Rusia practică o formă de gherilă geopolitică împotriva Vestului
În toamna anului trecut, profesorul Mark Galeotti (cercetător la Institutul de Relații Internaționale din Praga), a vorbit la București despre caracterul campaniei ruse împotriva Occidentului, obiectivele acesteia și despre lecțiile care pot fi învățate. El a participat la o dezbatere în cadrul proiectului intitulat “Dialoguri cu Rusia pentru o nouă generație de experți” derulat de ESGA.
Pentru Putin, armata este un instrument de diplomație coercitivă și de “bullying” regional: “Rusia nu are nevoie de forțe armate convenționale pentru a putea lupta împotriva întregului NATO sau a Chinei. Un astfel de război va ajunge foarte repede la cote apocaliptice. Pe de altă parte, forțele militare rusești au fost folosite pentru a exercita presiuni și, în unele cazuri, pentru a invada statele vecine din spațiul pe care Rusia îl consideră drept sferă sa de influență. (…) Capacitatea de a folosi forțele armate împotriva vecinilor este puternică, dar se diminuează. (…) Își folosește armata ca instrument de diplomație coercitivă.”
Putin vrea să distragă atenția Europei și a Occidentului pentru a avea mână liberă în așa numita “străinătate apropiată”: “Obiectivele lui Putin în Europa sunt de natură politică. El vrea să ne distragă atenția, să ne divizeze și să ne demoralizeze, astfel încât să nu reprezentăm nici un fel de obstacol pentru ce vrea să facă în interiorul Rusiei și în ceea ce el consideră drept sfera de influență a Rusiei – statele post-sovietice, cu excepția țărilor baltice. Acestea sunt adevăratele limite ale ambițiilor sale: controlul politic și economic asupra acestor țări. El nu vrea să readucă înapoi Uniunea Sovietică sau un nou imperiu țarist. În acest context, atunci când contestă țărilele NATO, cred că Rusia își dă seama că, în principiu, NATO nu poate fi provocată militar. (…) Astfel se îndreaptă spre aceste metode politice non-cinetice (subversiune, dezinformare), dar nu ca avanpremieră a unei operațiuni militare.”
În ciocnirea cu Vestul, Rusia practica o formă de gherilă geopolitică: “Rusia și-a dat seama că se află într-o competiție cu un Occident care este mult mai puternic la majoritatea indicilor. Prin urmare, nu poate contesta Occidentul, acolo unde Occidentul este mai puternic, de aceea caută slăbiciunile Occidentului. Slăbiciunile Vestului provin din faptul că reprezintă o constelație de democrații bazate pe supremația legii. În esență, ceea ce face Rusia este o formă de gherilă geopolitică. Rușii pot foarte rar să creeze probleme în Occident, dar pot să exacerbeze, să agraveze problemele Occidentului: criza de legitimitate sau ascensiunea liderilor populiști a căror principală pretenție este că sunt diferiți de ceilalți politicieni. Ce fac rușii este să folosească orice mijloace aflate la dispoziția lor.”
Iată contextul în care Putin a creat un fel de “stat al mobilizării”: “nu există niciun aspect al societății ruse care să nu poată fi folosit, cooptat, mobilizat de stat pentru propriile sale scopuri. (…) În general, este o campanie care nu este foarte coordonată de la centru. Se operează foarte mult în logica unui antreprenoriat politic individual. Oamenii fac lucruri care cred că plac sau sunt dorite de Kremlin. În Occident, vedem o gamă întreagă de actori – de la ofițeri de informații la oameni de afaceri – care au tot felul de inițiative care servesc agendei Kremlinului. (…) Vulnerabilitățile pe care le are fiecare țară sunt foarte specifice contextului respectiv. În unele țări este vorba de niveluri ridicate ale corupției și asta mă îngrijorează în Cehia. Ceea ce avem aici este o problemă semnificativă de corupție despre care nu se vorbește suficient. Iar această situație oferă rușilor anumite puncte de presiune”.
Unul dintre obiectivele centrale ale Rusiei cu un impact profund asupra securității europene ar fi un nou aranjament de tip Ialta: “Putin vrea o înțelegere, o reluare a discuțiilor de la Yalta. El dorește linii clare care să delimiteze teritoriul și sfera de influență a Rusiei. Dacă ar obține așa ceva, presupun că ar fi dispus să oprească multe dintre activitățile distructive.”
Lecții pentru România: “În opinia mea, România trebuie să se concentreze pe trei lucruri. În primul rând, trebuie să-și consolideze apărarea în fața manipulării interne ceea ce presupune să urmărească atent banii rusești care se strecoară în investiții și să confrunte mult mai direct corupția care este un multiplicator pentru orice manipulare străină. Cu alte cuvinte, consolidarea apărării non-cinetice. În al doilea rând, România trebuie să construiască relații mai bune cu state din Europa de Sud-Est și Central-Europeană. O astfel de solidaritate este crucială. Ceea ce nu avem este solidaritatea la presiunea non-militară. Dacă Europa ca întreg nu va putea să ofere solidaritate, ar trebui să începem să căutăm grupuri și blocuri care să-și poată oferi reciproc solidaritate. În al treilea rând, România ar trebui să se asigure că este o voce care susține unitatea țărilor europene și occidentale în NATO și în Uniunea Europeană. Orice dezbateri privind viitorul NATO și al UE, trebuie purtate fără a periclita în nici un fel unitatea Occidentului în fața Rusiei.”
Mark Galeotti este senior researcher la Institutul de Relații Internaționale din Praga.
Articol publicat pe platforma Defence Matters și pe Stopfake.org.
