ING: Productivitatea, nu populația, este motorul lipsă al UE – Statul social are nevoie de creștere economică pentru a rămâne sustenabil – Creșterea potențială a zonei euro ar putea scădea sub 1%

În timp ce creșterea din SUA a fost susținută de o productivitate mai puternică în 2024–2025, expansiunea zonei euro s-a bazat în principal pe o creștere mai mare a inputului de muncă. Totuși, demografia nu arată bine, iar dacă zona euro nu va înregistra o accelerare bruscă a creșterii productivității, PIB-ul potențial este probabil să scadă sub 1% în anii următori, potrivit unei analize ING.

Creșterea economică a zonei euro a fost moderată de mulți ani, lăsând la o parte redresarea în „V” de după recesiunea profundă provocată de pandemie. În raportul său din 2024, fostul președinte al BCE, Mario Draghi, a avertizat că, fără reforme radicale și investiții masive, Uniunea Europeană se confruntă cu o „agonie lentă” a declinului economic.

„Uneori se argumentează că Europa prioritizează în mod deliberat bunăstarea în locul creșterii. Dar statul social european, care în majoritatea țărilor are sisteme de pensii bazate pe principiul „pay-as-you-go” (plătești azi pentru pensiile de azi), are nevoie de creștere economică pentru a rămâne sustenabil. Fără a mai menționa finanțele publice, deja în dificultate în mai multe state membre. Fără creștere economică, riscul ca raportul datorie/PIB să devină nesustenabil este ridicat”, avertizează economiștii băncii olandeze.

Creșterea potențială contează mai mult decât ciclul economic

Creșterea economică nu este constantă; ea fluctuează odată cu ciclul economic. Pentru evaluări pe termen lung, economiștii se concentrează pe creșterea potențială – viteza „de croazieră” a unei economii, fără riscuri de supraîncălzire. Așadar, cât de rapid pot crește zona euro și statele sale pe o bază sustenabilă?

Comisia Europeană a oferit deja un indiciu. În raportul său de toamnă 2025, a proiectat o scădere graduală a creșterii potențiale a UE de la 1,5% în 2024 la 1,3% în 2027, iar zona euro de la 1,4% la 1,2% în aceeași perioadă.

Productivitatea, nu populația, este motorul lipsă al Europei

În perioada 2024–2025, zona euro a crescut cu 1,1%, comparativ cu 2,1% în SUA. Această diferență este adesea explicată prin demografie, SUA având o forță de muncă mai dinamică.

„Însă, surpriză: în SUA, aproximativ 2 puncte procentuale din creșterea PIB au venit din creșterea productivității pe oră, în timp ce numărul total de ore lucrate a contribuit doar cu 0,1 puncte procentuale.
În schimb, în zona euro, productivitatea a contribuit doar cu 0,2 puncte procentuale, în timp ce populația și rata de ocupare au adăugat 0,8 puncte procentuale la creștere. Așadar, structura motorului de creștere este foarte diferită de ambele părți ale Atlanticului”, punctează economiștii ING.

Oferta de muncă poate susține creșterea o perioadă, dar nu poate înlocui câștigurile de productivitate pe termen lung, mai ales în societăți îmbătrânite, avertizează ei.

„Analizând pe țări, apar diferențe importante. „Miracolul” de creștere al Spaniei din ultimii ani este în mare parte rezultatul imigrației. Creșterea productivității în Franța este probabil un efect de compoziție: reducerea subvențiilor pentru ucenicie a scos din piața muncii lucrători mai puțin productivi, ceea ce a ridicat artificial productivitatea medie pe oră.
Italia și Germania au avut chiar productivitate negativă în 2024–2025. Totuși, există și un efect ciclic: piețe rigide ale muncii și tendința de „tezaurizare a forței de muncă” în perioade dificile pot distorsiona temporar datele. Chiar și așa, tendința de fond rămâne slabă (în medie pe 10 ani: -0,1% Italia și 0,5% Germania).”, susțin ei.

Creșterea forței de muncă va depinde în principal de evoluția structurii demografice

Creșterea forței de muncă prin imigrație, așa cum a arătat Spania, poate fi un motor important de creștere. Totuși, acest model este puțin probabil să fie replicat la nivelul întregii zone euro. Sondajele din 2025 arată că în marile țări europene majoritatea populației se opune creșterii imigrației.

Astfel, creșterea forței de muncă va depinde în principal de evoluția structurii demografice, argumentează analiștii băncii olandeze.

„În următorii trei ani, contribuția populației la creșterea PIB este estimată să scadă cu 0,35 puncte procentuale.
Dacă rata de ocupare, orele lucrate și productivitatea continuă în același ritm ca în ultimii doi ani, creșterea potențială ar putea scădea sub 1%, ajungând chiar la 0,8% în 2028”, notează ei.

Acest scenariu presupune că guvernele vor continua politici care cresc participarea la muncă, cum ar fi creșterea vârstei efective de pensionare.

„Menținerea creșterii potențiale ar necesita o accelerare reală a productivității. Dacă aceasta ar reveni la ritmul din 2014–2019 (excluzând anii Covid), creșterea potențială s-ar putea menține relativ stabilă”, reiese din calculele lor.

„Realitatea este că politicienii europeni sunt încă în modul de gestionare a crizelor succesive, ceea ce lasă puțin spațiu pentru reforme structurale. În plus, din recomandările raportului Draghi, doar aproximativ 14% au fost implementate până acum. Aceasta întărește concluzia că reformele vor avansa lent, iar scăderea creșterii potențiale a zonei euro sub 1% devine din ce în ce mai probabilă în anii următori”, avertizează ei.

(Citește și: ”Europa pe hârtie versus Europa reală: Redresarea economică nu se regăsește în realitatea trăită de milioane de europeni – Presiune mare pe clasa de mijloc”)

***