Aurel Vlaicu concurează împotriva lui Roland Garros

Evenimentul excepțional al anului 1912 l-a constituit pentru ing. Aurel Vlaicu participarea la Concursul Aeronautic Internațional de la Aspern „Săptămâna aeronautică vieneză”, primul de acest fel organizat în Austria, care s-a desfășurat în perioada 23-30 iunie 1912. (…)

Avionul „A. Vlaicu nr. II” a intrat în competiție chiar din
prima zi a concursului, la proba de aruncare la țintă din zbor,
clasându-se pe primul loc, Vlaicu aruncând „bomba”, un săculeț
cu nisip, la o distanță de 29,50 metri față de centrul țintei.
Pe locul al doilea se clasa aviatorul francez Roland Garros, care
realizase 33,85 metri.

Ziua de 14/27
iunie 1912 a fost una dintre cele mai importante ale concursului,
întrucât se desfășura proba de viraj strâns, pe care concurenții
trebuiau să-l execute în fața tribunei, în jurul unui pilon.
Pilotul francez Roland Garros a efectuat un zbor cu mare precizie,
fiind aclamat de public. Vlaicu s-a rotit aproape la verticală,
încât membrii juriului și spectatorii au rămas uimiți la avionul
care părea legat de pilon, atât de strânse și de perfecte erau
cercurile descrise. De subliniat că în viraje Vlaicu a fost
neîntrecut, acestea nu mai erau niște simple rotocoale cu raze mari
sau mici, ci adevărate întoarceri de „stânga’mprejur”. Chiar
și peste un an, când se va afirma acrobația aeriană realizată de
francezul Adolph Pégoud prin mișcări îndrăznețe cu avionul,
până la Vlaicu nimeni n-a reușit să execute viraje așa de
strânse precum acelea pe care le făcuse acesta la concursul de la
Aspern. Virajele lui se asemănau cu figura zisă „răsturnare”,
ce s-a impus ulterior în acrobația aeriană. Vlaicu poate fi
considerat, astfel, și precursor al acrobației aeriene.

La proba de viraj,
Vlaicu a obținut locul al doilea, clasându-se înaintea lui Garros
și primind ca premiu suma de 1.500 de coroane. Locul I a revenit
pilotului francez Leon Bathiat, cu un timp de 13 secunde. Vlaicu
realizase zborul în 16 secunde.

În
ziua de 16/29 iunie 1912 a avut loc proba de aterizare la punct fix
în prezența a peste 50.000 de spectatori care sosiseră cu 6.000 de
automobile. Pe câmpul de zbor se marcase cu panouri albe un
triunghi. Concurentul trebuia să aterizeze în centrul triunghiului
pentru a obține un premiu. Garros a realizat, de la început,
această performanță, Vlaicu a venit la aterizare cu motorul oprit
și a rulat elegant până când a ajuns cu roțile chiar în centrul
triunghiului, exact în același loc ca Roland Garros. Juriul a fost
pus în dificultate; după măsurătorile făcute, unii l-au
considerat pe Vlaicu câștigător, alții, pe aviatorul francez.

O probă dificilă a concursului de la Aspern, zborul în jurul unui catarg

Până la urmă,
juriul i-a acordat lui Garros premiul I și premiul al doilea lui
Vlaicu, fiind recompensat cu 2.000 de coroane. Referitor la premiul
al II-lea acordat lui Aurel Vlaicu la proba a treia, în cartea lui
Jacques Quellenec Memoire de Roland Garros, Editura Hachette,
Paris, 1966, p. 199, carte premiată de Asociația piloților
francezi cu premiul „Georges Guynemer”, tipărită postum, cităm
declarația lui Roland Garros, scrisă cu o obiectivitate ce-i face
cinste: „Juriul mi-a recunoscut o prioritate de câțiva
centimetri. Dar nu a avut dreptate. Cu avionul pe care îl avea
Vlaicu, trebuia să fiu considerat de departe învins. Dar justiția
nu Evenimentul excepțional al anului 1912 l-a constituit pentru ing.
Aurel Vlaicu participarea la Concursul Aeronautic Internațional de
la Aspern „Săptămâna aeronautică vieneză”, primul de acest
fel organizat în Austria, care s-a desfășurat în perioada 23-30
iunie 1912. (…)aparține acestei lumi, iar cei modești sunt
întotdeauna sacrificați”.

„C’est une
mouche folle!” (Este o muscă nebună!)

Același mare
aviator al lumii, deținător al mai multor recorduri despre care
Jacques Mortane, istoric de aviație, spunea că „nu era doar un
aviator, era aviația însăși”. Privind zborul și virajele unice
cu care Vlaicu delecta publicul, Mortane a exclamat admirativ: „C’est
une mouche folle!” (Este o muscă nebună!).

