Destinul unei nave: Carpathia
În anul 1999, o echipă a organizației NUMA (National Underwater & Marine Agency), descoperea epava vasului HMS Carpathia, în apropierea coastelor Irlandei.
Carpathia era nava care îi recuperase pe supraviețuitorii de pe Titanic. HMS Carpatia (8.600 tone, 164 metri lungime, viteză de croazieră de 14 noduri), a fost realizată la comanda companiei Cunard, la un șantier din Newcastle, Marea Britanie, fiind lansată la apă, pentru probe, în anul 1902. Un an mai târziu a început cursele de călători între Liverpool și New York, iar din 1905 a funcționat pe ruta Italia – Statele Unite, transportând imigranți din Europa, respectiv americani care aveau afaceri sau doreau să viziteze bătrânul continent. Nava avea 100 de locuri la clasa I, 200 la clasa a II-a și 2.550 la clasa a III-a.
Pe 11 aprilie 1912, Carpathia, la comanda căreia se afla căpitanul Arthur Henry Rostron, pleca de la New York, cu destinația Fiume – Italia, având la bord 735 pasageri. În noaptea de 14 aprilie, Rostron a fost trezit de telegrafistul Harold Cottam, care îl informa despre semnalul SOS primit de pe Titanic. Imediat, căpitanul a stabilit cursul spre Titanic, aflat, conform informațiilor primite, la circa 60 de mile depărtare. De asemenea, a luat măsuri menite să asigure găzduirea și acordarea primului ajutor naufragiaților (paturi pentru răniți, băuturi calde, pături, etc.). Pentru a ajunge mai repede la destinație, Rostron a ordonat ca toate sursele de căldură să fie oprite, pentru a asigura mai multă putere motoarelor.
La ora 4.00, Carparthia a ajuns la locul dezastrului, dar nu a găsit nimic – nici epava, nici naufragiații. După 10 minute de cercetări, a fost zărită o lumină, care s-a dovedit a veni de la nefericiții aflați în barca de salvare nr. 2 de pe Titanic. Treptat, au fost reperate și celelalte bărci, ultimii supraviețuitori (barca numărul 12), urcând la bord în jurul orei 8.30. În total, 705 persoane au fost salvate în urma intervenției Carpathiei și a bravului său echipaj. Neavând suficient combustibil ca să ajungă în Europa, căpitanul Rostron a hotărât întoarcerea la New York, unde a ajuns pe 18 aprilie 1912.
După debarcarea supraviețuitorilor, echipajul a trebuit să dea declarații unei comisii a Senatului american, însărcinată cu investigarea accidentului. Ulterior, echipajul a primit mai multe distincții, atât din partea celor salvați, cât și din partea autorităților americane. Căpitanul Rostron a fost recompensat cu ce mai înaltă decorație a SUA, Medalia de Onoare a Congresului, iar în 1926 a fost înnobilat de regele Angliei. Carpathia a continuat să efectueze curse între Europa și America, operând inițial între Grecia și New York, iar din 1915 între Liverpool și Boston, nefiind transformată în navă militară, deși începuse primul război mondial. Pe 17 iulie 1918, Carpathia, ce călătorea într-un convoi militar, a fost atacată de un submarin german și lovită de trei torpile.
Cinci marinari au fost uciși, dar ceilalți membri ai echipajului, precum și cei 157 de pasageri au putut ajunge la bărcile de salvare, apoi au fost preluați de HMS Snowdrop și duși în siguranță la Liverpool. Carpathia s-a scufundat la ora 12.40, a doua zi. După mai bine de opt decenii, epava HMS Carpathia a fost descoperită la circa 120 de mile de coastele Irlandei, la 514 picioare în adânc, de către o echipă a NUMA, avându-l în frunte pe Graham Jessop.
