și facilitățile pe care România le va oferi investitorilor în perioada următoare, care vor fi făcute cât mai bine cunoscute pieței americane pentru ca investitorii americani să își îndrepte atenția către posibilitatea de a investi aici în perioada imediat următoare. De asemenea, au mai fost întâlniri la DFC, la US Exim — întâlniri importante în zone în care avem proiecte și sunt deja asigurate finanțări pentru aceste proiecte. Cu atât mai mult e important să menținem această direcție pe care am imprimat-o până acum și care, din punctul de vedere al piețelor, e o direcție foarte bună pentru România, pentru că am transmis un mesaj de seriozitate.

Întrebare Adrian Erimescu: Pentru investitorii privați, foarte importantă este această parte de predictibilitate și de continuitate a cadrului legislativ. În contextul modificărilor din această săptămână în coaliția de guvernare, vedeți, din perspectiva Ministerului de Finanțe, vreo modificare în pachetul de relansare economică? Adică credeți că ceea ce s-a stabilit va fi afectat în vreun fel pentru anul acesta sau anul viitor?

Răspuns Alexandru Nazare: Nu, nu va fi afectată. Componenta fiscală a pachetului de relansare este în vigoare, deci nu se întrevede niciun fel de schimbare acolo. Iar în componenta de susținere a economiei, până în luna mai inclusiv, lucrăm la criterii pentru fiecare schemă de susținere în parte și vom prezenta aceste lucruri cât mai larg, în fiecare regiune de dezvoltare a României, astfel încât toți investitorii să știe de la ce bază de criterii plecăm și ce obiectiv urmărim.

Iar în privința investițiilor strategice, cred că e destul de clar ce urmărim și acolo trebuie să facem cunoscute aceste posibilități cât mai mult, inclusiv prin Ministerul Afacerilor Externe — adică pregătim materiale astfel încât tot ce înseamnă diplomație economică să aibă toate informațiile legate de investițiile semnificative.

Intervenție Adrian Erimescu: Cred că e foarte important să păstrăm această direcție, pentru că e un pachet care a fost foarte bine primit de mediul investițional, cu măsuri pe diverse linii, o gândire care clar a fost analizată foarte bine și, bineînțeles, că acum există și o așteptare ca aceste instrumente — în special în zona de scheme de ajutor de stat — să fie puse în aplicare în perioada imediat următoare.

Intervenție Alexandru Nazare: Termenul de materializare — deci practic depunerea de call-uri, lansarea de call-uri și depunerea de proiecte — este în toamnă, dar adoptarea hotărârilor de guvern ar trebui să se întâmple până în luna iunie. Ca atare, lucrăm până în iunie să stabilim criteriile și să facem programul cât mai cunoscut, ca el să fie activ din septembrie pentru depunerea de proiecte.

Întrebare Iulian Lolea: Am vrea să înțelegem mai bine care este realitatea PNRR pentru perioada următoare, pentru că asta e ceea ce frământă atât companiile mici cât și companiile mari — care sunt sumele care sunt la risc semnificativ și, în cazul în care anumite reforme nu se realizează și pierdem o parte dintre sume, ce o să se întâmple cu proiectele? O să încercăm să le finanțăm din surse proprii? Pentru că e clar că spațiul e foarte mic și o să fie o adevărată provocare.

Răspuns Alexandru Nazare: Da, este o provocare. La această provocare Ministerul de Finanțe a răspuns deja prin faptul că am creat în ultimul trimestru din anul trecut un sistem mult mai flexibil de asigurare a cofinanțărilor — lucru care s-a văzut în modul în care au crescut plățile în ultima parte a anului — și același sistem ne propunem să îl punem în practică inclusiv în acest an și este în arhitectura bugetului deja aprobat.

Dar da, există o presiune pe anumite reforme, pe anumite milestone-uri pentru finalul acestui an și pentru obținerea tranșelor din PNRR. Au fost foarte multe discuții în acest sens și cred că vor fi în continuare la nivelul Guvernului. Prim-ministrul a avut cel puțin câteva discuții esențiale cu toți miniștrii, trecând prin fiecare jalon și țintă în parte. Analiza în privința proiecției de îndeplinire a țintelor este o analiză care se face la Ministerul Fondurilor Europene. Ce pot să vă spun din execuția pe trimestrul unu este că observăm față de anul trecut o creștere a ponderii grantului, iar asta a fost una din prioritățile noastre, pentru că vrem să securizăm cât mai mult din componenta de grant și proiectele să fie proiectele care merg și funcționează. Spre exemplu, Autostrada Moldovei, care a fost mutată de pe împrumut pe grant — e un proiect care funcționează și e clar că aceste proiecte care au fost relocate și funcționează au cumva efect în execuție. Vorbim de, spre exemplu, pe zona nerambursabilă: dacă în trimestrul unu al anului trecut aveam 2,8 miliarde, acum avem 5,8 miliarde, deci o creștere de 3 miliarde în trimestrul unu. Avem nevoie de mult mai mult — se vede creșterea, dar trebuie să accelerăm, dat fiind că termenul este august.

Avem o creștere inclusiv în privința fondurilor de coeziune, care se reflectă în execuție, și creșterea la fondurile de coeziune pe trimestrul unu este de la 7,8 miliarde la 9,7 miliarde, deci aproape 2 miliarde în plus pentru fondurile de coeziune.

Sunt convins că în ședința de guvern de mâine și în perioada următoare, aspectele cele mai importante pe PNRR — deci cele 14 puncte despre care ministrul fondurilor europene a vorbit — vor fi atent monitorizate astfel încât în perioada următoare acestea să se îndeplinească. Pentru că ținta noastră și miza bugetului pe 2026 a fost că vom reuși să avansăm cu absorbția PNRR-ului.

Această criză politică care se prefigurează și pe care sper că încă mai putem preveni nu ajută nici la acest subiect.

Radu Crăciun, vicepreședinte, Asociația Administratorilor Independenți: Fondurile publice vor scădea, finanțarea privată devine esențială pentru infrastructură și economie

Vicepreședintele Asociației Administratorilor Independenți, Radu Crăciun, a avertizat că finanțarea publică pentru dezvoltare va intra într-un declin structural în următorii ani, ceea ce va forța o schimbare majoră de paradigmă economică.

„Orice vi se spune, realitatea este că, în următorii cinci ani, fondurile publice destinate dezvoltării economice vor fi în scădere.”, a declarat acesta, subliniind că economiile europene trebuie să treacă de la modelul bazat pe consum și finanțare publică la unul bazat pe investiții și capital privat.

Crăciun a arătat că sursele tradiționale de finanțare – bugete de stat, fonduri europene și instituții multilaterale – se vor restrânge, iar soluția o reprezintă extinderea capitalului privat în infrastructură. El a indicat creșterea globală a investițiilor private în infrastructură, estimată la circa 1.600 miliarde dolari, cu expunere în domenii precum energie, infrastructură socială, transport și digitalizare.

Oficialul a remarcat interesul în creștere al investitorilor internaționali pentru Europa Centrală și de Est, cu Polonia ca reper principal de dezvoltare, și a susținut că aderarea României la OCDE ar putea accelera semnificativ atragerea de capital.

Totodată, Crăciun a evidențiat potențialul fondurilor de pensii ca investitori instituționali în proiecte de infrastructură, menționând că acestea pot contribui semnificativ fără a-și asuma expuneri ridicate.

În privința companiilor listate la bursă, el a reafirmat sprijinul pentru listările companiilor de stat, dar a atras atenția că firmele românești rămân subdimensionate regional, ceea ce limitează dezvoltarea lor comparativ cu competitorii din Europa Centrală.

Redăm în continuare cele mai importante declarații:

• Orice vi se spune, realitatea este că, în următorii cinci ani, fondurile publice destinate dezvoltării economice vor fi în scădere. Și, de aici cred că trebuie să plecăm. De aici, cred că a plecat și ideea acestei conferințe.

• Așa cum am văzut deja, se discută foarte mult de schimbarea paradigmei, de la consum, la investiții. Să trecem de la economie care a crescut prin consum, la economie care să crească prin investiții.

• Cred că, de fapt, e nevoie chiar de mai mult decât atât. De o a doua schimbare de paradigmă. Și anume, o schimbare de paradigmă ce privește modul în care finanțăm investițiile. Pentru că, de decenii, aș spune, suntem obișnuiți să finanțăm investițiile fie de la bugetul statului, fie cu fonduri europene. Și, eventual, niște multilaterale de tip BERD, IFC și așa mai departe. Or, așa cum bine știm, bugetul statului trece printr-un proces de ajustare și, așa cum bine știm, fondurile europene vor fi în scădere față de ce am văzut până acum.

• Care este soluția? Am fost acum o lună la Berlin, la cea mai mare conferință a fondurilor de infrastructură din lume. Au fost peste 3.500 de participanți. Investitori și manageri de fonduri de infrastructură. Fonduri de infrastructură care, în esență, ridică capital privat pentru a face investiții în infrastructură. Boston Counsulting Team Group estima în 2025 că, la nivel mondial, sunt 1.600 de miliarde de dolari investiți în infrastructură, de către capitalul privat. Deci, asta este dimensiunea.

• Și, vestea interesantă este că aceste proiecte de infrastructură pe care le finanțează fondurile de infrastructură abordează domenii extrem de diverse. Infrastructură socială, de exemplu – spitale, școli, universități, cămine de studenți, cămine de bătrâni. Infrastructură energetică, de care vorbește toată lumea. Infrastructură de mobilitate. Infrastructură de reciclare a apei. Infrastructură digitală. Și, în creștere, infrastructură cu scop dual, civil și militar, de tipul pistelor de aterizare, de tipul clădirilor, care pot să adăpostească și civili, dar și militari.

• M-am întors de acolo cu niște vești foarte interesante, revelatoare, aș spune. În primul rând, o surpriză a fost cât de importantă este aderarea României la OECD. Au fost cel puțin patru manageri de fonduri care au spus că de-abia așteaptă ca România să adere la OECD pentru că interesul investitorilor în fondurile de infrastructură va fi mult mai mare. Și au fost răspunsuri unprompted, ca să zic așa. Nu eu am fost cel care am întrebat, ci ei, din propria inițiativă, l-au menționat.

• Al doilea element foarte important, cred, este creșterea interesului investitorilor în fonduri de infrastructură pentru Europa Centrală și de Est. Tradiția de până acum era ca investitorii instituționali occidentali să fie interesați în fonduri de infrastructură care investesc în Occident. Nu mai este cazul. Datorită oportunităților în creștere în Europa Centrală și de Est, vedem din ce în ce mai mulți investitori occidentali interesați să finanțeze infrastructură din Europa Centrală și de Est. Condiția acestor întâlniri a fost experiența managerilor în Europa Centrală și de Est.

• Toți, în menționarea experienței, începeau cu Polonia. Deci, Polonia are ani buni de avans, de expertiză în zona asta de utilizare a fondurilor de infrastructură private. Și cred că avem mult de învățat de la Polonia. Din punctul ăsta de vedere, salut rolul în creșterea BID în România și știu că este în contact cu instituția omoloagă din Polonia, de unde sunt convins că au foarte multe de învățat. BGK se cheamă instituția din Polonia. Pentru că instituții precum BID, precum multilateralele, peste tot în Europa Centrală și de Est sunt investitori ancora. Adică sunt investitori care sunt primii ce investesc în astfel de fonduri și apoi sunt urmați de fonduri de pensii, de investitori instituționali și așa mai departe. Pentru că, cumva, este o garanție a unei bune reputații pentru acele fonduri. De aceea este foarte important că această maturizare BID și în cazul României să se accelereze, mai ales că, deocamdată, știm că avem o guvernanță temporară acolo și ea trebuie să devină una normală, ca să spun așa, permanentă.

