Raport special Erste: România e campioană regională la investiții – problema e calitatea și direcționarea lor. Veștile bune și veștile rele

România se numără printre liderii regiunii Europei Centrale și de Est (ECE), alături de Croația, Cehia și Serbia, din perspectiva investițiilor brute și a formării brute de capital fix , potrivit unui raport Erste.
Totuși, analiștii băncii austriece identifică și o serie de vulnerabilități structurale:
investițiile sunt puternic concentrate în construcții și infrastructură publică, inovarea corporativă este modestă, piețele de capital sunt slab dezvoltate, proiectele greenfield au scăzut față de nivelul pre-pandemie:

Astfel, veștile bune sunt:

– Rata de investiții a României a atins aproximativ 26% din PIB în 2025, primul loc în regiune alături de Croația și Cehia.

– Creșterea medie anuală a investițiilor din România a fost de 5% pe an în perioada 2021-2025.

– Absorbția fondurilor RRF/PNRR în 2025 a fost de 1,5% din PIB, printre cele mai ridicate din UE (doar Croația a fost peste).

Veștile rele:

– Investițiile sunt puternic concentrate în construcții și infrastructură publică; „alte clădiri” reprezintă aproximativ 9% din PIB, mult peste media UE.

– Inovația nu este o prioritate. Companiile din România investesc preponderent în extinderea capacității de producție (44%). Doar 20% dintre firme investesc în produse sau servicii noi, ceea ce arată un nivel mai scăzut de inovare comparativ cu Cehia sau Slovenia.

– Proiectele greenfield (investiții străine directe în proiecte de la zero) sunt de doar 1,9% din PIB, cu 4,4 pp din PIB mai mici decât media pre-pandemie.

– Rata de economisire brută (capitalul disponibil care nu este consumat) este de doar 17,5% din PIB, cea mai redusă din regiune.

– Creditul bancar pentru companii este de circa 11% din PIB (similar cu Polonia, dar printre cele mai mici din regiune și UE).

– Capitalizare bursieră de doar 12% din PIB este mult sub nivelul Cehiei și Poloniei (22%-30% din PIB), ceea ce limitează diversificarea surselor de finanțare.

– Capitalul fix per angajat în România este între 50.000 și 70.000 de euro, mult sub nivelul Europei Occidentale, unde depășește 250.000 de euro, ceea ce arată un decalaj important de productivitate.

În opinia analiștilor Erste, perspectivele pe termen scurt sunt pozitive pe România, având în vedere un vârf anticipat al absorbției de fonduri PNRR în acest an și potențialul semnificativ în energie verde și nucleară.

Pe termen lung însă, modelul de creștere bazat pe construcții publice și fonduri europene va necesita completarea cu investiții private mai robuste și o tranziție spre activități economice cu valoare adăugată superioară, reiese din analiza citată.

Creșterea medie anuală a investițiilor fixe în perioada 2021–2025 a fost de 5% în România, față de 2% media UE

Rata de investiții a României a atins aproximativ 26% din PIB în 2025, plasând țara alături de Croația și Cehia în fruntea clasamentului european — practic în topul UE-27. Această performanță este susținută în mod covârșitor de fondurile europene și de marile programe de infrastructură finanțate de stat, orientate cu precădere spre construcția de drumuri și autostrăzi.

Analiștii Erste descriu România ca „un investitor structural puternic, susținut de cheltuieli substanțiale ale statului, finanțate din fonduri UE, îndreptate în principal spre drumuri și autostrăzi.”

Creșterea medie anuală a investițiilor fixe în perioada 2021–2025 a fost de 5% în România, față de media de 2% înregistrată în zona euro în același interval. Doar Serbia, cu 10%, a depășit acest ritm în regiune.

Dependența de economisire externă: rata de economisire internă, cea mai scăzută din regiune

Deși România investește mult, fondurile necesare nu provin în principal din economisirea internă. Analiștii Erste subliniază că România „se bazează masiv pe intrări externe, valorificând fondurile UE pentru proiecte de amploare.”

Rata de economisire brută a României este de doar 17,5% din PIB — cea mai scăzută din întreaga regiune analizată și cu mult sub nivelul investițiilor. Acest decalaj structural între economisire și investiții se reflectă direct în deficitele de cont curent ridicate și persistente ale țării. Spre comparație, Cehia — cel mai mare investitor din regiune în termeni absoluți — este susținută de o rată de economisire de peste 28% din PIB, cea mai ridicată din ECE.

