Budoarul parisian în La Belle Epoque

Odată cu începutul Celei de-A Treia Republici Franceze, în 1870, Parisul a devenit Babilonul european al seducţiei şi eleganţei. În scurt timp, capitala franceză a devenit destinaţia celor care doreau să încerce fructul interzis.

În perioada 1880-1914, Parisul era renumit ca fiind capitala plăcerii. În acea perioadă, în Paris existau nu mai puţin de 224 de bordeluri, majoritatea funcţionând până în 1946, când au fost interzise. În comparaţie însă cu alte capitale europene, unde de asemenea prostituţia era tolerată, în Paris totul era ca la carte:damele de companie erau trimise săptămânal la vizita medicală. La Belle Epoque a însemnat şi cozi în faţa bordelurilor autorizate, oamenii aşteptând la rând cu bilet de intrare. Nici străzile nu erau lăsate mai prejos, ele având nume sugestive precum:Rue du Petit Musc, Rue Gratte-Cul sau Rue Tire-Boudin.

Le Chabanaiseste cunoscut ca fiind unul dintre cele mai luxoase bordeluri din Paris, el fiind deschis chiar lângă Luvru, în perioada 1878-1946. Proprietara casei de toleranţă, Madame Kelly, pe numele ei adevărat Alexandrine Joannet, era de origine irlandeză, şi prietenă apropiată a membrilor elitei înscrise în clubul select Jockey Club de Paris. Bordelului i-au trecut pragul deseori oameni de seamă precum Toulouse-Lautrec, Cary Grant, Humphrey Bogart, Mae West. Se spune că Prinţul de Wales, viitorul rege Eduard al VII-lea, avea propria cameră în casa de toleraţă de lângă Luvru. Ca vizitator fidel, prinţul de Wales, cunoscut drept Bertie, avea parte de un tratament preferenţial:în interiorul camerei avea o cadă gigantică de cupru, pe care de fiecare dată o umplea cu şampanie. Cada, decorată cu o statuetă jumătate femeie, jumătate lebădă, a fost cumpărată la închiderea bordelului în 1946, de către Salvador Dali, cu suma de 112, 000 franci.

Camerele bordelului au fost decorate în numeroase stiluri, cea mai elegantă fiind, bineînţeles cea realizată în stilul Ludovic al XVI-lea. Numeroşi pictori au ajutat la înfrumuseţarea locului, însuşi Lautrec donând 16 tablouri. În perioada Celui de-Al Doilea Război Mondial, Le Chabanais, ca majoritatea caselor de toleranţă din Franţa, a fost preluat de către nazişti, rămânând astfel până în 1946, când bordelurile au fost interzise. În prezent, clădirea unde a funcţionat cel mai vestit bordel al Parisului din La belle Epoque, este un bloc de apartamente.