• Vreau să semnalez că discuțiile pe care le-am avut eu și colegii din zona de pensii acolo au produs oarecare efervescență. Adică deja sunt manageri de fonduri de infrastructură care au început să vină în România și cărora le recomand să se întâlnească cu doamna Nicolescu la BID, cu ASF-ul și așa mai departe. Există deja acest bulgare de zăpadă care a început să se rostogolească și pe care noi trebuie să-l menținem. Adică, trebuie să ne asigurăm că ei vor rămâne mai departe interesați în România, pentru a ridica capital în România și pentru a finanța în România. Și asta cred că trebuie să ne preocupe, cum facem ca să amplificăm acest val de interes pentru România, în condițiile în care până acum preferatele au fost Polonia și țările baltice. Țările baltice, și ele foarte de succes în această privință.

• Asta înseamnă să avem o legislație prietenoasă și stabilă pentru manageri și investitori. Nu vă ascund faptul că cineva, unul dintre ei, îmi spunea că au hotărât să amână investiția în România după o experiență nefavorabilă acum 6 – 7 ani cu proiectul de energie regenerabilă, când legislația, inițial foarte favorabilă, a fost schimbată și mulți au ieșit pârliți, ca să zic așa, din acest lucru. Iată cum lucrurile acestea au un impact pe termen lung.

• De asemenea, cred că această coordonare cu IAF-ul, cu BERD-ul, trebuie să continue, pentru că, așa cum spuneam, sunt investitori ancoră în astfel de fonduri de infrastructură. Și iarăși, cred că este esențial ca managerii de fonduri care vin să aibă libertatea să identifice oportunitățile cele mai bune pentru a plasa acești bani, bani care să producă randament, aceasta fiind cheia succesului. Deci, spre deosebire, poate, de fondurile europene care nu urmăreau un randament investițional, când vorbim de fonduri de infrastructură, fără doar și poate, ele trebuie să producă un randament, în așa fel încât să fie un win-win, în care câștigă și țara respectivă, dar câștigă și cei care au investit.

• Deci, vestea bună este că există capital și modele de succes care să înlocuiască fondurile publice sau ale Uniunii Europene. Totul este să le atragem. Ca să mă raportez la fondurile de pensii, 1% din activele fondurilor de pensii înseamnă 400 de milioane de euro. 400 de milioane de euro înseamnă o contribuție semnificativă la un fond de infrastructură, fără ca fondurile de pensii să aibă o expunere foarte mare. Deci, e o sursă de finanțare care cred că poate să fie în beneficiul tuturor, mai ales că ar asigura și o diversificare suplimentară pentru fondurile de pensii.

• Al doilea subiect pe care aș vrea să-l abordez este unul care este foarte fierbinte zilele acestea, legat de listarea de pachete de acțiuni ale companiilor de stat la bursă. Și vreau să spun de la bun început, și cei care mă știu și m-au știut în calitate de președinte al Asociației Pensiilor Private în cei opt ani cât am fost acolo, știu că sunt un mare avocat al listărilor la bursă. Există însă un DAR, pe care vreau să-l semnalez și aș vrea să îl propun ca temă de gândire. Boala cronică de care suferă firmele românești, din păcate, și firmele mari românești, este că sunt prea mici raportat la regiune. Polonia și cred că a fost de curând chiar un articol în presă care semnala că țări precum Polonia, Ungaria, Cehia au firme mari, de anvergură regională. Firmele românești, din păcate, chiar și cele mai mari firme românești nu au anvergură regională. Și asta ține foarte mult de viziunea pe care vrem să o avem în legătură cu aceste companii.

• Deci prima întrebare este: Ne dorim să avem companii românești de anvergură regională? Și, dacă răspunsul este DA, așa cum mă aștept, atunci întrebarea este: Nu cumva aceste listări la bursă nu ar trebui să vândă acțiuni deja existente, ci ar trebui să fie emisiuni noi de capital, care să permită firmelor românești să capete o anvergură regională prin achiziții și fuziuni? Pentru că vedem acum câte discuții a produs acest plan. Odată el aplicat, nu va mai fi foarte curând o altă ocazie în care să fie făcută o nouă majorare de capital. Ce vreau să spun: este o ocazie care ar putea fi unică pe termen mediu.

• Și atunci, dincolo de beneficiile pe care o prezență mai semnificativă a acționarilor minoritari și a listării la bursă o aduce, ar trebui ca această oportunitate să fie folosită și pentru creșterea anvergurii firmelor românești, în așa fel încât să poată să devină jucătorii regionali. Listarea la bursă nu trebuie să fie un scop în sine, ea trebuie să servească unei viziuni. Haideți să avem o viziune de campion regional al anumitor companii și să le finanțăm prin bursă, dacă tot există acest apetit.

Intervenție Alexandru Nazare: O să încep cu finalul. Bineînțeles că ar trebui să avem ambiția să creăm cadrul în care companiile românești să se uite a regiune. Absolut normal ca la dimensiunea economiei României în regiune să avem astfel de ambiții. Și ambițiile să fie transformate în planuri concrete.

Și nu a fost o întâmplare că în planul de relansare apar niște bani pentru internaționalizarea business-ului românesc. Apar niște bani pe care Exim Bank să îi dea companiilor care au proiecte în regiune. Fie că e vorba de garanții, fie că e vorba de investiții.

Structura planului de relansare, așa cum a fost construită, reflectă această viziune. Inclusiv banii care au fost puși deoparte în programul pe care trebuie să îl facă BID pentru atragerea unor investiții de la românii din diaspora. Dar, asta e o altă discuție.

Am avut oportunități. Vă reamintesc momentul în care Transgaz putea să cumpere un pachet de acțiuni de la companie omologă din Grecia în 2017 – 2018, care ar fi fost o investiție foarte bună la momentul respectiv. Deci ar trebui să urmărim astfel de investiții în regiune și companiile de anvergură pe care le avem astăzi să se dezvolte mai departe. Și nu doar companiile de stat. Vorbesc de companii private românești care să fie mult mai active în zona noastră. Fără instrumente nu vor face acest lucru. De aceea Exim Bank trebuie să-și facă treaba și să-i ajute. Noi le-am pus la dispoziție bani pentru acest lucru, în program.

Să știți că, în privința OECD, au fost progrese majore în aceste 10 luni. Am recuperat enorm de mult. Inclusiv din punct de vedere al avizelor pe care le-am obținut – practic Ministerul de Finanțe și-a îndeplinit misiunea. Toate avizele au fost obținute, inclusiv studiul economic validat.

Dar au fost foarte multe lucruri de recuperat în privința țintelor pe care le avea ANAF. Unde a fost enorm de lucru. Prețul de transfer, acorduri mutuale, acordul de preț în avans, discuții cu administrații fiscale, închiderea unor discuții cu administrații fiscale, discuții care erau deschise de foarte mult timp și, cumva, înghețate. Și, într-adevăr, aderarea la OCDE va deschide apetitul multor investitori pentru piața românească, pentru că este o condiție obligatorie pentru aceștia să investească la noi.

De asemenea, cred că va exista un efect și în privința primelor de risc. Un efect extraordinar de bun. Am purtat astfel de discuții cu partenerii din OCDE. Cu secretarul general, Mathias Cormann, am avut o întâlnire inclusiv la Washington, foarte scurtă, de coordonare, apropo de ultimele aspecte pe care le mai avem de închis. Și am fost inclusiv în discuții la Paris, acum două luni, în care am făcut o reevaluare a ultimelor discuții legate de studiul economic și o discuție în profunzime legată de studiul economic, în grupul de lucru, cu toate celelalte state și reprezentanții celelalte state.

Sunt absolut de acord, și nu o spun prima oară, tot repet, de câțiva ani buni încoace, că trebuie să prețuim cât mai mult fondurile europene, cât le mai avem, pentru că suntem într-o perioadă în care, în mod cert, acestea sunt pe o pantă de scădere. Cu atât România se dezvoltă, vom avea acces mai puțin la fonduri europene și cu atât mai mult trebuie să le prețuim. Poate că în ultimii 15 ani ne-am obișnuit cu ele ca un dat. Îmi amintesc, în 2010, în primăvară, deja aderasem de trei ani, absorbția la infrastructură era infimă. Zeci, zeci de mii, sute de mii de euro, eram la același nivel, pentru că erau probleme cu autoritățile de management și structura de management fusese aprobată cu multă întârziere. Uitați că suntem 16 ani mai târziu, dar ne-am obișnuit în acești 16 ani să avem fonduri europene cvasi la discreție.

Nu va mai fi această situație în următorii zece ani și cu cât anticipăm mai bine și reușim să facem suprapunerea între fondurile private și dezvoltarea economiei private pe această zonă a fondurilor europene care au fost per se la dispoziție, până acum, cu atât ne va fi mai bine în viitor. Dar această capacitate de anticipare trebuie să fie pregătită, trebuie transpusă în fapte, trebuie transpusă în acte normative, planurile astea trebuie să le punem în operă, iar pentru acest lucru avem nevoie de timp, stabilitate și consecvență.

De aceea, cu atât mai importantă este direcția pe care am imprimat-o în aceste zece luni și premierul Ilie Bolojan a fost extrem de atent cu aceste subiecte, le-a tratat cu maximă atenție și seriozitate și de aceea a reușit să-și câștige și respectul investitorilor și al instituțiilor financiare internaționale, pentru că a arătat că poate să ducă mai departe, în cu totul alte condiții, un program de consolidare care, în momentul de față, este în grafic. Și trebuie să continue, cu atât mai mult cu cât a demonstrat acest lucru până acum. Este o garanție că poate să ducă acest program la bun sfârșit, cu beneficiile pe care le-am subliniat, în mai multe rânduri, în intervenția de astăzi.

Vom demara procesul de selecție la BID în cel mai scurt timp, este în lucru și sper să accelerăm lucrurile acolo, ca să închidem subiectul cât mai rapid. Și discuții cu băncile de dezvoltare din regiune deja sunt antamate la Conferința celor trei mări, de la Dubrovnik, care va avea loc la finalul acestei luni, ocazie cu care vom discuta și subiectul fondului de investiții cu FEI-ul, despre care am vorbit mai devreme. Cred că e un pas foarte important și ați văzut că în programul de relansare avem această prevedere legată de fondurile de pensii în aceste vehicule investiționale create de BID ca un prim pas. Și sunt de acord cu propunerea dumneavoastră că trebuie să găsim împreună cu ASF-ul un mod prin care fondurile de pensii să poată investi mai mult în această zonă.

Vă mulțumesc foarte mult și vă mulțumesc pentru invitație și sper să ținem cât mai aproape pentru această zonă a fondurilor de investiții cu propunerile pe care ROPEA le are. Le-am luat în calcul, ați văzut că legea Ecosistem a fost aprobată, e un pas important și vom continua acest lucru în perioada următoare. Vorbim despre rolul investitorilor, despre start-up-uri și locul, așa ar fi titlul, locul unde banii caută inovația și unde mișcăm spre inovare.

