Scurtă istorie a cercetărilor OZN

În cultura populară, termenul OZN (Obiecte Zburătoare Neidentificate) este cel mai des asemuit cu posibile nave extraterestre, cu toate că, acesta nu se referă la acest lucru, ci cuprinde toate fenomenele aeriene ce nu pot fi explicate. Asemenea evenimente au fost raportate în numeroase rânduri, de-a lungul istoriei, în diferite locuri ale globului, făcând, în acest fel, să se ridice o serie de întrebări cu privire la existența vieții pe alte planete și a unei posibile interacțiuni. După cel de-al doilea Război Mondial, aceste evenimente au devenit subiectul a numeroase cărți și filme.

Farfuriile zburătoare

           Prima atestare, bine cunoscută, a unei raportări OZN, s-a întâmplat în 1947, atunci când, omul de afaceri Kenneth Arnold a spus că a văzut un grup de 9 obiecte în apropierea muntelui Rainier, care zburau cu viteze foarte mari. El a descris mișcarea lor ca fiind asemănătoare unor farfurii azvârlite pe suprafața apei (precum o piatră care sare de mai multe ori la contactul cu apa). După acest eveniment s-a scris, în mod eronat, faptul că obiectele aveau o formă ca de farfurie. De aici a apăriut ideea de farfurii zburătoare.

Astfel de raportări s-au înmulțit, iar în 1948 Forțele Aeriene Americane au demarat o investigare a acestor evenimente, pe care au denumit-o „Project Sign”. Opinia inițială a fost aceea că aceste obiecte neidentificate erau echipamente aeriene sovietice de generație nouă. Cu toate acestea, au existat voci care au sustițnut  teoria extraterestră (ETH). După un an, „project Sign”, a fost succedat de „Project Grudge”, care a fost, la rândul său urmat, în 1952, de cea mai longevivă grupare care s-a ocupat de studiul OZN, „Project Blue Book”, cu sediul la baza aeriană Wright-Patterson din Dayton, Ohio. Din 1952 și până în 1969 acest proiect a adunat peste 12 000 de raportări. În urma analizării lor, 94% au fost identificate prin fenomene astronomice sau atmosferice cunoscute, precum și prin fenomene provocate de om. Pentru 6 % din raportări s-a ajuns la concluzia că nu există suficiente informații pentru a putea fi identificate.

Investigația condusă de H.P.Robertson și „Condon Report”

O a doua comisie a fost întrunită în anul 1966 pentru a analiza cele mai interesante materiale ale „Project Blue Book”. 37 de oamenii de știință au contribuit, după ce au analizat 59 de cazuri, la o lucrare intitulată „Scientific Study of Unidentified Flying Objects” („Studiu Științific asupra Obiectelor Zburătoare Neindentificate”), cunoscut și sub numele de „Condon Report”. Comisia a ajuns la aceeași concuzie ca grupul condus de H.P. Robertson, iar acest lucru, împreună cu scăderea numărului de raportări, a dus la desființarea „Project Blue Book” în 1969.

Alte investigații ale fenomenelor OZN

            În ciuda dovezilor aduse de comisiile care au analizat fenomenele, au mai existat și după 1969, voci care au considerat că cercetările nu ar trebui încheiate. Un astfel de exemplu este  astronomul J. Allen Hynek, care a fost implicat în proiectele anterioare și care a fondat Center for UFO Studies (CUFOS). Acesta din urmă a continuat să analizeze raportările OZN.

            Pe lângă Project Blue Book, alte arhive despre fenomenul OZN au mai fost păstrate în Canada. Ele au fost transferate în 1968, de la Departamentul Canadian de Apărare Națională la Consiliul Canadian de Cercetare. Au existat 750 de raportări. Dovezi mai puțin complete au existat și în alte state precum Marea Britanie, Suedia, Danemarca, Australia sau Grecia. În Uniunea Sovietică, raportările OZN, s-au întâmplat din cauza testelor secrete cu rachete militare. Pentru o perioadă de timp, guvernul sovietic a încurajat publicul să creadă că aceste fenomene pot fi de natură extraterestră, dar și-au dat seama că însuși descrierea obiectelor poate oferi prea multe informații. Discuții cu privire la fenomenele OZN continuă și astăzi, în ciuda faptului că balanța atârnă spre tabăra celor care infirmă aceste fenomene.

Cumpără acum 

Traducere din:https://goo.gl/wgjQGA