Cum ar fi arătat lumea de azi dacă puterile Axei câștigau războiul?

În anii 30′, germanii, aflați într-o situație devastatoare de după pierderea primului război mondial, au recurs la alegerea lui Hitler și instaurarea unui regim totalitar, autoritar, militarist, antisemit și naționalist. Ambițiile expansioniste ale regimului au dus la declanșarea celui de-al doilea război mondial, germanii naziști, aliați cu Italia și Japonia , fiind combătuți de cealaltă tabără, Aliații, ai căror membri majori erau SUA, Regatul Unit și Uniunea Sovietică. 

Deși Germania nazistă se putea lăuda cu o tehnologie militară avansată și comandanți străluciți, a pierdut războiul din cauza multor greșeli strategice comise de Hitler, dar și pentru că Aliații dispuneau de mai multe resurse și oameni. Odată cu moartea lui Hitler, regimul nazist a fost înlăturat, iar ideologia național-socialistă a fost interzisă și îngropată definitiv, fiind luate măsuri speciale pentru a preveni revenirea acesteia. Lumea, fiind mai conectată economic, social și cultural, a fost modelată după imaginea învingătorilor.

Deși războiul s-a încheiat, a urmat un alt război global dintre cele două superputeri învingătoare, America și Rusia, care și în ziua de azi continuă. Să ne imaginăm că într-un univers paralel, într-o istorie alternativă, Hitler câștiga războiul. Ce trebuia să facă Germania Nazistă ca să-l câștige? Cum ar fi arătat lumea în cazul în care Axa câștigă războiul și nazismul era propagat la nivel global și tot ce își dorea Hitler era aplicat? Dacă s-ar inventa o mașină a timpului care ar ajunge pe mâinile unui neonazist, cum ar putea manipula acesta istoria pentru ca Axa să câștige războiul?

1. Personalități care l-au putut combate pe Hitler nu trebuiau să existe

Un călător în timp ar putea să elimine câteva personalități. Este evident că personalitățile politice că Winston Churchill, premierul Regatului Unit, Franklin Delano Roosevelt, președintele SUA și Iosif Stalin, liderul Uniunii Sovietice, au contribuit cel mai mult la înfrângerea Axei. Dar ce s-ar fi întâmplat dacă într-o istorie alternativă, aceste personalități nu existau ori nu ajungeau la putere?

În cazul Uniunii Sovietice, Stalin a fost un lider autoritar care nu dădea nimic înapoi. Armata Roșie, indiferent în ce situație deplorabilă se afla, tot era trimisă pe front să apere patria de fasciști. Stalin a contribuit cel mai mult la anihilarea Germaniei Naziste din est. Până una alta, sovieticii au fost cei care au ocupat Berlinul. Totuși, Stalin nu avea gândire tactică. Depindea mult de generalii săi ca Georgy Zhukov .

Ce se întâmpla dacă Stalin nu ar fi existat?

Să presupunem că Vladimir Lenin, președintele Sovietului Comisarilor Populari ai URSS, nu ar fi murit în 1924. Este cunoscut că se opunea unor extremiști ca Stalin. Dacă ar fi continuat să trăiască și să se descotorosească de elementele extremiste din partid, istoria Uniunii Sovietice ar fi fost cu totul alta .

Leon Trotsky, fondatorul armatei roșii și ministrul apărării, ar fi devenit succesorul lui Lenin. Fiind un comunist mai puțin autoritar, era totuși unul mai idealist, intelectual , având o gândire tactică . Spre deosebire de Stalin care voia comunism doar într-o singură țară, Trotsky voia instaurarea unui comunism internațional . În mod sigur, deportările, epurările, masacrele și genocidurile din care au rezultat milioane de morți, tot ar fi avut loc. Totodată, ar fi implementat industrializarea forțată. Dar oare Uniunea Sovietică condusă de Trotsky ar fi reușit să învingă Germania nazistă?

Da, pentru că Trotsky conștientiza pericolul nazist de multă vreme spre deosebire de Stalin. Pactul Ribbentrop-Molotov nu ar mai fi existat și probabil că invazia Europei ar fi fost inițiată de sovietici. Germania nazistă ar fi avut o existența mult mai scurtă, iar sovieticii ar fi avut ambiția de a ocupa întreaga Europă. Deci, eliminarea lui Stalin și înlocuirea sa cu Trotsky n-ar fi o idee deloc bună.