Andrei Gemeneanu, președinte ROPEA & managing partner Morphosis: România are potențial mare în private equity, dar depinde de mobilizarea capitalului instituțional și dezvoltarea fondurilor de tip „fund-of-funds”

Președintele ROPEA și managing partner Morphosis, Andrei Gemeneanu, a susținut necesitatea accelerării dezvoltării industriei de private equity și venture capital în România, prin atragerea capitalului instituțional, în special din fondurile de pensii, și prin operaționalizarea unor instrumente de tip „fund-of-funds”.

„Trebuie să nu uităm că, la nivelul OECD, 6% din activele aflate sub managementul fondurilor de pensii sunt direcționate către piața de private equity și venture capital — asta pentru România, în momentul de față, ar însemna undeva spre 2,5 miliarde (de euro)”, a declarat Gemeneanu, subliniind că România ar trebui să urmeze gradual această direcție pentru a susține dezvoltarea industriei.

El a arătat că ROPEA susține crearea unui fond de fonduri în cadrul Băncii de Investiții și Dezvoltare (BID), considerând modelul „încercat și testat în multe țări” și cu potențial de a genera un efect catalizator pentru IMM-uri și antreprenoriat.

În ceea ce privește impactul economic, Gemeneanu a afirmat că industria de private equity a investit aproximativ 3,3 miliarde de euro în România din 2007 până în prezent și susține circa 64.000 de locuri de muncă, cu o rată de creare de joburi „de șapte ori mai mare decât media economiei”. Gemeneanu a atras atenția că sectorul rămâne însă subdezvoltat în România, reprezentând „0,03% din PIB”, de circa 4 ori sub media Europei Centrale și de Est și de 18 ori sub media Uniunii Europene.

„Sectorul a demonstrat și demonstrează că poate atinge randamente superioare (…) dar îl vom putea scala numai dacă reușim să mobilizăm capitalul instituțional local”, a mai spus acesta, adăugând că la nivel global fondurile de pensii reprezintă aproximativ 27% din capitalul industriei de private equity.

Redăm în continuare cele mai importante declarații:

• Aș vrea în primul rând să mă întorc la remarcile domnului ministru (Alexandru Nazare) și să spun că noi, ca Asociație de Private Equity și Venture Capital, ROPEA, am salutat și susținem acest demers de creare a unui instrument de tip fund-of-funds (fond al fondurilor – n.r.) în interiorul Băncii de Investiții și Dezvoltare (BID). Este un model cumva tried-and-tested (încercat și testat – n.r.) în multe țări, care a produs rezultate și care cred că și în România poate avea acest efect catalizator pentru IMM-urile românești, pentru antreprenoriatul românesc.

• Vreau să subliniez importanța de a aduce capital din fondurile de pensii în aceste instrumente. Trebuie să nu uităm că, la nivelul OECD, 6% din activele aflate sub managementul fondurilor de pensii sunt direcționate către piața de private equity și venture capital — asta pentru România, în momentul de față, ar însemna undeva spre 2,5 miliarde (de euro – n.r.). Evident, n-o să mergem de la 0 la 6% direct, dar cumva, în mod organic, asta trebuie să fie direcția. Și doar așa putem da masă critică acestei industrii de private equity și venture capital, care la rândul ei poate avea un impact semnificativ pozitiv asupra dezvoltării antreprenoriatului, asupra dezvoltării economiei.

• Așa, în general, vreau să mai fac una-două remarci. În primul rând, să vorbesc un pic despre industria de private equity și venture capital. Câteva cifre care mi se par relevante: dacă ne uităm la perioada din 2007 până acum, industria de private equity a investit 3,3 miliarde în economia din România. În momentul de față, ultima dată când am reușit să agregăm cifrele — probabil că între timp numerele astea au crescut — industria angajează în momentul ăsta, în România, 64.000 de oameni. Și, ceea ce este cel mai important, avem ceea ce numim noi net job creation, deci o rată de creare de locuri de muncă care este de șapte ori mai mare decât media pe economie.

• Deci, cu siguranță, putem demonstra că industria are un efect pozitiv din punct de vedere al economiei. Acum, aș vrea să dau și fațeta randamentelor pentru industria de private equity, pentru că ceea ce spunem nu este că cerem să susținem industria doar pentru că ea are un impact economic pozitiv, ci și pentru că ea este dovedită ca având randamente foarte bune. Dacă luăm la nivelul Uniunii Europene — sunt date de la Invest Europe, care este asociația industriei de private equity și venture capital la nivel european — mediana randamentelor anuale de private equity sunt cu între 800 și 900 de puncte de bază peste public-market-benchmarks, adică față de etaloanele comparabile de pe piețele publice.

• Și ce este foarte important de punctat este că această industrie de private equity are un comportament foarte bun în perioade de volatilitate, pentru că durata de viață a unui fond de investiții este, în general, de 10 ani — deci întotdeauna vei încerca să joci ciclul economic în favoarea ta, nefiind obligat să faci mutări bruște, cum se poate întâmpla în alte zone — și atunci, în general, companiile deținute de private equity sunt foarte reziliente.

• În egală măsură, vreau să spun că această industrie în România este încă foarte, foarte la început. Din nou, niște cifre: dacă ne uităm la private equity ca procent din produsul intern brut, vorbim de 0,03% — adică simplul fapt că prima zecimală după 0 este tot 0 trebuie oarecum să ne alarmeze. Asta este de 4 ori sub media regiunii, sub media Europei Centrale și de Est, și este de 18 ori sub media Uniunii Europene.

• Deci, cu siguranță, sectorul a demonstrat și demonstrează că poate atinge randamente superioare, a demonstrat și demonstrează că are un impact pozitiv în economie — prin creare de locuri de muncă, prin plata de taxe, prin a crea și a întoarce plus-valoare în economie — dar îl vom putea scala numai dacă reușim să mobilizăm capitalul instituțional local, numai dacă reușim să aducem în industrie o parte, fie ea și cât de mică, din capitalul fondurilor de pensii.

• La nivel global, dacă ne uităm și cu asta închei — industria de private equity în momentul de față este de 9 trilioane (de dolari), iar 27% din aceste 9 trilioane vin din zona fondurilor de pensii. Iarăși, nu vom merge de la zero la aceste sume astronomice peste noapte, dar noi, ca Asociația Fondurilor de Private Equity și Venture Capital — și chiar ieri am avut un eveniment împreună cu BEI (Banca Europeană de Investiții – n.r.), la care au participat reprezentanți ai Ministerului de Finanțe, ai administrației prezidențiale, am avut alături de noi o delegație din Croația, de la reglementator, de la banca de dezvoltare locală din Croația, pentru că acolo este un ecosistem mult mai dezvoltat, un ecosistem care a reușit într-adevăr să mobilizeze capitalul instituțional local și să îl trimită în economia reală — și asta este ceea ce ne dorim să realizăm împreună. Și salutăm, după cum am spus, această inițiativă de care vorbea domnul ministru Nazare, de creare a unui instrument fund-of-funds la nivelul BID-ului.

Dan Bădin, partener Servicii Fiscale, Deloitte România: O treime dintre companiile din România au deficiențe de capitalizare

Dan Bădin, Partener Servicii Fiscale la Deloitte România, atrage atenția asupra problemelor structurale de finanțare ale mediului de afaceri local, subliniind că o pondere semnificativă a firmelor funcționează cu capital insuficient.

„Aproximativ o treime din totalul companiilor din România au deficiențe de capitalizare. În 2024 au fost 8% mai multe decât în 2023”, a declarat acesta.

În opinia sa, deși piața financiară locală – de la bănci la bursă și private equity – s-a dezvoltat în ultimele două decenii, companiile continuă să se bazeze excesiv pe finanțare externă și mai puțin pe capital propriu și profit reinvestit.

„Autofinanțarea mi se pare că este cea mai sănătoasă formă de finanțare”, a mai spus Bădin, subliniind că multe firme românești sunt vulnerabile din cauza capitalizării reduse și a unei culturi limitate a reinvestirii profitului.

El a explicat că problemele de capitalizare sunt agravate de factori precum marje reduse de profit, management financiar insuficient sau o cultură a distribuirii dividendelor în detrimentul investițiilor, ceea ce afectează capacitatea companiilor de a se dezvolta sustenabil.

Redăm în continuare cele mai importante declarații:

• Lupa s-a pus până acum, în discuții, în general pe finanțatori, pe instituții care finanțează pe bursă și așa mai departe. În ultima instanță, totuși, când vorbim despre finanțare, la cine ne referim? La antreprenori, la companii, la economia reală care trebuie să obțină această finanțare și care să folosească banii în scopurile proprii.

• E evident că piața românească s-a dezvoltat mult în ultimii 20 de ani și s-a văzut și pe piața bancară, și bursa, avem mai mult private equity și așa mai departe. Avem o absorbție mai bună a fundurilor europene, începem să stăm din ce în ce mai bine la să spun, în general în ceea ce privește piața financiară și la absorția fundurilor de către stat și de către entități în ultima instanță, de companii, că asta interesează. Avem exemple multe și bune de companii românești de succes, care au reușit să atragă fonduri, care au crescut, unele sunt listate pe bursa, altele au ieșit deja în afara României și așa mai departe.

• Totuși, dacă avem așa de mulți antreprenori buni, așa de multe idei geniale, avem așa de multe surse de finanțare, de ce economia românească nu este la alt nivel? De ce nu avem mai mulți antreprenori buni la nivel mai mare în România? Pentru că, sincer, din interacțiunile pe care le am și eu cu piața de business, în calitatea mea de consultant, văd piețe mai active chiar și în Europa de Vest.

• Și Ungaria, Cehia, Polonia, chiar și balticii sunt foarte activi în zona de antreprenoriat și, bineînțeles, în finanțarea antreprenoriatului. Și întotdeauna, ca român, am zis că putem să facem și noi mai bine. De aceea n-aș dori să vorbesc astăzi neapărat despre finanțatori, ci aș dori să vorbesc mai degrabă despre companii, și dintr-un unghi specific: ok, se obțin fondurile din afara companiei. De la bani, emiți acțiuni pe bursă, obții fonduri de la stat sau de la Uniunea Europeană și așa mai departe. Dar, în primul și în primul rând, lucrul și fondul cel mai accesibil companiilor este fondul propriu.

• Și atunci, autofinanțarea este primul lucru care trebuie făcut și asupra căruia aș dori să mă să mă aplec puțin. Și aș vrea să vorbesc despre autofinanțare nu neapărat ca o teorie, ci mai degrabă uitându-ne la diferența care face o firmă care rezistă și alta care depinde mereu de altcineva. Am pregătit și o prezentare, o să încerc să trec mai pe scurt, datorită orei târzii.

• Autofinanțarea mi se pare că este cea mai sănătoasă formă de finanțare. Bineînțeles, este stabilă, reduce dependența de credite și granturi, crește reziliența în crize, permite creștere sustenabilă. Este rapidă? Nu, este probabil mai lentă creșterea, dar totuși este mai sigură.

• E ca atunci când mergi pe jos, probabil dacă folosești un automobil foarte rapid, ajungi mult mai repede, dar șansele de accident sunt și mai mari. Mergi pe jos, în general ajungi și bine. Dar nu neapărat asta e ideea, pentru că în principiu și finanțarea externă se obține mult mai ușor atunci când firma funcționează cum trebuie și are o finanțare internă, se autofinanțează foarte bine.