În total, Vlaicu
a participat la patru probe, ocupând locul 9 în clasamentul
individual neoficial, după suma premiilor câștigate, 5.750 de
coroane, iar în cadrul clasamentului țărilor participante va ocupa
locul 4, după Franța, Austria și Rusia, deci înaintea Germaniei,
care ocupă locul 5. Acest clasament a avut la bază valoarea sumei
premiilor câștigate de concurenții din țara respectivă.

În concluzie,
ing. av. Aurel Vlaicu a câștigat la acest concurs următoarele
premii: locul I la aruncarea la țintă (29,50 m), locul II la
concursul de aterizare forțată (14,39 m), primind un premiu de
2.000 de coroane, locul I la aruncarea la țintă (10 m de la țintă)
– a doua etapă, premiul primit fiind de 1.500 de coroane, și locul
II (16 secunde) la proba „zbor în cerc”, primind ca premiu 2.000
de coroane.

Succesul
inginerului aviator Aurel Vlaicu a fost cu atât mai important cu cât
„într-o vreme când nici germanii, nici austriecii, nici ungurii,
nici rușii nu aveau încă un aeroplan național, Vlaicu născocește
o mașină proprie întemeiată pe principii ingenioase; își
stăpânește mașina în zboruri îndrăznețe; câștigă admirația
întregii lumi și premii însemnate la concursul aviatic de la
Aspern; răscolește sufletul ardelenilor prin triumfalnicele lui
zboruri de dincolo”, nota revista ,,Flacăra”.

Avionul „A. Vlaicu nr. II”, în zbo

În cartea scrisă
de John W.R. Taylor și Kenneth Munson History of Aviation,
New English Library, London, 1972, la p. 88, autorii afirmă: „Atât
de mare a fost succesul atins până în anul 1912, încât Vlaicu a
obținut primul loc la un mare concurs internațional de zbor, deși
concura cu Roland Garros, unul dintre cei mai mari piloți ai tuturor
timpurilor. Așa că, putem afirma fără exagerare, că nu știi ce
să admiri mai mult – cunoscând viața și opera ing. av. Aurel
Vlaicu, ingeniozitatea invenției, dibăcia execuției sau arta de a
zbura”.

Aeroplanul
inginerului român a atras atenția reprezentanților firmei engleze
„Marconi Wireless Telegraph.Co.Ltd.” din Chelmsford. Inginerul
Wells, în urma unor discuții cu Vlaicu, îi propunea acestuia să
meargă în Anglia să-și fabrice aeroplanele. Deși la început a
refuzat, la sfârșitul anului 1912 încheie un contract cu această
întreprindere pentru construirea avionului „Vlaicu nr. III”, în
Anglia, cu condiția ca piesele fabricate după desenele sale, în
Anglia, să se fabrice la București. Judecând profund, și-a dat
seama că oferta făcută de englezi era unică pentru a-și realiza
proiectul avionului biloc, urmând ca reprezentanții firmei să se
deplaseze la București pentru detalii.

Românii din
Austria l-au omagiat, o primă sărbătorire a avut loc chiar la
Viena, după concurs, printr-un banchet de onoare organizat în
saloanele Hotelului „Riedhof” de comunitatea românească,
manifestare prezidată de dr. Ciurcu.

Participând la
Concursul Aeronautic de la Aspern, Vlaicu a demonstrat superioritatea
aparatului său de zbor, devenind cunoscut în țările din vestul
continentului nostru ca unul dintre cei mai importanți constructori
de avioane și piloți ai timpului. Ziarul „Românul” sublinia
marea personalitate a tânărului inginer ardelean, care făcuse
cunoscută în lume capacitatea de creație tehnică a românilor.
Într-un articol publicat în ziua de 26/8 iulie 1912, ziarul nota:

„Aurel Vlaicu este bărbatul fericit care, în zilele memorabile de
la Aspern și-a impus numele prin succesele sale răsunătoare, de la
pomposul Palat regal, până la ultima colibă de cioban. De regulă,
numai după o muncă de o viață întreagă ajung oamenii a vedea
fructul faptelor sale, recunoscute celor mai mulți chiar abia după
moarte, li se precizează meritele. Aurel Vlaicu, însă, s-a născut
sub o stea norocoasă și îi dorim ca splendoarea razelor acestei
stele să crească neîncetat spre binele și gloria neamului său.
Noi, care am văzut la Viena pe Vlaicu zburând și am avut fericirea
de a privi mai de aproape în inima lui, suntem convinși că el nu
se va lăsa amețit de gloria câștigată, cât și de admirația
sinceră de care a avut parte, ci cu îndemn nou, se va pune la
lucru, ca să-și vadă cât de curând întrupat aeroplanul ,,A.
Vlaicu nr. III”.

Ediția de vară a „Historia Special“ vă propune o incursiune
detaliată în viața, realizările și sfârșitul tragic al
aviatorului român. Descoperiți istoria lui Aurel Vlaicu în numărul
43 al revistei „Historia Special”, disponibil la toate punctele
de distribuție a presei, în perioada 29 iunie – 25 septembrie 2023,
și în format digital pe paydemic.com.

Cumpără acum!