Poate mai ideal ar fi să ne gândim ce se întâmpla dacă nu existau comandanți sovietici străluciți ca Jukov sau dacă cădeau victime epurărilor staliniste. Jukov a contribuit cel mai mult la obținerea victoriei pentru sovietici în multe bătălii, inclusiv Kursk.

Totuși, chiar dacă URSS a contribuit la înfrângerea Axei cu un număr masiv de soldați, nu a fost suficient. Se știe că sovieticii au primit provizii și muniție de la Aliații occidentali. Până una alta, călătorul nostru în timp ar putea foarte bine să prevină înfăptuirea alianței dintre URSS și Aliații occidentali, dar și să elimine celelalte două personalități marcante. Indiferent cine ar fi fost la putere , URSS ar fi pierdut războiul în fața Germaniei fără ajutorul Aliaților occidentali și comandanți sovietici capabili.

În cazul Regatului Unit, Winston Churchill a contribuit foarte mult la înfrângerea lui Hitler și la mobilizarea britanicilor, dar și a Aliaților în combaterea Axei. De altfel, încă dinaintea începerii războiului și până să devină premier, Churchill se opunea instaurării nazismului în Germania și coabitării cu aceasta spre deosebire de premierul Neville Chamberlain care îi făcuse mofturile lui Hitler în anii anteriori și era permisiv în cedarea Austriei și Cehoslovaciei către Germania nazistă. Discursurile sale ținute la radio și expresiile memorabile ca “We shall never surrender” sau “we shall fight on the beaches” i-a inspirat pe britanici să-și apere țara de bombardamentele naziste din 1940.

Dar ce se întâmpla dacă premierul Chamberlain se încăpățâna să nu demisioneze pe 10 mai 1940 în ciuda faptului că Norvegia fusese ocupată de naziști, iar cabinetul său căpătase o reputație extrem de proastă?

Ori ce se întâmplă dacă Winston Churchill, care era atunci Prim Lord al Amiralității, avea faimă și experiență politică bogată , ar fi refuzat funcția din motivul vârstei înaintate?

Atunci am realiza ce mare personalitate al momentului a fost. Pentru că fără el, lumea de azi ar fi fost în totalitate diferită.

Dacă Chamberlain rămânea premier ori nu se găsea un înlocuitor capabil, în mod sigur Marea Britanie ar fi încheiat pace cu Germania. Chiar înainte de bombardarea Londrei, Hitler intenționa să încheie pace cu Marea Britanie. Ieșirea Marii Britaniei din joc ar fi schimbat cursul războiului, Europa vestică fiind ocupată de Germania nazistă .

În ce privește SUA, ce s-ar fi întâmplat dacă F.D. Roosevelt nu era ales președinte, cunoscut pentru că a contribuit la recuperarea și creșterea economică a Americii prin programele “New Deal” ? Dacă în alegerile din 1932, președintele republican Herbert Hoover ar fi căpătat al doilea mandat de președinte? Este cunoscut faptul că a fost un președinte slab. Pe plan intern, nu a putut combate eficient Marea Depresiune. În ciuda unor măsuri implementate, economia Americii a continuat să scadă. Iar pe plan extern, SUA, neavând poziția de jucător global, n-a putut preveni ascensiunea regimurilor totalitare în Europa.

Dar ce se întâmpla dacă Roosevelt pierdea alegerile în fața unor republicani că Alf Landon în 1936, Wendell Willkie în 1940 care era mai intervenționist sau în fața lui Thomas E. Dewey în 1944 care era anti-comunist convins, dar evita să între în polemici pe teme internaționale?

Dar am putea presupune că SUA nu ar fi intrat deloc în război din motive izolaționiste sau nu s-ar fi aliat cu URSS din motive ideologice. Dar ce se întâmplă dacă Roosevelt nu tăia exportul de petrol către Japonia în 1941 în urma ocupării japoneze a Indochinei, ceea ce ar fi însemnat slăbirea poziției americane pe plan internațional și automat, n-ar mai fi existat Atacul de la Pearl Harbour care să fie un motiv principal pentru care americanii să între în război?