• Care sunt sursele principale în ultimă instanță ale finanțării? În principiu este cash-ul generat intern și optimizarea cash-flow-ului este esențială, dar aș pune ca un capitol separat și profitul reinvestit. De ce pun acest capitol separat? Pentru că profitul reinvestit în principiu nu este neapărat cash ci este o decizie mai degrabă contabilă, dar dacă nu este reinvestit, atunci se transformă într-o ieșire de cash prin distribuirea de dividende.

• Și în România distribuirea de dividende este mai mult sau mai puțin sport național, inclusiv la societățile cu capital de stat, vedem în ultimii ani, care nu își mai permit să facă investiții tocmai din lipsa aceasta de cash, și cu atât mai mult la companiile mai mici.

• Optimizarea cash-ului cum se face? Încerci să încasezi mai repede de la clienți, încerci să negociezi termene mai mari de plată cu furnizorii, încerci să reduci stocurile și așa mai departe. Deci toate acestea sunt metode care duc oarecum la o eficientizare a cash-ului și permite companiei să folosească acești bani pentru investiții.

• Așa cum spuneam, asta nu înseamnă că nu se mai iau credite, înseamnă că generăm profit, înseamnă că păstrăm cash-ul în firmă, înseamnă că reinvestim inteligent. Autofinanțarea nu este neapărat o constrângere, o văd ca o disciplină și de aceea cred că potențialul companiilor românești este nevalorificat în zona de autofinanțare – pentru că, așa cum spuneam, nivel redus de reinvestire a profitului, o dependență relativ mare de credite și fonduri nerambursabile și, după cum s-a văzut în anul trecut când s-au făcut niște modificări legislative cu privire la capitalizarea firmelor și au apărut niște statistici, s-a văzut că firmele românești sunt slab capitalizate în general.

• Care sunt principale blocaje? De ce firmele nu se autofinanțează? De multe ori se merge cu marje reduse, cu profitabilități mici, chiar dacă rulajele sunt mari. Uneori, management financiar insuficient. De multe ori noi vorbim de antreprenori, nu neapărat cu o educație financiară solidă și, bineînțeles, ei încearcă să le facă așa cum cred că este mai bine. Dar, acolo unde s-a dus management financiar profesionist, s-a văzut că lucrurile au stat complet diferit.

• Vorbeam de cultura dividendelor. Astea sunt probleme care țin de firmă, dar sunt și unele probleme care țin de sistem. Întârzierile la plată în general în economie, dar și de la stat, inclusiv rambursările fiscale. O impredictibilitate în zona fiscală, creșteri de taxe și așa mai departe, care nu neapărat încurajează antreprenorii, acționarii să investească. Birocrație ridicată, economie gri și așa mai departe. În principiu, problemele de sistem nu afectează direct autoinvestirea, deci ele descurajează investirea, sau reinvestirea, mai degrabă indirect, nu direct, este ca factor care afectează.

• Avem firme care cresc cifra de afaceri, uneori cu 30%, iar profitul crește cu mult optimism, dar nu neapărat cu aceeași rată. Vorbeam și de câteva cifre, și o să trec repede prin ele. Cifrele vin dintr-o analiză făcută de BNR, cifrele sunt la 2024. Structura surselor de finanțare ca procent din pasive la companiile românești, în general, este de 17,4% în medie, la nivel economie, credit comercial, adică credit furnizor, 9% împrumut acționari și 8,8% credite la bănci și IFN-uri. Vedem că cel mai mic din cele trei este creditul bancar și IFN, și este de menționat că creditul de la acționari, împrumuturile de acționari, au fost în ultimii zece ani peste creditele bancare. Deci acționarii au venit mai degrabă și au finanțat compania decât băncile.

• Autofinanțarea, aici nu avem cifre și, bineînțeles, este și greu de calculat. Putem să ne uităm, eventual, la profiturile reinvestite și am avea o primă sursă, dar calculele sunt mult mai complicate. De exemplu, dacă investesc cash-ul de anul acesta, nu neapărat am obținut profitul la sfârșitul anului, dar cash-ul e deja folosit și am făcut investiții anul acesta.

• Ce este de menționat: că sunt foarte multe firme cu deficiențe de capitalizare. Aproximativ o treime din totalul companiilor din România au deficiențe de capitalizare. În 2024 au fost 8% mai multe decât în 2023.

• Acestea, multe sunt cu cifră de afaceri 0 sau 36% care au număr de angajați 0, vreo 10% au toate problemele, inclusiv capital sub nivel reglementat.

• Ce pot face antreprenorii? Aici, bineînțeles, lucrul cel mai important, așa cum se vorbea mai înainte, din raportul Draghi se menționa că deficitul de finanțare în Europa vine din deficitul de competitivitate. Bineînțeles că, în primul rând, antreprenorii ar trebui să își crească afacerile. Și atunci trebuie să producă, să aibă produse mai bune și competitive pe piață la prețuri competitive, să-și extindă piața, nu numai în România ci și în afară, și să găsească modalități de a-și crește vânzările. Deci acesta mi se pare că este lucrul cel mai important. Și în funcție de acesta, bineînțeles, celelalte urmează.

• Din punct de vedere, însă, strict referindu-le la autofinanțare, menționez pe scurt: management riguros al cashflow-ului, poate niște politici mai clare de reinvestire, o creștere a marjelor acolo unde este posibil și piața îți permite, nu doar a cifrei de afaceri, investiții orientate spre productivitate. În general, nu este greu ca teorie să se facă lucrurile acestea, dar, bineînțeles, este nevoie de o disciplină, aș zice, chiar zilnică.

• Finanțatorii pot ajuta. Finanțatorii externi. De ce? Pentru că dacă ei susțin firme sănătoase, nu doar cele care au garanții, dacă încurajează capitalizarea, dacă gândesc pe termen lung parteneriatul cu firma finanțată, atunci bineînțeles că pot ajuta companiile să fie sănătoase și să se autofinanțeze. Că atunci, ca o persoană fizică, se duce să ia credit de la bancă, iara cu cât are capacitatea ei de a obține venituri mai bune, cu atât e mai ușor să obțină împrumutul de la bancă. Este la fel și la o companie, mai mult sau mai puțin.

• Rolul finanțatorilor nu este să înlocuiască autofinanțarea, ci să o completeze inteligent. Autoritățile au un rol, aș zice, mai degrabă pentru a oferi un cadru în care să se desfășoare business-urile, să existe predictibilitate, să existe stabilitate și așa mai departe, pentru că predictibilitatea înseamnă încredere și încrederea înseamnă investire sau reinvestire.

• Aș putea să menționez, totuși, că stimulentele pentru profitul reinvestit care au existat în ultimii ani au ajutat, deci existența și unor facilități poate să fie de ajutor.

• Ce se observă, în practică? Aceste companii care reușesc să se autofinanțeze bine, au marje mai sănătoase, controlează strict cashflow-ul, reinvestesc constant, nu cresc gradual, dar solid. Nu sunt neapărat cele mai vizibile, dar clar sunt cele care rezistă cel mai bine.

• În concluzie, aș putea spune că în primul rând avem nevoie de mai mulți antreprenori și avem nevoie de mai buni antreprenori și de aceea este nevoie în primul rând de educație antreprenorială, poate chiar și în școli, dar și în alte medii. Este nevoie de încurajarea oamenilor să devină antreprenori și de debirocratizare a sistemului. Pentru că autofinanțarea nu este doar despre a crește mai încet și despre a crește în picioare. Am explicat că nu este o limitare sau o opțiune secundară, ci este fundația unei companii și, în ultima instanță, a unei economii sănătoase. Necesită disciplină la nivel de firmă și coerență la nivel de politici publice.

• Întrebarea, de fapt, este nu dacă putem face acest lucru în România, ci cât ne mai permitem să nu facem acest lucru. Și aș încheia cu o întrebare deschisă: să zicem peste 5 ani de zile, când ne vom întâlni din nou la o astfel de conferință, în loc să punem întrebarea și să vorbim despre finanțare, cum ar fi să vorbim despre capitalul generat intern și cum putem să-l folosim?

Adrian Erimescu, CEO, Growceanu: Finanțarea startup-urilor din România s-a contractat cu 20% în 2025 – De ce cresc companiile inovative americane mai repede decât cele europene

Adrian Erimescu, CEO Growceanu, semnalează o contracție a pieței de finanțare pentru startup-uri în România și o dependență ridicată de resurse proprii în rândul antreprenorilor.

El arată că „finanțarea startup-urilor în România a scăzut cu 20% în 2025, la 103 milioane de euro, în 40 de tranzacții. Atâtea companii — atâtea startup-uri — au fost finanțate în România în anul trecut. 71,6% din startup-urile românești se autofinanțează. E acel bootstrapping. Trăiesc din banii proprii”.

În ansamblu, Erimescu conturează un ecosistem de inovație încă fragil, în care majoritatea fondatorilor depind de capital propriu, ceea ce limitează viteza de creștere și scalare a companiilor. Numărul redus de tranzacții și volumul relativ scăzut al investițiilor indică o piață de venture capital încă puțin adâncă, în care finanțarea externă rămâne limitată și selectivă.

În acest context, predominanța bootstrapping-ului reflectă atât prudența investitorilor, cât și dificultatea startup-urilor de a accesa capital în fazele timpurii de dezvoltare, ceea ce menține ecosistemul într-un stadiu de creștere lentă, dependentă în principal de resurse interne.

Redăm în continuare cele mai importante declarații:

• Mă numesc Adrian Erimescu, sunt antreprenor. În urmă cu niște ani buni, am creat un produs pe care poate unii dintre dumneavoastră l-ați și folosit, se numește imobiliare.ro. Cu produsul acesta am ridicat bani de la fonduri de investiții în 2005 și 2009, de la fondul de investiții — pentru că era unul singur activ în piață la momentul respectiv — pentru ca apoi să fac un exit, să îl vând către un investitor strategic elvețian în 2020. După aceea m-am implicat în câteva lucruri. Am fondat ABQ Institute, care este un ONG ce își propune să înțeleagă cum tehnologiile noi — în speță AI și quantum — ne impactează pe toți, impactează lumea în care vom trăi noi, dar mai ales copiii noștri, și cum ne impactează atât la nivel personal, dar mai ales în plan de business.

• Ăsta e un proiect, celălalt este primul fond de VC la nivel regional, finanțat de către Agenția de Dezvoltare Regională Vest — fond VC care are o componentă de investiții pre-seed, seed și, foarte important, are un program de pre-accelerare și accelerare, deci adresează companii foarte, foarte timpurii. Și al treilea proiect, și e un proiect în care depun cea mai multă energie astăzi, se numește Grăuceanul. Grăuceanul este o platformă autorizată de către ASF ca furnizor de servicii europene de crowdfunding, și care își propune să agregheze capital de la investitori privați, pe care să îl distribuie către companii — și cel puțin în primii ani acestea vor fi companii românești, după care avem ambiția de a crește regional.