„Rata de economisire excepțional de scăzută a României (17,5%) se reflectă și în deficite ridicate de cont curent”, avertizează analiștii Erste.

Structura investițiilor: Construcțiile domină, dar există și o anomalie statistică

Defalcarea investițiilor pe tipuri de active relevă că România este printre cele mai orientate economii din regiune spre sectorul construcțiilor. „Alte clădiri” (infrastructură civilă, clădiri nerezidențiale) reprezintă 9% din PIB în România, față de media UE-27 de 5%, situând țara pe locul al doilea după Croația (10% din PIB).

Potrivit analiștilor Erste, nivelul ridicat al acestui indicator „reflectă un amplu efort de recuperare a întârzierilor în inginerie civilă și lucrări publice, mult timp amânat.”

România prezintă și o anomalie în categoria activelor de „transport”: aceasta este raportată la 7% din PIB, față de media UE-27 de 2%. Erste notează că „suspectăm că aceasta este o problemă de raportare statistică.”

Investițiile în proprietate intelectuală rămân modeste în România, spre deosebire de Cehia, care se remarcă prin cel mai ridicat nivel de cheltuieli în această categorie, semn al unui model economic mai avansat.

Sectorul privat: Firmele investesc mult în extinderea capacităților și mai puțin în inovație

Sondajul de investiții al Băncii Europene de Investiții (EIB Investment Survey 2025) arată că 44% dintre firmele românești au declarat că prioritatea lor principală de investiții este extinderea capacităților de producție — cel mai ridicat procent din întreaga regiune și cu mult peste media UE de 26%.

Totuși, doar 20% dintre firmele din România raportează investiții în produse sau servicii noi — procent egal cu media UE, dar inferior Cehiei (40%) sau Sloveniei (25%).

novația „nouă pentru piața națională sau globală” este raportată de doar 8% dintre companii, aproximativ la nivelul mediei europene.

La capitolul satisfacției față de investițiile anterioare, 18% dintre firmele românești regretă că au investit prea puțin, față de o medie UE de 12%. Raportul menționează că „în regiune, sentimentul de regret pentru expansiunea ratată” este mai pronunțat decât media europeană.

Finanțarea investițiilor: Dependență de surse interne și fonduri externe, capital bancar subdezvoltat

România se situează la 24% din finanțarea externă (împrumuturi bancare, obligațiuni, capital) a investițiilor corporative — aproape de media UE de 25% și clar sub nivelul Slovaciei (37%) sau al Cehiei (29%). Cea mai mare parte a finanțării — 71% — provine din surse interne ale companiilor.

Creditarea bancară a companiilor nefinanciare din România este de circa 11% din PIB, printre cele mai scăzute din regiune, alături de Polonia, și cu mult sub media zonei euro de aproximativ 30% din PIB. Această situație evidențiază „o dependență istorică persistentă față de fluxurile interne de numerar, finanțarea de la compania-mamă și granturile UE, în locul creditelor bancare interne.”

Piața de capital din România este, de asemenea, slab dezvoltată. Capitalizarea bursieră a companiilor listate local reprezintă 12% din PIB — față de 30% în Croația, 22% în Polonia sau 23% în Austria, folosită ca punct de referință. Erste subliniază că aceste disparități regionale „evidențiază nevoia critică de avansare a Uniunii Piețelor de Capital la nivelul UE.”

Fonduri europene: 2026 — ultimul an PNRR, efect de accelerare estimat

România este unul dintre marii beneficiari ai Mecanismului de Redresare și Reziliență (RRF, din care este finanțat PNRR-ul), alături de Croația, Cehia și Polonia. Conform datelor Eurostat citate de Erste, România a înregistrat unul dintre cele mai ridicate niveluri de absorbție a fondurilor RRF în 2025 — aproape 1,5% din PIB —, depășită doar de Croația.

Deoarece 2026 este ultimul an în care statele membre pot utiliza și trage efectiv alocările din RRF, Erste anticipează „o accelerare semnificativă în finalizarea investițiilor și retragerea efectivă a fondurilor, pe măsură ce țările se grăbesc să îndeplinească jaloanele Comisiei Europene înainte ca lichiditatea să expire.” Ca efect direct, „creșterea investițiilor fixe din regiune ar trebui să înregistreze un vârf în trimestrele următoare.”

