Radioactivitatea factorilor de mediu în România, după accidentul nuclear de la Cernobîl
La 26 aprilie 1986 a avut loc cel mai grav accident nuclear de până
acum. În jurul orei 1:30 a.m., reactorul 4 al Centralei Nucleare de
la Cernobîl a explodat, provocând o contaminare radioactivă
masivă, ale cărei efecte asupra mediului și asupra oamenilor sunt
dificil de cuantificat chiar și astăzi.
În România, imediat după accident, autoritățile au început să
urmărească circulația curenților de aer și să măsoare gradul
de contaminare radioactivă în aer, apă și sol. Pe baza acestor
date, Consiliul Național pentru Protecția Mediului Înconjurător a
realizat, după aproape doi ani, un raport privind radioactivitatea
mediului, acoperind perioada mai 1986 – noiembrie 1987, notează
Arhivele
Naționale ale României, pe pagina de Facebook a instituției.
A fost instituit un
amplu program de monitorizare: o rețea națională de 23 de stații
a efectuat măsurători constante, iar în laboratoare s-au realizat
analize pentru identificarea izotopilor radioactivi periculoși.
Un interes deosebit
a fost acordat radionuclitului Cesiu-137, unul dintre cei mai
periculoși produși ai fisiunii nucleare. Datele arată că
radioactivitatea a persistat în mediul înconjurător, dar a
înregistrat o scădere treptată până în 1987.
De asemenea, au fost
realizate prognoze privind deplasarea maselor de aer contaminate,
pentru a anticipa zonele cele mai afectate.
Documentul publicat
de Arhivele Naționale ale României, pe pagina de Facebook a
instituției, evidențiază impactul
semnificativ al accidentului asupra mediului din România, chiar
dacă explozia a avut loc la aproximativ 400 km de granița de nord a
țării.
Foto sus:
Zonele de contaminare radioactivă ca urmare a accidentului de la
Cernobîl (©
Arhivele
Naționale ale României, fond CC al PCR
– Secția Administrativ Politică, dosar 42/1986, fila 12)
Mai multe pentru tine…