• Din perspectiva de fondator, de om care a construit un business, dacă mă uit la felul în care mă pot finanța în piață, există o pâlnie, cum am vorbit mai devreme. Sus de tot, unde pâlnia e cea mai îngustă, sunt companiile care au ajuns în punctul în care pot fi listate pe bursă — și pâlnia asta e acoperită. Un pic mai jos avem zona de private equity, care și ea a crescut foarte mult în ultimii ani, și există fonduri semnificative, programul PNRR de care ați vorbit mai devreme, care se apropie de 400 de milioane de euro și care a fost tras preponderent — banii aceștia au mers în fonduri de private equity și nu în fonduri de venture capital.

• Dacă ne uităm și mai jos, vorbim despre fonduri de venture capital, vorbim de capital de risc și de investiții în companii care fac tehnologie. Există câteva fonduri de venture capital finanțate în România de FEI și prin programul PNRR, însă majoritatea acestor fonduri au tichete care țintesc companii care sunt deja în zonă de scalare. Și dacă ne uităm și mai jos — care este baza acestui funnel, care ar trebui să alimenteze tot funnel-ul — acolo se întâmplă o chestiune care e foarte nesănătoasă. Baza aia este foarte slab finanțată în momentul acesta. Deci companiile care sunt timpurii, care nu sunt în etapă de creștere, nu au modele de business validate — companiile acelea au acces extrem de greu la capital astăzi.

• De ce? Pentru că fondurile de venture capital sunt la generația a doua, majoritatea lor. Există un singur fond din România, Sparking Capital, care are tichete mici pentru investiții pre-seed, pentru companii foarte timpurii — celelalte fonduri au tichete de dimensiuni mai mari. Și atunci, dacă ne uităm la o companie la început de drum, care sunt posibilitățile de finanțare? Nu pot merge la bancă, nu vor putea merge la bancă pentru că nu au active și nu au un model de business suficient de solid cu care să acopere creditul de acolo. Au un fond VC în România care le finanțează. Acum, cu fondurile ADR regionale, o să fie ceva mai multe. Și mai există aceste platforme de crowdfunding care agreghează banii investitorilor privați și îi direcționează către companii.

• După cum observați, funnel-ul este inversat. El ar trebui să aibă o dimensiune semnificativă la bază, pentru că baza asta alimentează întreaga pâlnie. Și nu o are. Deci aici semnalăm o problemă și cred că problema asta poate fi adresată în două moduri. Există bani privați și bani publici. Pentru banii privați e important canalul. Acum există aceste regulamente europene de crowdfunding care creează contextul articulat prin care investitorii se pot plasa banii în companii — context care este reglementat, există protecții, mecanisme de protecție pentru investitori, este monitorizat și așa mai departe. Dar mai e nevoie de educație și mai este nevoie de stimulente, motive pentru care investitorii aceia să se uite la tipul ăsta de investiții riscante. Dacă facem o comparație cu piața americană, de fapt nu avem ce comparație să facem, pentru că dimensiunile sunt exagerat de mari acolo față de ce trăim aici.

• Există o inițiativă — nu știu dacă este în sală cineva de la Rise Hub — dar există o inițiativă chiar în acest moment: la ora 12 a început o întâlnire, într-o altă sală, tot aici în Senat, sub înaltul patronaj al Președintelui Senatului, în care un consorțiu din 14 organizații propune o inițiativă legislativă pentru a crea mecanisme de stimulare a investitorilor pentru a investi în companii early stage. Asta, dacă se aprobă, o să fie un mare pas înainte.

• Educația financiară e o mare problemă aici — sunt mulți bani în depozite bancare. Nu știu cum o să o rezolvăm pe asta.

• Dacă ne uităm la banii publici, cred că e nevoie de o corecție în felul în care se alocă capitalul public pentru fondurile de investiții — sau de suplimentare — pentru că dacă este alimentat în continuare funnel-ul în partea de sus, partea de jos rămâne goală, și ce se va întâmpla organic, natural, este că fondurile cu tichete mari vor începe să caute companii din afara României, pentru că pur și simplu în România nu le au. De ce nu le au? Pentru că nu există capital pentru etapele mai timpurii.

• Contextul în care pot acționa și gândi în tot ceea ce fac este că valul ăsta de schimbare care vine, dat de tehnologiile noi, este o gigantică oportunitate pentru noi și nu o gigantică amenințare. Inteligența artificială — o să vedem mai peste niște ani — și quantum computing nu fac decât să democratizeze și mai mult o piață globală și să dea șansa companiilor românești să prindă un trend care vine poate odată la niște generații.

• Dar companiile astea românești au nevoie de capital. Au nevoie de acces la capital pentru a putea prinde trendul ăsta. Avem cea mai mare densitate de IT-ști pe cap de locuitori. Avem un început de infrastructură de finanțare — este mult mai bine decât a fost pentru mine în 2005-2009. Mult mai bine.

• Raportul Draghi, pe care l-am citat cu toții — pentru că, până la urmă, nu face decât să arate cu cifre niște lucruri pe care le simțim cu toții — aș pune o întrebare din acel raport. De ce cresc companiile inovative americane mai repede decât cele europene? De ce? Ce fac ei atât de bine? Pentru că America nu produce mai multă știință. Europa produce 20% din publicațiile științifice mondiale, 17% din brevetele globale și, cu toate astea, doar o treime din invențiile universităților europene sunt comercializate. Deci sunt niște probleme structurale aici care țin de ciclul inovației și de felul în care este finanțată inovația în Europa — și România mai are un decalaj de recuperat până să ajungă la nivelul Europei.

• Ca să rezum, spun așa: finanțarea startup-urilor a scăzut cu 20% în 2025 în România. Vorbiți despre niște cifre — fonduri de pensii, miliarde, numai miliarde am auzit astăzi aici la masă. Finanțarea startup-urilor românești a scăzut cu 20% în 2025, la 103 milioane de euro. Ok? 103 milioane de euro. Asta este toată capacitatea noastră de inovație — toate companiile noastre inovative, early stage, care ar trebui să alimenteze funnel-ul mai departe și Andrei să poată să investească în companii care să scaleze regional, global și așa mai departe — stă în acești 103 milioane de euro, în 40 de tranzacții, 40 de companii, într-un an de zile. Și ca să închei: cred că valul ăsta al schimbărilor, dat de AI și quantum, este un val pe care îl putem călări, dar trebuie să acționăm azi. Și prin azi înțeleg azi — nu într-un an, doi, trei, zece.

Intervenție Andrei Gemeneanu: Sunt total de acord, de aceea trebuie să avem o platformă de parteneriat. Trebuie să alimentăm sistemul — nu putem scala fără capital, iar capitalul trebuie să vină și de la investitorii instituționali locali, specific de la fondurile de pensii. Altfel, dacă privim de la veriga cea mai mică a ecosistemului, un early stage company, până la veriga matură a ecosistemului, o companie listată la bursă, mașinăria se va bloca. Și pârghiile sunt în mâinile noastre să prevenim acest gripaj de motor.

Intervenție Radu Hanga: Eu văd două trenduri divergente la nivel european. Și le-ai atins și tu în ceea ce ai spus. Pe de o parte, comparația între Europa și Statele Unite — raportul Draghi, constatarea că Europa nu e competitivă la nivel global pentru că nu are jucători mari — și ca urmare un push pentru consolidare, pentru a construi jucători mari în Europa. Și uniunea piețelor de capital e o temă aici, care probabil că va ajuta la consolidarea unor jucători mai mari. Pe de altă parte, cealaltă problemă e finanțarea inovației, adică baza piramidei. Și atunci întrebarea e: oare focusarea excesivă pe consolidare nu va afecta tocmai baza, adică ceea ce ar trebui să genereze următorii campioni?

Eu mereu compar cu situația ipotetică la fotbal — la fotbal ne pricepem toți. Teoretic, o țară, România, la un moment dat, poate să își fixeze obiectivul să câștige campionatul mondial și să spună că soluția este: aducem toți jucătorii la București, pe Arena Națională, îi alegem pe cei mai buni 20, ne concentrăm pe ei și în șase luni o să construim cea mai bună echipă națională și luăm campionatul mondial. Și, culmea, s-ar putea chiar să funcționeze. Problema e ce o să fie în 20 de ani, pentru că tot ecosistemul de stadioane — orășenești, județene — acela alimentează mașina, pe el construiești. Dacă distrugi tot ecosistemul acesta și te concentrezi doar pe Arena Națională ca să construiești astăzi un campion mondial, problema e că în 10 ani îți dispare ecosistemul care îți va genera noua generație de campioni.

Eu cred că ce ai spus tu e o mare temă pentru Europa. Deci cum mixezi nevoia ta de a deveni competitiv la nivel global cu nevoia de a păstra capacitatea de a genera nou pentru viitor? Și cred că modul în care… mai sunt și dileme de genul acesta — bursa, de exemplu, noi o promovăm ca fiind o platformă pentru creșterea companiilor locale. Ceea ce te aduce până aici nu te duce mai departe. În momentul în care te poziționezi ca platformă pentru jucătorii locali, ce faci în momentul în care jucătorii locali vor să devină regionali? Pentru că vor intra în conflict cu alte platforme care susțin campioni locali pe alte piețe. Deci mixul acesta între local și regional — cum să faci ca local să nu însemne anti-regional, cum să faci ca un jucător local să nu trezească o reacție de respingere de cealaltă parte — e o altă temă foarte importantă.

Pentru că, apropo de hub regional, toată lumea vrea să devină hub regional. Problema e că în momentul în care enunți ideea de hub regional, inevitabil te poziționezi deasupra altcuiva din regiune. Și atunci, cumva, anumite lucruri trebuie pur și simplu să le faci sau să devii fără să vorbești despre asta. Pur și simplu să devii, pentru că ești cel mai bun pe o anumită zonă.

Intervenție Adrian Erimescu: În felul în care se finanțează un fond de investiții, până la urmă, poate că e o problemă implicită acolo, în mecanica de finanțare. Când finanțatorii caută să finanțeze preponderant manageri mari, lasă descoperită zona de jos și, până la urmă, nu vor mai avea funnel. Pur și simplu, la un moment dat se termină companiile și trebuie să iasă din țară. Nu știu cum o rezolvăm.

Intervenție Mihaela Mihăilescu: O rezolvăm printr-un mix de investiții, adică atât în fonduri locale cât și în fonduri regionale. Acum, puțin mai aplicat — aveți dreptate, dar din punctul nostru de vedere nu este o problemă atât de mare, pentru că, de fapt, noi avem obiective și mandate în fiecare din țările în care operăm. Deci, chiar dacă investim în fonduri regionale, investim doar cu condiția ca fondurile noastre să ajungă în țările în care operăm, pe mandatele din țările respective. Iar noi, în România — pentru că echipele de proiect sunt echipe mixte cu colegi din fiecare țară — trebuie să ne asigurăm că acele fonduri regionale… pentru că înțeleg că teama dumneavoastră este că investim mai mult în fonduri regionale, lăsăm la o parte fondurile locale și că, ca atare, nu oferim aceleași oportunități companiilor mai mici locale de a se dezvolta. Dar cred că mai degrabă nevoia este de a încerca să diversifici puțin fondurile pe care le ai și să le rutezi atât către fondurile locale cât și către fonduri regionale, pentru că toate companiile au nevoie de finanțare într-un fel sau altul.

