Cum a devenit inelul cu diamant un simbol al dragostei eterne
De la începutul Evului Mediu logodna era obligatorie. La fel și inelul. În acea perioadă oamenii erau fie bogați, fie săraci lipiți pământului. Cea din urmă categorie este clar că nu avea cum să își achiziționeze un simbol al dragostei dintr-un metal prețios, pe măsura sentimentului ce îi lega. În schimb, aristocrații au trecut la un alt nivel. Povestea primului inel de logodnă cu diamant are loc în secolul al XV-lea, în ducatul Burgundiei.
Aici, Maria de Burgundia, cunoscută drept și Maria cea Bogată, era singurul moștenitor al tatălui ei, Carol Temerarul. Încă de când ea avea vârsta de cinci ani, diferite case nobiliare și nume mari ale Europei și-au trimis pețitorii cu speranța că vor obține tronul mult râvnit. Când Maria avea 18 ani l-a cunoscut pe tânărul Arhiduce Maximilian de Austria. Conform surselor istorice, a fost unul dintre momentele când planetele s-au aliniat ideal: cei doi s-au căsătorit din dragoste, iar armata Casei de Habsburg a venit în completarea cufărului plin al burgunzilor.
Pentru a-și concretiza promisiunea căsătoriei, dar mai ales ca simbol al dragostei față de Maria, Maximilian i-a trimis un inel de logodnă nemaivăzut până atunci. Pe inelul simplu din aur erau mai multe diamante mici, așezate în forma literei M, inițiala ducesei. Nu trebuie să uităm că pe atunci diamantele erau destul de rare – ele sunt pentru totdeauna, dar nu au existat dintotdeauna.
Povestea nu a avut chiar un final fericit: la 25 de ani, Maria moare în urma unei căzături de pe cal. Maximilian devine împărat al Sfântului Imperiu Roman, iar până la finalul vieții se mai căsătorește de două ori, însă în niciunul dintre cazuri nu va mai dărui un inel cu diamant.
Diamantele sunt pentru totdeauna
Amploarea pe care au luat-o inelele de logodnă cu diamant are în spatele ei una dintre cele mai de succes campanii de marketing din istorie. Conștientă de potențialul financiar pe care îl oferă o afacere cu diamante, compania De Beers a reușit înainte de începutul secolului XX să dețină monopolul asupra minelor descoperite în Africa. Apoi, a stabilizat piața internațională, controlând raportul cerere-ofertă.
Toate acestea au necesitat timp, iar De Beers deținea supremația diamantelor abia la finalul Marelui Război, în plină criză. Și pentru că Europa abia își vindeca rănile adânci lăsate de război, compania a ochit ca public-țintă SUA. De Beers a angajat firma de publicitate americană N.W. Ayer care, după ce a realizat portretul robot perfect al cumpărătorului, a creat campania de promovare – au făcut din diamantele inaccesibile clasei de mijloc un lucru necesar întemeierii căsătoriei. Nu aveau un nume sau un brand de promovat, ci trebuiau să le vândă americanilor o idee: diamantele aduc fericirea.
Până la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, vânzarea de inele de logodnă cu diamant a crescut cu 55%. Despre cum lipsa diamantului face o căsnicie incompletă sau cum un inel cu diamant, odată ajuns în familie, este o moștenire incontestabilă (există chiar și legi care au subiect inelul de logodnă), spunem doar atât: „A diamond is forever” a fost declarat sloganul secolului XX.
