Moldova are acum capacitatea de a rezolva problema transnistreană. Dilema de la Chișinău

Pentru prima dată în trei decenii, Republica Moldova are în sfârșit pârghia de a da afară Rusia din țară. Dar, scrie Politico, autoritățile au o dilemă: cum să faci asta fără a declanșa o criză umanitară în interiorul țării.

De la obținerea independenței în anii 1990, Moldova a fost blocată într-un conflict înghețat cu Moscova din cauza Transnistriei, o regiune separatistă susținută de Kremlin, lângă granița de est a Moldovei, cu peste un sfert de milion de oameni.

”Armata rusească” din Transnistria

De-a lungul anilor, Transnistria și-a dezvoltat propriile forțe armate, servicii publice și scheme de pensii – toate finanțate prin vânzări majore de energie rusească către Moldova.

Trupele rusești din Transnistria sunt însă mici (abia dacă numără 1.500 de oameni), izolate (pot fi aprovizionate din vest doar prin Moldova) și slab echipate (nu dispun de tancuri, elicoptere sau avioane de luptă). În plus, ele nici măcar nu sunt rusești. Armata transnistreană este formată în mare parte din recruții din Transnistria și doar ofițerii superiori (câteva zeci) provin din marea țară vecină.

Acest contingent păzește un imens depozit de muniții în apropierea orașului transnistrean Cobasna, la granița cu Ucraina.

Acesta a fost cel mai mare depozit de armament de pe flancul sud-vestic al Pactului de la Varșovia, fiind construit pentru eventualitatea unui conflict cu NATO. Se presupune că în depozitul de la Cobasna ar fi stocate chiar și astăzi aproximativ 22.000 de tone de muniție sovietică, acum practic inutilizabilă.

O confruntare tensionată alimentată de energie

Confruntarea a fost mereu tensionată, alimentată de o conexiune puternică: Moldova primește energie rusească din Transnistria, Chișinăul plătind pentru aceasta la Tiraspol sute de milioane de euro pe an.

Centrala electrică Cuciurgan, deținută de Rusia, din Transnistria este cea mai mare sursă de energie din Moldova, furnizând aproximativ patru cincimi din puterea țării. Moldova se baza, de asemenea, pe cablurile de înaltă tensiune care traversează Transnistria.

Energia a permis Rusiei să păstreze controlul asupra fâșiei strategice de pământ de-a lungul graniței cu Ucraina, unde sunt staționate trupele sale, în ciuda obiecțiilor Moldovei.

Această dinamică se schimbă însă. În ultimii ani, Moldova s-a integrat cu Europa sub președintele pro-UE Maia Sandu. Bruxelles a oferit Moldovei milioane de euro și legături în aprovizionarea cu energie, ca parte a unui proces derulat de ani pentru a pregăti țara, una dintre cele mai sărace din Europa, pentru aderarea la UE.

„Moldova nu mai este dependentă de Transnistria”, a declarat ministrul de externe al Republicii Moldova, Mihai Popșoi, pentru Politico. „Când vine vorba de gaz, cumpărăm gaz de pe piața internațională. Pe partea de electricitate, construim linii de înaltă tensiune pentru a ne conecta la România.”

Dilema de la Chișinău

Independența energetică a Moldovei este o problemă pentru Transnistria, dar și pentru guvernul de la Chișinău. Oprirea plăților către Transnistria ar prăbuși bugetul statului separatist și ar lăsa acolo sute de mii de oameni fără venituri și servicii de bază – o provocare care, pentru o țară de dimensiunea Moldovei, ar fi asemănătoare cu reunificarea Germaniei după căderea Zidului Berlinului.

„Elitele din Transnistria recunosc deja: cumpărăm energie electrică din regiune nu pentru că trebuie, ci pentru că alternativa este să aruncăm regiunea într-o criză umanitară”, a spus ministrul Energiei al Republicii Moldova, Victor Parlicov, într-un interviu.

Totuși, oficialii moldoveni spun fără echivoc: este timpul să punem capăt acestei situații.

„Există un stimulent puternic acum pentru ca noi să reintegram țara în mod pașnic”, a spus Popșoi, numit ministru de externe în ianuarie. „Rezolvarea conflictului înseamnă reintegrare deplină și că Moldova preia controlului asupra granițelor sale suverane”.