RRF impune condiții stricte: cel puțin 37% din totalul finanțării trebuie direcționat spre tranziția verde și minimum 20% spre transformarea digitală. Aceste cote obligatorii „ar trebui să garanteze că economiile CEE nu înlocuiesc doar infrastructura fizică veche, ci își modernizează activ competitivitatea tehnologică și de mediu pe termen lung.”

România, lider la investiții nete, alături de Croația

Dincolo de investițiile brute, Erste analizează și formarea netă de capital — adică diferența dintre investițiile brute și deprecierea activelor existente. Această perspectivă schimbă semnificativ ierarhia.

România și Croația conduc detașat regiunea cu o formare netă de capital de 10,4% din PIB fiecare (date 2024), față de media UE de 3,1%. Cehia, deși lider la investiții brute, coboară la 4,3% din PIB în termeni neți, din cauza deprecierii ridicate generate de economia sa puternic industrializată.

Analiștii Erste concluzionează că „România și Croația conduc decisiv regiunea cu 10,4% din PIB fiecare” la formarea netă de capital, ceea ce „confirmă că aceste economii își extind activ stocul de capital, mai degrabă decât să înlocuiască pur și simplu infrastructura veche.”

Stocul de capital: decalaj față de Vest, cu implicații structurale pentru productivitate și salarii

Stocul net de capital per angajat — indicatorul intensității capitalului — plasează România printre cele mai slab dotate economii din UE, alături de Slovacia, Bulgaria și Ungaria.

Valorile pentru România se situează între 50.000 și 70.000 de euro per angajat, față de peste 250.000–300.000 de euro în Luxemburg, Austria sau Finlanda.

Erste explică decalajul prin originile istorice ale tranziției economice: „economiile ECE și-au început tranzițiile economice dintr-o bază industrială fundamental epuizată și învechită, ceea ce înseamnă că acumularea de capital fizic modern, orientat spre piață, rămâne structural cu ani în urma omologilor lor occidentali.”

Printre consecințe se numără „dependența de producție cu forță de muncă intensivă și valoare adăugată redusă, care limitează plafonul pentru o creștere reală sustenabilă a salariilor.”

Mai mult, Erste avertizează că „pe măsură ce regiunea se confruntă cu provocări demografice, modelul de creștere istoric bazat pe o forță de muncă abundentă și competitivă ca preț se epuizează treptat.”

Scădere accentuată a investițiilor greenfield (de la zero)

Proiectele de investiții greenfield anunțate în România de investitori străini în 2024 au totalizat 1,9% din PIB, în scădere cu 4,4 puncte procentuale față de media anilor 2004–2019 — una dintre cele mai accentuate contracții din regiune.

În termeni de număr de proiecte greenfield per milion de locuitori, România înregistrează 11 proiecte (față de o medie de 13 în perioada 2004–2019), aflându-se în jumătatea inferioară a clasamentului regional, care este dominat de Croația (15,6 proiecte).

În ceea ce privește fluxul total de investiții străine directe, media ultimilor cinci ani clasează România pe penultimul loc în regiune, înaintea Slovaciei, foarte aproape de Slovenia (ca procent din PIB.

Investițiile verzi: România, cel mai ambițios plan din Europa, dar cu semne de întrebare

La capitolul investițiilor pentru combaterea schimbărilor climatice, România se remarcă prin cel mai ridicat procent de firme care intenționează să investească în viitor: aproape 75%, față de o medie UE de 50%. Erste descrie România ca „un imens outlier regional și european”, dinamica fiind „determinată de implementarea agresivă a fondurilor RRF și REPowerEU pentru eliminarea treptată a cărbunelui și creșterea eficienței energetice.”

Totuși, analiștii emit o rezervă importantă: „suntem atenți la un potențial exces de optimism.” Această precauție este justificată parțial de faptul că România se situează încă sub media UE la ponderea firmelor care au investit deja efectiv în atenuarea schimbărilor climatice — indicând o discrepanță între intenții și realizări concrete.

În energie regenerabilă, România dispune de un potențial hidroenergetic tehnic fezabil de aproximativ 75% din totalul producției de electricitate — cel mai ridicat din regiune, depășind chiar și Croația (71%). Actualmente, hidrocentralele asigură circa 30% din energia electrică a României, existând un spațiu semnificativ de extindere a capacităților. În plus, România pregătește extinderea centralei nucleare de la Cernavodă prin adăugarea Unităților 3 și 4, parte dintr-un efort regional amplu de consolidare a capacității nucleare.

(Citește și: ”Din ce își cresc PIB-ul statele UE: o comparație a modelului de creștere al României privind consumul, exportul net și investițiile”)

***