Scopul final fiind crearea acestor campioni locali — care, mărturisesc, din punctul nostru de vedere ca obiectiv, este să încercăm să îi sprijinim atât în expansiunea capacităților de producție locale, dar mai ales în dezvoltarea regională — pentru că vedem că sunt puține companii din România care sunt dornice de această expansiune regională. Și acum, e adevărat, una dintre explicațiile pe care noi am găsit-o, care justifică acest aspect, este că față de țări ca Bulgaria, Albania și țări vecine nouă, România este o țară mare. Ca atare, oportunitățile sunt mari la nivel național și ieșirea pe piețele regionale se întâmplă natural după ce aceste oportunități naționale sunt atinse, sunt valorificate. Deci, poate aceasta este una dintre explicațiile pentru care companiile românești, față de alte companii din regiune, se extind regional mai greu. Ok, dacă ne raportăm la Grecia și la Polonia, este o altă discuție, dar realitatea este că Polonia și Grecia sunt pe o altă scară de dezvoltare față de România.

Intervenție Adrian Erimescu: Finanțarea startup-urilor în România a scăzut cu 20% în 2025, la 103 milioane de euro, în 40 de tranzacții. Atâtea companii — atâtea startup-uri — au fost finanțate în România în anul trecut. 71,6% din startup-urile românești se autofinanțează. E acel bootstrapping. Trăiesc din banii proprii.

Sebastian Popescu, partner, head of Grants & Incentives Advisory Leader, EY Parthenon: Din perspectiva opțiunilor și a oportunităților, avem destul de multe instrumente de finanțare

Sebastian Popescu, Partner și Head of Grants & Incentives Advisory la EY Parthenon, afirmă că România dispune de un volum semnificativ de instrumente de finanțare nerambursabilă, însă complexitatea ridicată limitează accesul investitorilor și companiilor.

„Există o arie extrem de largă. Doar la nivelul Comisiei Europene există peste 5.000 de programe de finanțare, de instrumente de finanțare nerambursabilă”, a declarat Popescu, subliniind că dificultatea majoră nu este lipsa resurselor, ci fragmentarea și dificultatea de navigare a acestora.

În ceea ce privește cadrul național, Popescu a menționat un amplu pachet de ajutoare de stat și finanțări, estimat la aproximativ 5 miliarde de euro până în 2032, destinat atât investitorilor locali, cât și celor străini. Acesta include scheme pentru investiții industriale, tehnologii avansate, reducerea deficitului comercial și dezvoltarea capacităților de producție.

De asemenea, sunt prevăzute finanțări dedicate tranziției verzi și mobilității, prin programe gestionate inclusiv prin Fondul de Modernizare, cu alocări de peste 1 miliard de euro în următorii doi ani.

Popescu subliniază că succesul acestor instrumente depinde de implementarea lor: rapiditate, predictibilitate și claritate procedurală, elemente considerate critice pentru atragerea investițiilor și accelerarea proiectelor economice.

„Din această perspectivă a opțiunilor și a oportunităților, avem destul de multe instrumente. Pentru autorități cred că este important ca acest proces de implementare să fie rapid și predictibil, iar pentru investitori — să acționeze din timp pentru a putea pregăti proiectele și pentru a putea accesa aceste oportunități”, a declarat Popescu.

Redăm în continuare cele mai importante declarații:

• Eu și echipa mea în cadrul EY ne ocupăm de susținerea investitorilor privați, atât străini cât și autohtoni, în a obține fonduri nerambursabile pentru proiecte de investiții, în special în investiții în zona de producție.

• Acum, pentru că a fost ridicat și subiectul legat de startup-uri — nu e neapărat unul din punctele mele de experiență — aș menționa faptul că, dacă ne gândim din perspectiva fondurilor nerambursabile disponibile, există o arie extrem de largă. Doar la nivelul Comisiei Europene există peste 5.000 de programe de finanțare, de instrumente de finanțare nerambursabilă. E într-adevăr un subiect extrem de complex și cu foarte multe informații, și atunci de multe ori informația nu ajunge direct la investitori. Și aici vine rolul, pe de o parte, al autorităților, dar și al asociațiilor profesionale, al consultanților, să vină să înțeleagă care sunt nevoile din piață și să mapeze aceste nevoi cu instrumentele disponibile.

• Așa cum ziceau și colegii mei, cred că România, din punct de vedere economic, se află într-un moment de inflexiune. În primul rând, avem, într-adevăr, niște avantaje clare. Dacă ne uităm la forța de muncă, la poziționarea geografică, la accesul la piața unică, sunt elemente care sunt bine văzute de investitori.

• Pe de altă parte, suntem și într-un proces în care vedem că dezvoltarea economică cunoaște niște limite — avem o convergență economică care a scăzut în ultima perioadă, avem un deficit comercial semnificativ și avem o dependență de importuri destul de mare — și atunci, cumva, trebuie să ne uităm puțin și să vedem ce putem face pentru a îmbunătăți aceste lucruri.

• În acest context, din punctul meu de vedere — apropo și de ceea ce spunea domnul ministru mai devreme — au fost luate niște inițiative importante din partea Guvernului prin acel pachet de relansare economică. Specific, bineînțeles că a avut o componentă fiscală și alte componente, dar a avut și o componentă de instrumente de finanțare nerambursabilă — aceste scheme de ajutor de stat — care au existat și în trecut, dar în trecut au avut o acoperire, să zicem, mai generală. Ministerul de Finanțe a gestionat în trecut, în ultimii 17-18 ani, în principal scheme de ajutor de stat care au finanțat două direcții: capacitatea de producție industrială și zona de IT, cercetare și dezvoltare, în a finanța costurile salariale aferente acestor activități.

• Acum se pare că s-a schimbat puțin această direcție — cred că a fost făcută o analiză aprofundată, s-au aliniat și cu contextul economic și geopolitic în care ne aflăm și cumva s-au lansat mai multe direcții care sunt și susținute de Comisia Europeană și de celelalte state membre.

• Pachetul de scheme de ajutor de stat este extrem de ambițios. Vorbim probabil de 5 miliarde de euro care vor fi disponibile pentru companii, atât investitori locali cât și investitori străini, în următoarea perioadă, până în 2032. Și ceea ce este extrem de important este că s-a lansat și un cadru general în care, practic, autoritățile susțin investițiile strategice care vin din afară în România — un cadru pe care nu l-am avut până acum. Alte țări din regiune au avut un asemenea instrument și credem că a fost un element pozitiv în atragerea investițiilor, și considerăm că această inițiativă va aduce, la fel, un impact pozitiv în ceea ce privește investițiile străine și venirea lor în România.

• Practic, acest cadru se referă la tot ce înseamnă investiții peste 200 de milioane de euro ca și capital investit și înseamnă susținere nu doar din perspectiva unor cash grant-uri pe bază de capital investit, dar și anumite facilități în zona de localizare, de facilitare a procesului de discuții cu autoritățile locale, obținerea de autorizații și așa mai departe. În afară de acest cadru general, există încă alte 8 direcții care sunt destul de clar definite.

• Momentan sunt la nivel general — urmează să se definitiveze detaliile în perioada următoare, exact cum spunea și domnul ministru, probabil că în perioada de vară, până în luna septembrie, vom avea aceste direcții oficial publicate. Dar în mare vorbim despre investiții care finanțează proiecte ce generează produse care vor contribui la ameliorarea deficitului comercial în România — e o temă care este intens discutată și aici cu siguranță va trebui să lucrăm. Apoi mai avem o linie care finanțează investiții în procesarea materiilor critice și, bineînțeles, există o schemă care finanțează partea de tehnologii înalte și cercetare și dezvoltare.

• Toate acestea au fiecare câte un miliard de euro alocat până în 2032 și, suplimentar, bineînțeles, mai există și bugete ceva mai mici alocate în zona de defense — pentru că suntem în contextul geopolitic în care suntem — acolo sunt 200 de milioane de euro. Și mai avem și fonduri care vor fi gestionate — apropo de discuția de mai devreme — de Banca pentru Investiții și Dezvoltare, pe zona de garanții și credite cu dobândă subvenționată pentru conversia regională și alinierea economică a regiunilor din România. Și, bineînțeles, există niște direcții și pentru startup-uri — pentru românii din diaspora care vor să vină și să investească în România se pare că se dorește și acest element — vor fi și acolo alocați aproximativ 100 de milioane de euro pentru a susține acest demers.

• Care este miza acestor instrumente? Bineînțeles că putem să o privim doar din perspectiva nominală — să ne gândim: ok, am atras X investiții — dar până la urmă ar trebui să ne gândim că aceste instrumente și investiții semnificative vor genera niște efecte de multiplicare în economie și vor aduce probabil și tehnologii, vor fi cu transfer de tehnologie, vom avea probabil și o creștere a salariilor și cu siguranță vor fi dezvoltări în zona de lanțuri de furnizori locali. Deci, credem că acest pachet vine cu o soluție extrem de bună pentru economia românească.

• Bineînțeles că va fi foarte important cum va fi implementat. Din experiența noastră, pentru investitori și în special pentru investițiile foarte mari, este importantă și componenta de grant — și nominal cât reprezintă în economia întregii investiții — însă un aspect foarte important este rapiditatea, predictibilitatea și modul în care sunt gestionate aceste procese de către autorități.

• Acum, în afară de acest pachet de finanțări care vine practic din bugetul de stat — noi, ca țară, cu siguranță vom avea un impact negativ pe partea de buget de stat, dar pe termen mediu acesta va genera efecte pozitive — există și instrumente de finanțare care vin din partea Comisiei Europene. Cum spuneam, sunt foarte multe. Cred că cea mai nouă inițiativă vine din partea Ministerului Transporturilor, care a demarat recent o serie de șase instrumente de finanțare pentru zona de mobilitate verde și pentru tranziția către o economie mai eficientă din punct de vedere energetic. Și aici, practic, se finanțează, la fel, în mediul privat, proiecte care presupun fie înlocuirea flotelor de vehicule convenționale cu vehicule electrice, fie investiții în zona de infrastructură de încărcare electrică și inclusiv lanțul de producție pentru materiale sau produse care se folosesc mai departe în infrastructura de transport. Și aici sunt alocate — apropo de discuția cu miliardele — peste un miliard alocat ca fonduri pentru următorii doi ani prin Fondul de Modernizare.

• Deci, aș spune că există foarte multe oportunități. Ajutoarele de stat și fondurile nerambursabile cred că sunt esențiale în accelerarea și în materializarea proiectelor de investiții, mai ales în contexte economice volatile și în contextul geopolitic în care ne aflăm acum.

• Mesajul pentru investitori ar fi că aceștia ar trebui să acționeze acum. Pentru că este un moment în care aceste instrumente se pregătesc — deci sunt în curs de finalizare — și este important să existe o perioadă de timp în care se face o structurare a proiectelor, o aliniere cu aceste fonduri, și apoi aceste proiecte să fie pregătite pentru toamnă, pentru a fi depuse către autorități și pentru a obține aceste fonduri.

• Propunerea mea este că, din această perspectivă a opțiunilor și a oportunităților, avem destul de multe instrumente. Pentru autorități cred că este important ca acest proces de implementare să fie rapid și predictibil, iar pentru investitori — să acționeze din timp pentru a putea pregăti proiectele și pentru a putea accesa aceste oportunități.

Sergiu Neguț, cofondator, FinTechOS: Antreprenoriatul românesc are un deficit de capital și competențe – Modelul italian

Sergiu Neguț, cofondator FinTechOS și președinte Romanian Business Leaders, a declarat că antreprenoriatul românesc rămâne subdezvoltat în raport cu Europa Centrală și de Est, cu mai puțini antreprenori, firme mai mici și o dependență ridicată de autofinanțare. „Sunt mai puțini antreprenori, care fac mai puține firme, pe care le cresc mai încet, cu mai puține resurse externe”, a spus el.

