Vacanțele conducǎtorilor ȋn lumea contemporanǎ
Omul a fost obișnuit ȋn timp sǎ se supunǎ unei autoritǎți, indiferent de natura acesteia. Important era prestigiul obținut de un conducǎtor prin orice mijloace. Cruzimea nu era sufficientǎ. Monarhii au avut grijǎ sǎ obținǎ aceastǎ formǎ de atracție a maselor prin ridicarea de clǎdiri monumentale, inclusiv cele destinate drept loc de veci, dotarea armatelor cu uniforme și arme deosebite sau realizarea de cǎlǎtorii cu un alai deosebit. Sultanii aveau cai pentru care cheltuiau cȃte o mie de galbeni ȋn timp ce un sat cu romȃni cu tot era cotat la 200. Elefanții erau crescuți pentru a demonstra forța padișahului. Atunci cȃnd sultanul Osman al II-lea a organizat o expediție ȋmpotriva cetǎții Hotin, prizonierii polonezi au fost striviți de animalele uriașe (1621).
Moschei impresionante erau ridicate pentru a sublinia gloria celui ce stǎpȃnea tronul din Constantinopol. Moschee Suleymaniye ridicatǎ ȋn secolul al XIV-lea poate sǎ primeascǎ 10.000 de credincioși și chemǎrile la rugǎciune se fac auzite din minarete ȋnalte de 72 m. Mǎreția capitalelor a provenit din aceastǎ idee. Nici conducǎtorii contemporani nu puteau sǎ scape din aceastǎ capcanǎ. Sunt cunoscute proiectele unor lideri totalitari precum Stalin, Hitler, Mao sau Ceaușescu de a schimba radical arhitectura capitalelor prin clǎdiri cu proporții greu de imaginat. Casa Poporului ar fi un exemplu ușor de observat. Poporul murea de foame și clǎdirea urma sǎ domine capitala și veacurile. Dacǎ se dorea o croazierǎ de lux, președintele Romȃniei avea la dispoziție vasul Mureș, gata de marș ȋn 1986.
Wilhelm al II-lea, ȋmpǎratul Germaniei, avea planuri de dominație mondialǎ și, cum avea o mȃnǎ moale din naștere, avea o obsesie pentru dezvoltarea forțelor militare, inclusiv a celor navale. Inspecțiile și vacanțele puteau sǎ fie realizate prin plimbarea cu yachtul Hohenzollern, ȋnarmat cu 10 guri de foc de calibru redus, dar care putea sǎ primeascǎ alte trei de 105 mm ȋn caz de rǎzboi. Peste 300 de oameni ȋi stǎteau la dispoziție.
Nici conducǎtorii democratici n-au putut sǎ scape din aceastǎ capcanǎ a demonstrației de forțǎ brutǎ pentru obținerea de prestigiu. Președintele SUA ar fi un model de lider ce cautǎ sǎ aducǎ fericirea poporului prin renunțarea la cursa ȋnarmǎrilor. Aceasta ar fi teoria, dar practica rǎmȃne interesantǎ. Herbert Hoover a fost la cȃrma SUA ȋn perioada 1929 – 1933, adicǎ exact ȋn perioada Marii Crize Economice. A ȋncercat sǎ diminueze efectele problemelor financiare asupra populației, dar n-a reușit mai nimic și a pierdut alegerile pentru al doilea mandat. Interesantǎ rǎmȃne vacanța din perioada 19 – 29 martie 1931, atunci cȃnd președintele a vizitat Puerto Rico și Insulele Virgine. Nu putea sǎ se plimbe cu un modest yacht sau altǎ navǎ mai micǎ. A fost la bordul cuirasatului USS Arizona, o cetate plutitoare echipatǎ cu 12 tunuri de calibrul 356 mm, un singur proiectil avȃnd masa de 636 kg. Existau și proiectile ȋnalt explozive de 578 kg.
Propulsarea acestora spre ținte era posibilǎ cu ajutorul a aproape 193 kg de explozibil. Numai consumul de combustibil se ridica la peste cinci tone pe orǎ la viteza de croazierǎ. Dacǎ conducǎtorul era ceva mai grǎbit, motoarele erau capabile sǎ genereze puterea necesarǎ atingerii unei viteze de peste 38 km/h, dar consumul de petrol ar fi ajuns pe la 16 t pe orǎ. Populația suferea de lipsuri și președintele se plimba cu cuirasatul de 30.000 t. Importantǎ era demonstrația de forțǎ ȋn raport cu celelalte mari puteri și sǎ se arate locuitorilor din emisfera de vest cine are controlul mǎrilor. Erau exerciții pȃnǎ ȋntr-o regiune ȋn care sǎ nu sperie alte mari puteri.