și totuși, dacă Atacul de la Pearl Harbour ar fi avut loc, ar mai fi putut SUA să riposteze având în vedere că erau într-o situație economică deplorabilă, fără să existe un Roosevelt care să aplice programele New Deal?

2. Greșelile strategice pe care Hitler trebuia să le evite

Pe de altă parte, călătorul nostru în timp , dacă a studiat istoria , ar trebui să cunoască și greșelile comise de Hitler care i-au adus înfrângerea. Acesta trebuia să intre în grațiile lui Hitler și să-i devină consilierul său strateg personal care să-l coordoneze în campanii.Asta dacă Hitler l-ar asculta….

În primul rând, se știe că Hitler nu a ascultat deloc opiniile comandanților săi care aveau cunoștințe în materie militară și erau adevărați maeștri tactici, precum Erich Von Manstein , Wilhelm Keitel , Erich Von Manstein , Heinz Guderian, Gerd von Rundstedt, Albert Kesselring, Fedor von Bock sau Erich Raeder .

Iată ce greșeli trebuia să le evite Hitler în cazul în care era mai receptiv:

• Nu trebuia să se grăbească cu invadarea Poloniei în 1939. Până la urmă, ulciorul nu merge de multe ori la apă după ce recent, Hitler ocupase Cehoslovacia și Austria și căpătase o reputație de dictator cu un apetit uriaș pentru teritorii

• Trebuia să captureze orașul Dunkerkue în 1940 și să nu permită retragerea trupelor franceze

• Nu trebuia să deschidă cel de-al doilea front prin a declara război Uniunii Sovietice simultan cu bombardarea Regatului Unit și în a se aventura în cea mai catastrofală campanie militară din istorie

• Nu trebuia să declare război Statelor Unite ale Americii pe 12 decembrie 1941, tocmai când acestea erau mai preocupate de chestiunea japoneză.

• Trebuia să nu subestimeze puterea navală a Aliaților

• Trebuia să atragă Spania fascistă în război.

• Trebuia să se axeze pe modalități militare mai concrete și mai puțin pe super-arme fanteziste

• Trebuia să evite comiterea unor represiuni și acte de brutalități în teritoriile ocupate, precum Ucraina.

• Nu trebuia să supraevalueze Stalingradul, o țintă lipsită de importantă strategică și să se concentreze mai mult pe capturarea resurselor de petrol din Caucaz

• Nu trebuia să combată forțele sovietice la Kursk

• Nu trebuia să neglijeze Africa și trebuia să asculte sfaturile lui Rommel

• Și dacă trebuia să prevină ocupația sovietică, nu trebuia să trimită cea mai mare parte a trupelor în Ardeni în 1944, ci în est.

Dacă Hitler evita să comită aceste greșeli, iar contextul politic la nivel internațional ar fi fost cu totul altul , poate că Germania nazistă câștiga războiul.

Așadar, Roosevelt nu era ales președinte al Americii, Churchill nu devenea premier al Marii Britanii, Stalin își eliminase toți adversarii potențiali și chiar și pe cei mai buni comandanți sovietici , iar Hitler și-ar fi gestionat mai bine resursele, armatele și deciziile strategice și ar fi dat ascultare sfaturilor date de comandanții săi . Ba chiar, ar fi recurs la mișcări diplomatice ingenioase precum răcirea relațiilor dintre Franța și Marea Britanie sau chiar să finanțeze mișcări de extremă dreaptă care să câștige alegerile în Europa vestică. Asta în cazul în care Hitler avea mai multă răbdare.

Dar ce își dorea Hitler în primul rând?

Dorea ca Germania să-și extindă spațiul vital pentru a-și asigura dezvoltarea, anexând Europa de Est, vestul Rusiei, Caucazul și peninsula scandinavă. Apoi, să desfășoare epurarea etnică prin deportarea sau eliminarea raselor considerate inferioare pentru ca puritatea rasei ariene să se mențină.