Neguț a subliniat că România are un deficit de capital acumulat: „disponibilitatea de capital intern este de multe ori mai mică”, iar dezvoltarea economică depinde de investiții pe termen lung, nu doar de muncă.

El a avertizat că dezvoltarea pieței de capital și a investițiilor private în România depinde de politici mai ambițioase decât simpla permisiune acordată fondurilor de pensii de a investi în private equity și venture capital.

„Italia nu e chiar cea mai luminoasă țară de încurajare a antreprenoriatului tehnologic și așa mai departe, dar cu toate astea, la ei, fondurile de pensii au stimulente fiscale dacă depășesc 5% din active plasate în private equity și venture capital, și încă un set de stimulente, tot fiscale, dacă depășesc 10% din active plasate acolo. De ce? Pentru că oamenii s-au uitat de mai multă vreme că în economiile care au o acumulare bună și o performanță bună a fondurilor de pensii, o parte mai mare este băgată în investiții private și nu doar păstrată în investiții cu risc ultra-mic și așa mai departe”, a precizat Neguț

Redăm în continuare cele mai importante declarații:

• Ca să stăm un pic de vorbă despre ce a zis Dan (Bădin) înainte, acum o să îmi pun pentru o secundă pălăria de președinte la Romanian Business Leaders și o să vă zic că am făcut și noi o analiză. Am lucrat foarte mult împreună cu Iancu Guda, care are și el o pasiune în chestiunea asta, să analizăm parametric ce face antreprenoriatul românesc și pe unde nu seamănă cu antreprenoriatul din țările acestea central-europene de care vorbeam mai devreme, ca să nu zicem neapărat de media europeană. Și am constatat că da, sunt mai puțini antreprenori, care fac mai puține firme, pe care le cresc mai încet, cu mai puține resurse externe și așa mai departe.

• Dar vestea bună e cumva — acum n-am cifrele la mine, dar m-a provocat un pic Dan mai devreme — pentru că reiese că la fiecare din segmentele astea: la formare de antreprenori, la inițiere de firme noi, la cât îi ia unei firme să ajungă la un milion de euro cifră de afaceri, cât este rata de atingere a milionului de euro cifră de afaceri pentru firmele care au fost înființate acum 10 ani, cât din firmele astea reușesc să folosească orice altă formă de finanțare alta decât autofinanțarea și banii de la acționari — adică împrumuturile de la acționari — constați că lucrurile stau foarte prost, dar poți să și măsori un gap, care poate fi acționabil.

• O problemă de care ne-am lovit noi — și am șușotit un pic între noi când am analizat datele la momentul respectiv — este în ce măsură datele astea sunt distorsionate de niște lucruri care schimbă structura statisticii. Eu când eram mic am citit o carte foarte subțire și foarte bună despre statistică, care se chema How to Lie with Statistics. Cartea asta, apropo, e scrisă în 1954 — ca să ne dăm seama despre ce vorbim — și are o dedicație superbă: To my wife, for good reason. Deci asta e o carte care, până la urmă, spune: de fiecare dată când găsești niște date statistice care au o explicație, gândește-te că s-ar putea să existe și alte explicații mai simple.

• Și am să mă uit fix la autofinanțare. Cum o să arate autofinanțarea în 2026 față de 2025? Și eu am niște predicții. Cum o să arate împrumuturile acționarilor pentru firmele lor, pe statistici, în 2026 față de 2025? De ce? Pentru că e simplu — dacă tu ai un impact fiscal masiv care crește impozitarea dividendelor cu 60% de la 1 ianuarie 2026, o mare parte dintre antreprenori vor avea un comportament diferit de distribuire a dividendelor la începutul anului 2026, pentru tot ce înseamnă dividende nedistribuite din ultimii ani. Mulți dintre antreprenori o să lase o mare parte din sumele alea în companie sub formă de finanțare, sub formă de împrumut acționar. Că nu o să vrea să îi ia acasă — o să vrea să continue să folosească asta în beneficiul companiei. Asta o să dea un vârf de încasări de impozite din dividende, probabil nerepetabil, dacă aș face bugetare — mai precis la nivelul primului trimestru din 2026. Deci sunt o mulțime de lucruri.

• Apoi, te uiți la structura firmelor. În momentul în care începi să încaleci PFA-urile, din diverse puncte de vedere fiscal, ce se întâmplă? Asta accelerează crearea de micro-întreprinderi ca substitut de vehicul pentru prestarea muncii. Cum distingi între micro-întreprinderile care sunt substitut și micro-întreprinderile care sunt legitime și ar fi fost create în orice fel de situație? Nu prea poți distinge, că e foarte greu să o faci statistic.

• Dar poți să constați faptul că dacă începi să limitezi numărul de micro-întreprinderi pe cap de persoană, mai reduci impactul ăla. Dar la cât îl reduci? Deci toate lucrurile astea — trebuie să ne uităm, dacă ne apucăm să facem niște statistici, să vedem că și cifrele noastre, și vestea proastă este că și cifrele ălora cu care ne comparăm, sunt și ele influențate de niște măsuri administrativ-fiscale care induc comportamente diferite de alea așteptate. Adică oamenii iau niște măsuri cu un anumit scop — gen să crească încasările la buget din impozitul pe dividend, să îl aducem la același nivel cu impozitul pe orice altceva — dar impactul este că ai un vârf de schimbare care îți strică cifrele.

• Adică eu, dacă aș fi statistician, cu mare necaz m-aș uita la gesturi de genul ăsta, pentru că nu îmi mai permit să am predictibilitate pe seturi de date — trebuie să ajustez datele ca să pot să mă joc cu ele în continuare și să scot ceva inteligent din ele. De ce? Pentru că dacă aș fi statistician, aș avea prea mulți outlieri într-o populație ca să îi pot separa într-un mod eficient și să pot să trag de acolo niște concluzii. Și cred că bucata asta de lipsă de claritate, de predictibilitate, de trasabilitate, e o problemă în momentul în care ne uităm la datele de la noi.

• Acum, revenind la povestea mea cu vitaminele și cu ce vrem noi să facem — mai avem o chestiune în care statistica ne bucură. Statistic, PIB-ul per capita — sau ce facem noi aici în România — față de unde am plecat acum 20 de ani arată spectaculos. Adică, în visele mele cele mai frumoase, îmi aduc aminte când eram tânăr și intrasem în câmpul muncii și mă bucuram, mă uitam: ăia în Portugalia, după 15-20 de ani de când au intrat în Uniunea Europeană, uite cum au ajuns să aibă niște salarii de 700 de euro. Nu știu ce să zic. Deci mi se pare că am atins niște performanțe din punct de vedere al venitului mediu pe cap de locuitori, al salariului mediu pe economie, al salariului minim pe economie, al PIB per capita, al disposable income per capita, care ne mută extrem de aproape de media europeană. Asta este — bravo, excepțional — dar nu este suficient. Noi, dacă vrem o economie care funcționează, economia mai are nevoie și de capital.

• Capitalul nu se face din PIB — de aceea se cheamă autoinvestiție — se face din acumularea de PIB, din investiție băgată ban cu ban pe durată foarte lungă. Pe durată foarte lungă… noi avem o istorie scurtă de capitalism și o istorie de capitalism care să producă cât de cât performant încă și mai scurtă. Deci să nu ne mirăm că la PIB per capita, comparabil cu o Grecie sau o Portugalie, acumularea noastră de capital sau disponibilitatea de capital intern este de multe ori mai mică. E suficient să ne uităm la total active ale principalelor bănci sau ale sistemului bancar din oricare din țările astea, să vedem cam care e situația.

• Apoi avem un nivel de sofisticare destul de scăzut din punct de vedere financiar al antreprenorilor, care răspuns la un nivel de sofisticare financiară și mai scăzut al populației. Și corelat cu un nivel de sofisticare financiară extrem de scăzut al oamenilor care lucrează de obicei în această clădire. Și mi se pare că chestia asta este un pic periculoasă. Nivelul de sofisticare financiară scăzut înseamnă că oamenii aceștia nu sunt neapărat în măsură să poată citi cu ușurință un profit-and-loss statement, să poată să tragă cu ușurință niște concluzii despre cum se reglează niște dezechilibre bugetare și să poată gândi cu ușurință despre: dacă am creat un dezechilibru bugetar masiv, cam ce impact are un efort național pe termen mediu și lung de a-l corecta.

• Lucrurile astea sunt extrem de periculoase pentru noi în momentul ăsta. În plus, în bucuria asta pe care o avem de a crește capitalul românesc — resursele noastre ca antreprenori. mici, tineri la scară istorică, ziceam că capitalul românesc este relativ tânăr, este foarte la început, n-a acumulat destul, nu există capital transgenerațional, avem multe probleme — deci pentru ca să putem porni din zona asta și să putem strânge ceva la teșcherea, nu ajunge cât putem noi să facem de capul nostru.

• Ne trebuie instrumente și ne trebuie o politică consecventă care nu doar să ne lase s-o facem, dar care să ne împingă s-o facem. Ca să ne împingă s-o facem, avem nevoie — și sunt convins că s-a discutat mai devreme, că Andrei (Gemeneanu) sigur a fost aici și sigur că domnul ministru este sensibil la ideea asta — de investiții mai consecvente din partea a tot ce înseamnă capital, în toată structura de finanțare a economiei private. În primul rând în fonduri de private equity și venture capital, dar nu numai.

• Chestia asta cu „să dăm voie” fondurilor de pensii să investească în private equity și venture capital este o dimensiune, dar există o dimensiune mai amplă dincolo de a da voie. Vorbeam cu niște prieteni, eram la o conferință în Milano, acum câteva luni, și îi spuneam: băi, dar la voi cum e? Și am aflat cu stupoare cum funcționează. Și atenție, Italia nu e chiar cea mai luminoasă țară de încurajare a antreprenoriatului tehnologic și așa mai departe, dar cu toate astea, la ei, fondurile de pensii au stimulente fiscale dacă depășesc 5% din active plasate în private equity și venture capital, și încă un set de stimulente, tot fiscale, dacă depășesc 10% din active plasate acolo. De ce? Pentru că oamenii s-au uitat de mai multă vreme că în economiile care au o acumulare bună și o performanță bună a fondurilor de pensii, o parte mai mare este băgată în investiții private și nu doar păstrată în investiții cu risc ultra-mic și așa mai departe.

• Impactul este și pe construirea de resurse pentru cine ar trebui să plătească pensiile după ce noi toți decrețeii ieșim la pensie, dar și pe ce faci cu banii ăștia și care e impactul lor în economie, în cascadă. Deci, ce am mai stabilit aici este că, pe lângă nivelul de educație financiară relativ deficitar al populației în ansamblu și al reprezentanților ei aleși în particular, mai avem un nivel de educație de investiții — care este un subset al educației financiare — al populației și al reprezentanților ei aleși, și cred că astea sunt două chestiuni pe care trebuie să le adresăm. Și din păcate singurul mod real în care le putem adresa consecvent este stând de vorbă cu ei și spunându-le: oamenii aceia care fac treaba asta, cu mai mult succes, în țările care au mai multă dezvoltare economică, de mai multă vreme și care au apucat să acumuleze ceva avere — țările alea fac mai mult din bucata asta.

