alegerile din Franța și adevăratul pericol din Europa noastră

Fix așa cum au procedat liderii încremeniți în fotolii ai UE după alegerile europarlamentare , așa procedează si establishmentul francez după aceste alegeri:

Cu toții au impresia că singurul lucru care contează e mecanica electorală și nu atmosfera din societate și votul popular majoritar. Or, aici e marele pericol din sânul societății liberale occidentale, iar Europei din mințile noastre de aici i se va trage.

Să discutăm pe cifre, cu rezultatele din Franța:

1, Ca vot popular, RN, partidul lui Marine Le Pen, a luat cele mai multe voturi – 32,05%, de departe pe primul loc. Mecanica electorală, însă, potrivit mecanismului de vot francez, îl plasează pe locul al treilea, după alianța de stânga Noul Frontul Popular – care a câștigat cele mai multe locuri, cu 25,68%, și după partidul lui Macron, care a luat 23,14%. (Sursa e ministerul de interne francez – AICI).

2, Ce înseamnă ”mecanica electorală”: dacă în România s-ar aplica sistemul francez, PSD-PNL, care ar lua ca la europarlamentare 47%, ar ocupa circa 85% din locurile din Palament, restul de 15% fiind împărțit de UDMR și poate USR.  

3, În Franța, prima poziție ca număr de locuri a fost adjudecată  tot de o structură extremistă – Noul Front Național – în ciuda orbirii politicienilor și analiștilor care nu vor să vadă ce se petrece de fapt în societate: în Noul Front Național lucrurile stau așa:

partidul Franța Nesupusă + Comuniștii (ambele partide de extremă stângă) – au 104 locuri după alegerile de duminică;
Partidul Socialist – mai temperat – a câștigat doar 55 de locuri,
Ecologiștii – adică hipsterimea ideologică – a câștigat 36 de locuri.

4, Se observă că tendința presei mainstream și a analiștilor agățați de establishmentul de orice fel este să numească ”extremism” numai ce vine de la dreapta – când e vorba de stânga ”extremismul” înseamnă  ”progres”. Acest lucru crește pericolul în care se află Europa și riscurile radicalizării societăților, pentru că:

5, Atunci când politicienilor produși de mecanica electorală li se alătură presa mainstream și cohortele de analiști dependenți de establishement, electoratele aleg, în mod natural din punct de vedere sociologic, o poziție  și mai la extremă. Ca exemplu – să rămânem în Franța:

6, Partidul lui Marine Le Pen a câștigat în 2017 un număr de 8 mandate,
în 2022 a câștigat 89 de mandate,
iar acum, în 2024 merge spre circa 140 de mandate în ambele tururi.
Dar nici politicienii, nici presa mainstream și nici analiștii nu vor să vadă asta: degringolada care va urma la guvernare după aceste alegeri are toate șansele să împingă la următoarele alegeri Partidul lui Le Pen către majoritatea absolută, dacă se păstrează acest trend. Pentru că nu mecanica electorală contează, ci ce se întâmplă în societăți și în viața alegătorului și modul în care acesta își percepe interesele sale și ale țării sale.
Asta nemaivorbind de politicile economice pe care stânga – de la cea extremă, care duce greul în Frontul Popular, la banalii socialiști – se pregătește să le implementeze în a doua economie a UE.

7, Exact același lucru se petrece la nivel european: dna. Von Der Leyen a decretat victoria Partidului Popular Europen, însă refuză – ea și partidele mainstream – să vadă că dreapta radicală și dreapta extremă a luat mai mult decât PPE – fenomen vizibil de 3-4 legislaturi încoace și analizat cu grafice și explicații AICI-LINK.

Și la nivelul UE, mecanica electorală (unde 6, adică șase, inși fac cărțile pentru o structură de 27 de state) ignoră radicalizarea electoratelor: degeaba sunt partidele radicale ”izolate” în sala de la Strassbourg: în viața reală crește furia.

8, Culmea e că tot acest leadership inconștient invocă, în ecuațiile politice tot mai străine de electorate, ”valoarea pro-europeană” a politicilor lor:
în realitate, politicile lor sunt exact împotriva coeziunii europene, a politicilor economice favorabile economiei UE, a consolidării și păstrării unei societăți de piață liberale bazate pe meritocrație și realism.

9, Dacă la această situație din societățile și economiile noastre mai adăugăm ”tagma” trădătorilor – Ungaria, Austria și Slovacia, precum și jocul dublu al Germaniei și Olandei – putem înțelege euforia cu care Putin și Xi bat la porțile Europei: unul cu tancul, celălalt cu banii: deruta din societățile noastre este exact ceea ce își doresc cei doi dictatori dușmani de moarte ai Occidentului și societății libere occidentale.

10, Atenție – aceste tendințe de radicalizare sunt contagioase: chiar dacă suntem într-o lume și societate mai sofisticate decât acum 80 de ani, ar trebui să luăm în serios experiența de atunci și să constatăm că ele ”se iau”: putem vedea asta în tendințele din ultimii 15 ani, când ar fi fost de neconceput ca numai mecanica electorală să țină extremele departe de putere.
Da uite că nici măcar de 15 ani încoace nu învață nimeni nimic.

*

Uniunea Europeană are urgentă nevoie să-și reviziteze reperele simple – atât cele meritocratice, cât și cele de ideologie naturală – pentru a evita ruperea totală a leadershipului de societăți: pesimiștii care prevestesc o implozie  ar trebui să vadă că, până la ea, poate veni mai întâi o explozie.
Da uite că nu învață nimeni nimic.

PS:
Și toate astea, chiar înainte de-a veni Trump la putere în SUA.

*

(Citiți și: ”Disoluția Democrației – CRONICILE NR. 78. Sumarul, titlurile, autorii, coperta”)

(Citește și: ”Parlamentul European – deplasarea continuă spre dreapta: o analiză pe ultimele 3 legislaturi”)

(Citiți și: ”Cristian Grosu / Chiar dacă acum nu ne dăm seama, va fi diferit. Și în UE și în România. Alegeri 2024”)

***