1. Anii 1940-1950- o altfel de istorie, un alt curs al războiului, alți învingători și învinși

În 1939, imediat după încheierea pactului Ribbentrop-Molotov , Germania atacă și ocupă vestul Poloniei și Danzingul în vreme ce URSS ocupă estul Poloniei. Franța și Marea Britanie îi declara război Germaniei. În iarna 1939-1943, URSS atacă Finlanda și anexează statele baltice.

Pe parcursul anului 1940, Germania ocupă cu forțe militare masive Olanda, Belgia, Danemarca, Luxemburg și Norvegia prin război-fulger. De partea Germaniei i se alătură Italia. Germanii atacă și ocupă Franța întreagă, distrugând și regimul de la Vichy. Hitler comandă capturarea orașului Dunkerque și anihilează toate forțele franceze care nu reușesc să scape. Guvernul francez, precum și câteva forțe ale lui Charles de Gaulle, se refugiază în Africa și Siria. Italia ocupă Albania, Iugoslavia și Grecia.

Între timp. deși abia își revenea din războiul civil, Spania se alătură Axei. Totodată, se alătură Axei Ungaria, România și Bulgaria.

În 1941, Hitler decide să mai amâne extinderea către est și în schimb, trimite forțe terestre, navale și aeriene masive către Marea Britanie, iar Mussolini își trimite trupele în Africa.

Premierul britanic, Neville Chamberlain, refuză să demisioneze, iar în urma bombardării Londrei de către forțele aeriene Luftwaffe, acesta acceptă să se predea Germaniei naziste. Germanii ocupă astfel Regatul Unit cu succes după câteva luni de bombardamente. În urma ocupării Angliei, regele George al VI-lea își predă coroana, iar monarhia este abolită.Familia regală se refugiază în Canada. Imperiul Britanic colapsează, însă mișcările de rezistență continuă să combată forțele Axei în coloniile din Africa și India.

În Pacific, Japonia, cu toate proviziile de petrol exportate din SUA la dispoziție, înaintează în China pentru a nimici forțele comuniste și cele naționaliste. Printre victime se află Mao Zedong.

În SUA, președintele republican Wendell Willkie, izolaționist din fire, refuză să intervină în război.

În 1942, italienii înaintează în Siria și alungă forțele franceze. Războiul începe să se mute în Africa și Orientul Mijlociu.

Nemaifiind Imperiul Britanic, URSS anexează Iranul. Germania Nazistă, ocupând acum toată Europa vestică, având statele marionete ca România, Suedia, Portugalia, Bulgaria și Ungaria de partea ei, instaurează regimuri naziste locale în statele ocupate pentru a consolida controlul, asta în vreme ce Italia își proclamă noul imperiul roman ce cuprindea întreaga peninsulă balcanică și Libia.

În 1943, italienii ocupă Egiptul, Sudanul și Etiopia, iar germanii ocupă Tunisia , în vreme ce Spania ocupă Africa de Vest ce aparținuse Franței.

Lupte grele se dau cu britanicii în Africa centrală și în Orientul Mijlociu și Apropiat.

În 1944, germanii ocupă Irakul și toată peninsula arabă, preluând control asupra resurselor de petrol. Între timp, în SUA, Thomas E. Dewey devine noul președinte al Americii. Dar America era cuprinsă de conflicte urbane datorate sărăciei și șomajului ridicat și nu dorește să desfășoare o misiune sinucigașă. Neavând forțe necesare pentru a riposta expansiunii Axei, Japonia profită și ocupă aproape toate insulele din Pacific. Unele state americane precum Texasul decid să părăsească uniunea.

După doi ani , prin 1946, germanii reușesc să nimicească rezistența britanică și să colonizeze Africa Centrală și de Sud. Ultima bastion al rezistenței britanice a rămas India. Germania, cu ajutorul Japoniei, o ocupă.

În 1947, cu forțe proaspete și resurse noi, Germania atacă Iranul, declarând război Uniunii Sovietice. Încercuind teritoriul acesteia din toate părțile, germanii ocupă sud-vestul Rusiei și împing forțele sovietice până în Siberia .

În cele din urmă, forțele sovietice sunt nimicite în anul 1950, iar liderul sovietic, Iosif Stalin, este ucis. Germania își proclamă victoria supremă și sărbătorește prin parade fastuoase în toate marile orașe europene. Fuhrerul proclamă instaurarea deplină al celui de-al treilea Reich.