UE lasă Rusia fără pârghii în Moldova

„Întreaga regiune transnistreană depinde de gaz rusesc ca de droguri. Frumusețea pentru ruși a fost că prin cumpărarea de energie din regiunea transnistreană, practic, finanțam separatismul în propria noastră țară”, a spus Victor Parlicov, ministrul energiei.

UE a schimbat acest calcul. În ultimii ani, Bruxelles-ul a oferit Moldovei zeci de milioane de euro pentru a construi infrastructură și a-și realiza conexiunea la rețelele energetice europene, compensând costurile achiziționării de energie din piața liberă europeană.

Asta înseamnă că Moldova nu mai trebuie să cumpere gazul Transnistriei, ceea ce ar putea crea probleme statului separatist. Transnistria a folosit veniturile din energie – combustibili, gaze și electricitate – pentru a-și construi un sector industrial, care însă s-ar prăbuși practic peste noapte dacă Moldova ar întrerupe plățile.

Cu toate acestea, Moldova este foarte conștientă că distrugerea motorului economic al Transnistriei înseamnă și prejudicierea cetățenilor transnistreni- aceiași oameni pe care dorește să-i reintegreze în societatea moldovenească. „Vorbim de până la 300.000 de oameni, majoritatea sunt cetățenii noștri și trebuie să li se asigure servicii de bază”, afirmă Victor Parlicov.

Ieșirea din tipare

Este o dilemă care planează asupra impulsului de integrare occidentală a președintelui Maia Sandu.

Există întrebări persistente legate de aderarea Moldovei la UE în condițiile în care nu este rezolvată chestiunea transnistreană. Unii politicieni europeni spun că problema trebuie soluționată înainte de aderare.

„Rezolvarea problemei energetice cu Transnistria ar fi un pas major înainte”, a spus Viola von Cramon-Taubadel, europarlamentar german și membru al comisiei de afaceri externe a Parlamentului European. „

Alții dau însă dau exemplul Ciprului, stat primit în UE cu o problemă separatistă asemănătoare.

Liderii moldoveni îndemnă în mod repetat Bruxelles să nu lase Moscova și împuterniciții săi să determine viitorul Moldovei.

Tăierea fluxului de numerar către regiunea separatistă prin încetarea monopolului energetic oferă o șansă de a vindeca diviziunile țării și de a se alătura blocului ca o singură națiune.

Amenințări hibride

Este puțin probabil ca liderii transnistreni să cedeze în liniște. În martie, oficialii săi au cerut Kremlin „să-i protejeze împotriva presiunii Moldovei”, susținând că Chișinăul ar pregăti o blocadă economică.

Între timp, președintele rus Vladimir Putin și cercul său apropiat și-au intensificat retorica împotriva Moldovei, atacând visul ei european cu o retorică similară cu cea pe care au lansat-o în Ucraina.

Cu toate acestea, capacitatea Rusiei de a interveni este, în practică, limitată. De la începutul războiului din Ucraina, forțelor locale transnistrene le-au fost tăiate de la liniile obișnuite de aprovizionare, neputând aduce întăriri. Mulți ofițeri nu au fost schimbați de ani de zile și s-au stabilit și au întemeiat familii la nivel local.

Alte conflicte înghețate în spațiul post-sovietic au culminat cu o catastrofă. Chiar anul trecut, un impas între Azerbaidjan și Armenia a dus la un exod în masă a 100.000 de oameni din Nagorno-Karabah. Dar în cazul Moldovei, nu există animozitate etnică. Aproape toți rezidenții transnistreni au pașapoarte moldovenești și circulă liber prin punctele de control pazite de ruși.

La fel ca moldovenii care locuiesc în altă parte a țării, rezidenții transnistreni pot beneficia de boom-ul economic al aderării la UE – indiferent de ceea ce Putin și-ar dori pentru ei. Chiar dacă Moscova nu poate aduna o intervenție militară, aceasta poate crea probleme pentru Moldova.

Anul trecut, serviciile de informații din Kiev au avertizat că au interceptat un plan al Moscovei de a organiza o lovitură de stat și de a o înlătura de la putere pe Maia Sandu, folosind un partid de opoziție pro-rus pentru a răsturna guvernul.

Alegerile prezidențiale și parlamentare programate pentru octombrie vor fi un moment critic pentru moldoveni de a-și decide viitorul – și o șansă pentru puteri externe precum Rusia să se amestece.

Ca răspuns, Bruxelles-ul a trimis o misiune în țară pentru a ajuta la combaterea dezinformării menite să slăbească ambițiile UE ale Republicii Moldova.