Salariile din România – încetinire dură a creșterilor în 2025, după ”festivalul” de campioană în UE din 2024 – Stagnarea vine din sistemul public – Vecinii noștri au creșteri mai ponderate, dar mai previzibile și sigure

România a înregistrat în 2025 una dintre cele mai mici creșteri ale costului cu forța de muncă, în regiune, atât pe componenta salarială, cât și pe cheltuielile indirecte, conform datelor Eurostat.

Stagnarea din 2025 vine după creșterea la nivel de campion european din anul 2024 (+ 17% în T4 din 2024).

Statistica internă arată că acest lucru nu provine doar din dinamica încetinită a majorărilor salariale în mediul privat, ci, mai ales, din stagnarea și chiar scăderea veniturilor din sistemul public.

Se reduce distanța dintre veniturile salariale din sistemul public și cele din economia reală – dar salariile din sistemul bugetar rămân cu 9% mai mari decât cele din companiile private

Creșterea salariului mediu net a încetinit simțitor anul trecut, ajungând la finalul lunii noiembrie la 4,2%.

Începând cu lunile iulie și august 2025 au fost consemnate chiar și ușoare scăderi ale câștigurilor salariale, în special pentru o parte din angajații din sectorul public, urmare a aplicării măsurilor de austeritatea luate de Cabinetul Ilie Bolojan.

Cu toate acestea, veniturile din zona publică rămân încă mai mari cu aproximativ 8 – 9% față de cele din zona privată, arată o analiză a Confederației Patronale Concordia.

Nu trebuie neglijată, însă, nici încetinirea ritmului de creștere pentru salariile din mediul privat, unde creșterea anuală aproape că s-a înjumătățit față de începutul anului – 10,2% în decembrie 2024 vs. 5,7% în noiembrie 2025:

Polarizare puternică pe eșicherul salarial – din cauza structurii economiei, dar și a muncii nefiscalizate

• Majoritatea salariilor sunt concentrate în zona de jos a intervalului – aproximativ 58% din totalul angajaților sunt plătiți cu salarii nete mai mici decât 4.100 lei, iar o parte semnificativă dintre aceștia (33%) au salarii apropiate de salariul minim net pe economie.

• Doar 8% sunt peste 9.400 lei (8%).

• Numai 3% depășesc 14.600 lei avem doar 3% din totalul angajaților.

Această distribuție foarte polarizată a câștigurilor salariale se explică atât prin structura economiei, dar și prin munca la negru și la gri.

Convergența salarială reduce ritmul – creșterile, în urma celor din regiune

Situația se reflectă și în noua poziționare a României în clasamentului european al creșterii orare a costului cu munca, clasament în care țara nu mai figurează printre campioane, chiar dacă avansul se află în continuare mult peste media UE – 6,7% (creșterea salarială) vs. 3,7% (UE).

Pentru o comparație cu dinamica din anii precedenți, amintim că în T4 din 2024 majorarea față de același trimestru din 2023 a fost dublă, de 13,5%.

Costul orar reprezintă totalul cheltuielilor angajatorului (salariu brut + taxe + alte cheltuieli) raportat la timpul efectiv lucrat.

Creșterea totală nu este o medie aritmetică simplă, ci una ponderată.

În cazul României, componenta salarială (6,7%) este practic identică cu cea totală, ceea ce înseamnă că avansul vine aproape exclusiv din salarii și bonusuri.

Componenta non-salarială este foarte echilibrată (6,9%, cu doar 0,2 pp mai mare decât majorarea salariilor).

În Europa, componenta non-salarială (contribuții, training etc.) urcă mai repede decât cea salarială. Asta înseamnă că angajatorii plătesc relativ mai mult pentru contribuții sociale, taxe pe muncă și alte costuri indirecte decât pentru salariile brute ale angajaților.