2. Anii 1950-1970 – O Nouă Ordine Mondială

Europa nordică, vestică și centrală era acum ocupată de Germania, în vreme ce în Europa mediteraneană existau doi poli de putere, Spania și Italia. Naziștii s-ar fi axat doar pe ocuparea Eurasiei și nu s-ar risca să ocupe și spațiul extraeuropean.

Africa fusese împărțită între cele trei puteri fasciste- vestul Africii îi revenise Spaniei, nordul Africii a revenit Italiei, iar sudul și centrul Africii i-a revenit Germaniei. Din America de Sud, Brazilia îi revenea Germaniei.

Germania ocupă întreg Orientul Mijlociu , iar Italia ocupă Orientul Apropiat, iar în Asia, Japonia își crează un imperiu maritim vast ce se întinde în Pacific, Indochina, Indonezia, China, Coreea și India, iar Spania tinde să recolonizeze America de Sud.

SUA, Canada, statele din America de Sud și Australia, nefiind capabile să riposteze, recunosc apartenența Axei la teritoriile ocupate. Între timp, în Rusia, forțele sovietice sunt copleșite de cele naziste. Pe termen nedeterminat, Hitler ordona menținerea trupelor în Africa , Rusia și în Orient.

Naziștii puteau în sfârșit să extragă și să valorifice resursele de gaze și metale din toată Rusia, precum și resursele de petrol din Orient.

După 20 ani de ocupație militară, în 1960, Germania decide că Europa a fost reeducată și își retrage trupele, finanțând însă partidele fasciste și instaurând regimuri militare locale în Franța, Marea Britanie, Benelux , Elveția, loiale Reich-ului German. Lunga reconstruire de după distrugerile războiului a fost în sfârșit finalizată. Germania continuă să stăpânească spațiul vital, alcătuit din statele scandinave, Polonia, statele baltice și vestul Rusiei.

În SUA, alegerile prezidențiale din anul 1960 sunt câștigate de către un afacerist american populist cu simpatii naziste care promite prosperitate populației aflată în sărăcie, dezordine și instabilitate. Populația l-ar fi votat după ce l-au văzut pe Hitler ca pe un model de succes în Europa.

Odată ajuns președinte, acesta aboleaza Constituția Americană și își instaurează un regim autocratic propriu, punând bazele unei dinastii ereditare. Acesta ocupă Canada și intenționează să colonizeze America Centrală. Pentru a preveni imigranții, ar fi construit un zid la granița dintre SUA și Mexic. Pe plan intern, îi izolează pe afro-americani în ghetouri ca să efectueze munci grele. Probabil că în anii următori, ar fi ocupat Mexicul și ar fi transformat orașele în ghetouri întărite cu ziduri, păzite de trupe și aflate sub supraveghere video în permanență. Multor indivizi hispanici și afro-americani li s-ar fi implantat câte un microcip pentru a fi monitorizați.

Germanii se considerau o rasă superioară, rasa ariană, aflată în vârful piramidei. Îi includeau pe scandinavi, pe francezi și britanici în aceeași categorie cu aceștia. Singurul obstacol era că vest-europenii și nordicii își înjosiseră statutul de rasă superioară prin a relaționa cu popoarele inferioare, iar soluția era reeducarea acestora.

Pe următoarea treaptă erau japonezii.

La mijlocul piramidei se aflau popoarele mediteranene sudice precum grecii, italienii și spaniolii, pe care Hitler îi considerau mai puțin dezvoltați și mai leneși decât rasele nordice. S-ar fi ajuns probabil la dispute rasiale, dar pentru a menține stabilitatea, Hitler ar fi lăsat statele mediteranene în pace.

Pe treapta inferioară a piramidei se aflau popoarele inferioare precum slavii, polonezii, rromii, africanii, indienii, arabii și evreii, precum și categoriile de homosexuali, handicapați și indezirabilii precum infractorii și cerșetorii. Nu erau considerați demni pentru a supraviețui.