• Acum să mai punem o bucățică de conjunctură. Economia României a mers excepțional de bine pe o chestiune la care o bucată de noroc istoric a funcționat, cum zic eu, în a ne ajuta. Adică am reușit cumva să facem dezvoltarea economică din ultimii 10-15 ani prin muncă. O mare parte din creșterea asta economică s-a întâmplat prin schimbarea profilului muncitorului român. Muncitorul român muncește mai degrabă mai mult în servicii sau în industrie cu nivel tehnologic ridicat astăzi, față de în urmă cu 20 de ani, când muncitorul român muncea mai degrabă într-o economie primară. De asta e și o diferență de sofisticare.

• Ce ne spune asta este că creșterea asta economică, așa cum am văzut-o noi, s-a reflectat în bună măsură și în veniturile acelora care au produs creșterea — adică în munca aia. S-a făcut cu muncă scumpă, cu muncă din ce în ce mai scumpă. Muncă din ce în ce mai scumpă e probabil cea mai inclusivă modalitate de a crește economic. Că poți să crești că ai descoperit o resursă excepțională și o exploatezi — sigur că impactul în PIB este același — dar dacă oamenii aia sunt mulți, plătiți cu salariul minim în condiții proaste, nu obții și dezvoltare socială automat.

• Deci mie mi se pare că totul în România a mers excepțional prin faptul că structural s-a îndreptat spre o zonă în care ne-a putut să ne crească și nivelul de trai, la destul de mulți în același timp, din cauza schimbării structurii economice. Excepțională realizare. Problema este că am ajuns într-un punct în care dezvoltarea asta pe care noi am reușit să o facem nu are destulă înțelegere din partea reprezentanților aleși, încât să putem să ne asigurăm că putem participa și la nivelul următor.

• Post raportul Draghi, Europa s-a trezit că e în urmă. Bravo, excepțional! Acum, ce se întâmplă? Europa în general, dacă te uiți la țările care o formează și la nivelul de competență al oamenilor — vorbesc dincolo de competența financiară, de investiții, și adaug o dimensiune nouă: competența de înțelegere a economiei digitale — nivelul ăsta este semnificativ mai ridicat decât în România. Și am trecut dintr-o perioadă în care toată dezvoltarea asta economică românească se putea întâmpla independent de un stat care poate să fie agnostic la chestiunea asta și care își permite să fie cel mai slab dezvoltat din punct de vedere digital din Europa, suntem într-o etapă în care toate statele astea gestionează activ resurse pentru dezvoltarea digitală, accelerată, a economiei lor.

• Noi pornim de la: hai să încercăm să digitalizăm, să avem și noi niște buletine digitale care să îți dea aceleași drepturi ca buletinele nedigitale — pentru că nu e simplu, e complicat să creezi un sistem public care să poată fi interogat cu privire la adresa de domiciliu încât să primești răspuns în timp real și să nu fii dezavantajat dacă ai buletin digital. Deci suntem semnificativ în pericol din cauza lipsei de experiență acumulată din punct de vedere digital în ce înseamnă administrația statului, ca să poată să aibă inițiative și înțelegere privind dezvoltarea accelerată la nivelul următor.

• Suntem în momentul în care — și eu mă uit, subiectul meu preferat de când eram mic și mă uitam cu admirație: băi, când o să fim și noi la nivelul Greciei — comparabilul meu preferat este Grecia. Și pentru criza mizerabilă prin care au trecut și prin care din când în când ne uităm cu spaimă că am putea să trecem și noi dacă mai facem multe greșeli. Și mă uit cu un pic de admirație la ce face Grecia în momentul ăsta, care reușește să își pună o structură de guvernanță a statului, pentru ce înseamnă investiții digitale, care pare foarte coerentă — pentru o țară care, altminteri, din punct de vedere al dezvoltării lor, al startup-urilor, al inovației, al economiei de IT, cu 3-4 ani în urmă nu era deloc aproape de nivelul la care crescuse România. România crescând pe outsourcing și pe antreprenori români care au făcut firme tot de outsourcing, cu foarte puține excepții din zona asta.

• De aceea există în continuare o bază foarte bună de competitivitate la nivel european pe care noi nu ar trebui să o pierdem. Și ca să nu o pierdem în momentul ăsta ne trebuie niște interlocutori care să poată să înțeleagă ce se întâmplă și să poată ajuta — atenție — cele 3 direcții de care am zis aici: competență financiară, competență de investiții, competențe digitale pentru dezvoltare. Atât.

Iulian Lolea, economist-șef, Confederația Patronală Concordia: Creditul de la acționar poate bloca accesul firmelor la finanțare bancară

Iulian Lolea, economist-șef al Confederației Patronale Concordia, a declarat că finanțarea companiilor românești rămâne dominată de creditul bancar și împrumuturile de la acționari, în timp ce piața de capital are un rol marginal, mai ales pentru IMM-uri.

„Piața de capital e doar un capitol și un capitol foarte mic în mintea antreprenorilor români”, a spus el, adăugând că multe firme se confruntă cu probleme reale de acces la finanțare bancară, în condițiile în care bancarizarea economiei „scade în ponderea în PIB”.

Lolea a avertizat că utilizarea frecventă a împrumuturilor de la acționari poate bloca accesul la credit bancar.

„Avem creditul de la acționar care de multe ori îți blochează orice acces la creditul de la bancă. Am încercat anul trecut să le explicăm multor antreprenori din zona de IMM că, dacă vor scoate dividendele masiv din firme și apoi își vor credita firmele în anul următor, pot să-și ia adio de la orice finanțare bancară, pentru că e tot grad de îndatorare care se cumulează acolo și pe orice rating posibil te descalifici”, a explicat el.

Economistul a subliniat diferența dintre PIB și avuția acumulată: „PIB-ul este un indicator de flux… trebuie să ne uităm și la stoc, la ce am acumulat”, arătând că România rămâne în urma statelor din regiune la nivel de avere și capital privat.

El a evidențiat și diferențele sectoriale în accesul la finanțare: industriile tradiționale, precum producția, depind aproape exclusiv de bănci, în timp ce sectorul IT utilizează mai mult private equity, venture capital sau crowdfunding. „Soluțiile trebuie să fie tailor-made, adaptate pe sectoare”, a concluzionat Lolea.

Redăm în continuare cele mai importante declarații:

• Să încerc să fiu destul de scurt, pentru că oricum foarte multe subiecte s-au acoperit deja. Acum, venind din partea Confederației Patronale Concordia, e foarte ușor să vedem problemele cu care se confruntă companiile din diferite sectoare. Avem peste 20 de sectoare reprezentate. După ce am trecut din mediul bancar, vă pot spune că de partea cealaltă povestea se vede diferit față de cum s-ar vedea piața de capital din sistemul financiar. Piața de capital e doar un capitol și un capitol foarte mic în mintea antreprenorilor români, în mintea acestor companii, în special atunci când ne uităm la companiile mici și mijlocii.

• Ei se confruntă cu probleme reale în finanțare, în ceea ce privește finanțarea bancară, pentru că, deși ne uităm pe datele de la BNR și stocul de credit a crescut, ponderea în PIB a tot scăzut în ultimul timp — deci bancarizarea noastră scade. Nu suntem nici pe departe aproape de țările din Europa Centrală și de Est, dar avem și aici o problemă: deși îmbrăcată frumos pare că e totul bine în sistemul financiar, dar nu este așa. Acum, un antevorbitor ne-a pus structura (finanțării companiilor), cum sunt finanțate companiile: cât reprezintă creditul comercial, cât reprezintă din pasivele companiilor din România creditul de la acționar. Creditul de la acționar era puțin mai mult decât creditul bancar și de la IFN-uri.

• Acum, cele două — poate uneori și din lipsă de educație financiară — se și canibalizează, pentru că avem creditul de la acționar care de multe ori îți blochează orice acces la creditul de la bancă. Am încercat anul trecut să le explicăm multor antreprenori din zona de IMM că, dacă vor scoate dividendele masiv din firme și apoi își vor credita firmele în anul următor, pot să-și ia adio de la orice finanțare bancară, pentru că e tot grad de îndatorare care se cumulează acolo și pe orice rating posibil te descalifici.

• Revenind la partea de PIB — de care vorbea domnul Neguț — vorbeam acolo de faptul că, deși avem un PIB per capita care s-a apropiat și la paritatea puterii de cumpărare de multe țări din Europa Centrală și de Est, PIB-ul este un indicator de flux. Și ca să vedem într-adevăr cum stă economia României sau dacă avem capital, trebuie să ne uităm și la stoc, la ce am acumulat. Iar aici comparația cea mai ușoară este la nivel individual.

• O persoană care poate în București câștigă 10.000 de lei și stă în chirie sau are o rată poate să o ducă mai rău decât o persoană care câștigă 7.000 de lei, dar are un apartament moștenit de la părinți. Vorbim de wealth, de averea din spate. Și aici cel mai bine se vede în industria de fonduri mutuale — acolo ne putem uita foarte ușor și să vedem activele pe care le au ungurii, pe care le au cehii. Chiar dacă poate pe PIB per capita la paritatea puterii de cumpărare stăm foarte ok, poate pe salariu mediu deja ne-am apropiat de unguri și stăm foarte bine, dar mai sunt, cum s-ar spune, mai sunt multe pâini de mâncat până când să ajungem la avuția pe care o țară ca Ungaria, dintr-un imperiu, o are și la ce a reușit să acumuleze.

• În sectoarele pe care noi le avem — și cu asta o să închei — problemele de finanțare sunt diverse și modalitățile în care încearcă să fie rezolvate variază. Dacă mă uit la sectoarele mainstream, la sectoare în care avem producție — la sectorul de mobilă, spre exemplu — acolo toți se uită și încearcă, sub orice formă, să acceseze finanțare bancară. Aproape nu există pe radarul lor nicio finanțare prin piață de capital, prin private equity, pentru că nici sectorul nu e atractiv pentru asemenea fonduri de private equity — în care ai o rată de rentabilitate de 3-4%, nu o să se uite nimeni niciodată la așa ceva din zona de private equity. Pe de altă parte, avem zona de IT, în federația de IT, unde lucrurile stau exact invers. Oamenii sunt foarte dinamici, antreprenorii se uită către fonduri de tot felul, de private equity, venture capital, încearcă să obțină finanțări, să facă crowdfunding, și mult mai puțin către zona bancară.

• Aș spune chiar că au o aversiune față de zona de finanțare clasică. Deci soluțiile pe care am putea să le avem trebuie să fie și tailor-made, trebuie să fie adaptate pe anumite sectoare și țintite. Pentru că, așa cum vă spuneam, nu mă aștept ca o fabrică sau un antreprenor din zona aceasta clasică, unde se lucrează cu marje mici, să fie atrăgătoare vreodată pentru un fond de private equity, oricât de mult am stimula noi. Și acolo trebuie să adoptăm, altfel, soluțiile.

PARTENERI:

Raiffeisen Bank

EY Parthenon

Deloitte

BCR

Asociația Cronica Europeană

PARTENER INSTITUȚIONAL:

Comisia pentru buget, finanțe, actvitiate bancară și piață de capital, Senatul României

***

citește și

lasă un comentariu

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

toate comentariile

Faci un comentariu sau dai un răspuns?