Stagnarea din 2025 vine după creșterea la nivel de campion european din 2024

Regresul veniturilor din sectorul public este extrem de vizibil în activitățile non-business (de stat – administrative, învățământ, sănătate etc., unde România se numără printre cele câteva state cu scăderi ale componentei salariale, după ce în toate trimestrele din 2024 a fost în topul creșterilor.

Din T3 2025, creșterea a încetinit drastic și în T4 a intrat pe scădere, în timp ce în majoritatea țărilor urca.

Practic, România trece de la creștere foarte rapidă a costurilor muncii la stagnare/scădere, mult mai abrupt decât în restul Europei.

România se distinge clar în regiune prin această scădere rapidă după o perioadă de creștere foarte mare, în timp ce economiile din Europa Centrală și de Est au rămas cu progrese încă solide ale costurilor muncii:

România, cea mai mare volatilitate

• În Q4 2024 era printre cele mai ridicate creșteri (aproximativ 17%).
• În Q3 2025 scade brusc, până la 1.2%.
• În Q4 2025 ajunge chiar la scădere (-0.4%).

Stabilitate în regiune

• Bulgaria: creștere constantă mare (12–13%).
• Ungaria: scade, dar rămâne ridicată (aproximativ 10%).
• Polonia: pornește de foarte sus și scade gradual.
• Cehia și Slovacia: creșteri moderate (6–7%).

Evoluția în regiune, pe cele două componente – salarială și non-salarială

Deși ritmul a încetinit începând cu 2024, creșterea costurilor forței de muncă rămâne în jur de 9-10% în Europa Centrală și de Est (ECE), încă cu mult peste mediile pe termen lung și cu mult peste media UE.

• Bulgaria (+13,9% total) – a înregistrat creșteri semnificative în construcții și imobiliare, mult peste media UE, cu presiune enormă pe dezvoltatori și transport.

• Ungaria (+8,9%) – salariile cresc mai rapid decât componentele non-salarialele, cu  accent pe servicii profesionale și construcții.

• Cehia (+7,4%) și Polonia (+7,3%) – creșteri puternice în construcții și servicii, similar cu trendul UE.

• România (+6,7%) – sub media regiunii, dar peste UE. Construcțiile continuă să fie motorul.

Aceste evoluții contrastează cu ceea ce se întâmplă în statele occidentale, de exemplu Germania (+3,2 %), care înregistrează o creștere moderată în toate sectoarele, tipic pentru o economie matură. Creșterile din industrie și energie au continuat să suporte o presiune mică.

Costul orar cu forța de muncă – 13,6 euro în România, față de 34,9 euro, media europeană

În 2025, costurile medii orare ale forței de muncă la nivelul întregii economii (a se vedea notele metodologice) au fost estimate la 34,9 € în UE, în creștere față de 33,5 € în 2024.

Astfel, creșterea la nivelul întregii economii, exprimată în euro, au crescut cu 4,1% în UE, comparativ cu 2024.

Cele mai scăzute costuri orare ale forței de muncă au fost înregistrate în Bulgaria, iar cele mai ridicate în Luxemburg.

Cele mai scăzute costuri orare ale forței de muncă au fost înregistrate în Bulgaria (12,0 euro), România (13,6 euro) și Ungaria (15,2 euro), iar cele mai ridicate au fost în Luxemburg (56,8 euro), Danemarca (51,7 euro) și Țările de Jos (47,9 euro).

Ponderea componentei nesalariale – cea mai redusă din UE, în România (4,8%)

Ponderea costurilor nesalariale în costurile totale ale forței de muncă pentru întreaga economie a fost de 24,8% în UE, cu minimul înregistrat de România (4,8%), Lituania (5,5%) și Malta (5,8%), iar cele mai ridicate în Franța (32,3%), Suedia (31,7%) și Slovacia (28,6%).

(Citește și: Creștere pe linie a costului cu forța de muncă în statele ECE – România, pe locul 3 în UE)

****