Dacă Germania câștiga războiul, societatea postbelică ar fi fost una eugenică . Indezirabilii ar fi fost privați de drepturi, marginalizați și persecutați. Ar fi început procesul de anihilare a populațiilor slave din Estul Europei sau mai bine zis, purificarea spațiului vital. Hitler susținea că era necesar să fie uciși 50 de milioane de slavi pentru a purifica teritoriul.

Zeci de milioane de ruși și polonezi ar fi fost uciși prin foamete și execuții, iar restul ar fi fost reduși la statutul de sclavi băgați la muncile cele mai grele, în construcții, agricultură, în fabrici de armament și minerit pentru a susține mașinăria germană de război.

În câteva decenii, numărul germanilor s-ar fi dublat. Aceștia s-ar fi apucat apoi să colonizeze întreaga Europa estică. Avortul ar fi fost obligatoriu pentru femeile slave, iar bărbații slăvi ar fi sterilizați.

Despre evrei nu mai spun că aceștia ar fi fost anihilați în masă în Europa, iar statul israelian nu ar mai fi existat.

Practicarea religiei creștine în public ar fi fost interzisă în întreaga Europa vestică, centrală și nordică. Mai ales catolicii ar fi fost printre cei mai persecutați. În școlile elementare, modelul de învățământ nazist i-ar îndoctrina pe elevi cu ideea că religia creștină i-a transformat pe bravii europeni curajoși și puternici într-o rasă slabă și milostivă.

Probabil că în multe regiuni s-ar fi făcut întoarcerea la religia politeistă nordică , dar în mare, cetățenii celui de-al Treilea Reich îl venerau pe Fuhrer drept zeu.

În ce privește islamul din orient, naziștii l-ar fi lăsat intact, știind că acesta nu este o religie care favorizează mila, iertarea, egalitatea etnică și compasiunea așa cum o făcea creștinismul, și de asemenea, din interese economice pentru a păstra relații pașnice cu musulmanii care locuiau pe teritorii bogate în resurse de petrol.

Educația ar fi fost obligatorie, rata analfabetismului ar fi fost drastic redusă, dar toți copii ar fi îndoctrinați cu acel tip de educație propagandistică care să-i facă devotați națiunii și predispuși să folosească violența pentru a stârpi orice formă de amenințare la adresa ideologiei , dar și să anihileze indivizii slabi.

Bărbatul model trebuia să îndeplinească serviciul militar și să servească națiunea cu arma, iar femeia ideală să se căsătorească și să nască și să crească copii sănătoși care să devină noi soldați ai Reichului.

În ce privește teritoriile ocupate, probabil că autoritățile naziste ar întâmpina rezistente, insurecții, proteste și chiar războaie civile. Acestea puteau fi stârpite brutal cu ajutorul trupelor, dar puteau foarte bine să fie prevenite prin ridicarea nivelului de trăi la noi standarde prin crearea locurilor de muncă bine plătite, proiecte de modernizare urbană și asigurarea educației și a securității sociale , ceea ce i-ar fi determinat pe vest-europenii să accepte ideologia și ba chiar să o susțină. Din acel moment, societatea nazistă și-ar întări bazele și și-ar fi menținut sustenabilitatea de pe urmă industrializării, militarismului, educației propagandistice, controlului absolut și sclaviei la care erau supuse popoarele considerate indezirabile.

Rezistența liberală din vest și cea comunistă din est ar fi fost reprimate sângeros.Comuniștii s-ar fi refugiat în munți și păduri pentru a continua rezistența prin lupte de gherilă multe decenii de acum înainte.

În ce privește tehnologia, doar industria grea și cea a armamentului ar fi avansat. Telecomunicațiile ar fi fost sub controlul strict al autorităților naziste, iar orice inventare a unei forme de comunicare rapidă precum telefoanele mobile sau internetul ar fi fost prevenite și interzise căci puteau răspândi idei cu ușurință.

Savanții și artiștii ar avea mai multă libertate în practică, nemaifiind constrânși de limite etice, dar trebuiau să fie loiali ideologiei naziste. Scriitorii ar fi de asemenea controlați și obligați să aservească și să propage ideologia. Nu mai existau organizații non-guvernamentale care să lupte pentru drepturile și libertățile cetățenilor. Individualismul ar fi fost eliminat din societate, iar cetățenii ar fi fost îndoctrinați să aibă o mentalitate colectivă.  

Cele mai multe investiții se făceau în domeniul militar și în securitate. Tehnologia militară, aeriană și cea năvală/submarină ar fi evoluat enorm. Nu ar fi existat ajutoare sociale pentru cei slabi. Probabil că naziștii ar fi avut tancuri, avioane, submarine, nave mult mai avansate tehnologic. Cum medicii și savanții aveau libertatea de a efectua experimente pe oameni și animale, ar fi rezultat super-soldații cu armuri biomecanice ce folosesc arme cu tehnologie tesla, câini dresați și modificați genetic. În domeniul ingineriei și ciberneticii, ar fi fost dezvoltate și fabricate drone, roboți-mech blindați , stromperi balistici, roboți de gardă care ar supraveghea lagărele de concentrare .

Medicina ar fi fost mult mai avansată decât cea din realitatea noastră, dar cu prețul experimentelor și abuzurilor la care au fost expuși indezirabilii.

În toată Europa, Africa și Orientul Mijlociu ar fi fost construite lagăre de concentrare în care erau închiși cei indezirabili-slavi, evrei, musulmani, africani, polonezi, rromi, indieni etc. unde conditile ar fi fost foarte groaznice, deținuții fiind supuși la abuzuri și torturi terifiante.

Pe plan cultural, naziștii , învingători fiind, aceia erau cei care rescriau istoria. În ce privește arta, ar fi fost una avangardistă, dar îmbibată cu propagandă. S-ar fi sculptat statui care să redea gloria Furherului și al Wehrmachtului, dar și figurine care înfățișează perfecțiunea trupească a rasei ariene. Melodiile clasice germane, dar și cele naziste, puteau fi ascultate, însă multe dintre ele ar fi fost cenzurate dacă conțineau versuri ce militau pentru libertate. Imnurile patriotice și odele naziste erau intonate zilnic.

Cinematografia ar fi fost de asemenea controlată și cenzurată, filmele glorificând cultul personalității al Fuhrerului. Emisiunile și filmele de divertisment considerate indecente ar fi fost interzise.

Arhitectural, în marile orașe europene s-ar fi realizat multe proiecte arhitecturale grandioase, în special Berlinul care ar fi avut o înfățișare foarte diferită. Probabil că s-ar fi trecut pe expresionism, modernism și futurism și am fi avut și în această istorie alternativă clădiri zgârie-nori. O nouă clădire a parlamentului ar fi fost construită, care să fie mai mare decât Palatul Parlamentului din România de azi.

În ce privește armele nucelare, cu siguranță naziștii și americanii ar fi inventat bombă atomică. Dar nu cred că s-ar fi ajuns la o cursă a înarmărilor dintre Germania Nazistă și SUA având în vedere că între cele două există relații bune.

Prin anii 60, naziștii ar fi avut capacitatea de a trimite astronauți pe orbita Terrei, și chiar și pe Lună, construind baze selenare. și în mod sigur ar fi avut planuri pentru a coloniza planeta Marte, dar și pentru a dezvolta o tehnologie ce le permitea să construiască baze submarine și subterane din dorința naziștilor de a se extinde și de a demonstra că pot depăși limitele.

În Asia, situația ar fi fost la fel de tensionată ca și în istoria reală. Ocupația japoneză în Asia și Pacific ar fi fost aspră, însă puțin probabil să fi existat genociduri în China precum s-a întâmplat în timpul lui Mao cu Marele Salt Înainte și Revoluția Culturală.

Probabil că în China, Vietnam și Coreea ar fi izbucnit insurecții conduse de mișcările sovietice de rezistență, emigrate din Rusia, care au intenția de a renaște și propaga comunismul.

Practic, războaiele din Vietnam și Coreea tot ar fi avut loc, dar de data asta, japonezii erau cei care aveau rolul intervenționist major și puțin probabil să se mai fi implicat SUA aflată în poziție izolaționistă.

Cam așa ar fi arătat lumea în primii 20 de ani de după război în cazul în care naziștii câștigau.

3. Anii 1970-2000- globalizare, dezhitlerizare și democratizare

Prin anii 70, Hitler ar fi murit de bătrânețe, iar mulți oameni l-ar fi jelit și venerat post-mortem ca pe un părinte-fondator. Cu greu putem presupune cine l-ar fi succedat, dar posibil să nu fi fost un succesor capabil care să mențină regimul nazist la putere. Probabil că ar fi izbucnit lupte pentru putere dintre mai multe facțiuni naziste ce ar fi zdruncinat bazele solide ale regimului. Luptele politice ar fi dus la instabilitate și criză economică.

Probabil că elită nazistă însăși ar fi inițiat procesul de dezhitlerizare pentru a se îndepărta de practicile brutale anterioare și ar fi făcut tranziția spre reconstrucție și transparență, poate chiar și spre deschidere pe piața liberă din interese de profit.

Individualismul nu poate fi stopat la nesfârșit și mulți oameni de rând ar fi început să protesteze pentru drepturile individuale. Iar declinul economic și scăderea nivelului de trai de pe urma unei crize ar fi contribuit cel mai mult la colapsul regimului nazist.

În Asia, după moartea împăratului, japonezii ar fi început să renunțe la tradiționalism și s-ar fi îndreptat spre liberalism, iar posibile înfrângeri în Vietnam sau Coreea i-ar fi determinat să cedeze și să se retragă, axându-se pe dezvoltare proprie, ceea ce ar fi dus la Japonia de azi, dar mult mai largă teritorial.

În anul 1989, în multe state vest- europene fasciste ca Franța, Marea Britanie, Spania și Italia , regimurile locale militare sau naționaliste ar fi fost înlăturate prin revoluții mai mult sau mai puțin sângeroase și ar fi fost instaurate democrații ori s-ar fi îndreptat spre liberalizare. Deși probabil ca în occident, prin anumite state, extremismul de dreapta și naționalismul s-ar fi menținut. În cele din urmă, în 1991, regimul nazist din Germania ar fi fost înlăturat și probabil că multe regiuni și-ar fi proclamat autonomia, instaurând regimuri conservatoare locale. Probabil ca și în SUA s-ar fi revenit la o democrație constituțională după ce trendul nationalisto-izolaționist ar fi fost consumat, americanul ajungând să aibă dorința de a deveni jandarmul mondial.

În est, ar fi debutat marea revoluție socialistă internațională, în urma căreia s-ar fi instaurat regimuri comuniste în mai toată Europa de Est, America de Sud, Asia și pe teritoriul Rusiei. Populația slavă și est-europeană, fiind redusă și îmbătrânita demografic de politicile naziste aspre duse de naziști în anii anteriori, ar fi recurs în mod sigur la socialism, sperând să lupte împotriva inegalității sociale. Rusia ar fi fost restabilită la statutul de superputere.

Practic,călătorul în timp n-ar fi schimbat foarte mult cursul istoriei dacă au amânat războiul rece cu doar câteva decenii. Tot la o confruntare ideologică și la o cursă a înarmărilor dintre SUA și Rusia s-ar fi ajuns.

Lumea ar fi devenit tot mai conectată în anii 1990-2000 și tot la decolonizare, globalizare, multiculturalism, consumerism, divertisment monden, liberă exprimare, internet, social-media, democrație și piață liberă s-ar fi ajuns.

Din păcate, comunismul și terorismul islamic n-ar fi fost prevenite , ci ba chiar, ar fi fost mult mai radicale . Ba chiar am fi înfruntat și fenomenul de fanatism creștin din cauza reducerii sale la tăcere.

Ar fi rezultat o lume nu prea diferită de cea a noastră , dar foarte anarhică.

În concluzie, ce s-ar fi întâmplat dacă naziștii câștigau cel de-al doilea război mondial?

Lumea ar fi urmat același curs, dar cu alți actori majori. Ca toate imperiile anterioare, și Germania nazistă și Imperiul Japonez nu ar fi existat la infinit. Victoria Axei ar fi întârziat războiul rece încă câteva decenii.

Lumea de azi fi fost mai evoluată tehnologic, dar asta în dauna atrocităților, genocidurilor , eradicării multor culturi și populații (din care ar fi rezultat peste 100-200 milioane de victime pe toate cele trei continente). Să nu mai vorbim de privarea cetățenilor de drepturi și libertăți individuale.