Premiul Nobel pentru Pace: cei mai controversati laureați

În fiecare an, cel puțin unul dintre laureații premiilor Nobel stârnește câte o controversă. Discuții se nasc mai ales pe seama premiului Nobel pentru literatură și a premiului pentru Pace. De ce? Pentru că în aceste două domenii, spre deosebire de aria științelor exacte, alegerea este mai dificil de făcut.

Premiul Nobel pentru Pace se acordă anual celor care „au făcut cel mai mult sau cea mai importantă muncă pentru înfrățirea între națiuni, pentru abolirea sau reducerea forțelor militare și pentru organizarea și promovarea congreselor pentru pace”. 

De-a lungul timpului, acest premiu a stârnit numeroase controverse din cauza naturii sale politice. 

Cum se fac nominalizările? 

Înainte de toate, contează foarte mult cine face nominalizările pentru Premiul Nobel pentru Pace. Dacă, spre exemplu, în cazul premiului pentru Literatură, nominalizările se fac în principal de către uniunile de scriitori, pentru Nobelul pentru pace, ele vin din partea:

-Membrilor adunărilor naționale sau ale guvernelor

-Membrilor Curții Permanente de Arbitraj și a Curții Internaționale de Justiție de la Haga

-Membrilor „Institut de Droit International”

-Profesorilor universitari de istorie, științe sociale, filosofie, drept, teologie, rectori universitari și directorilor ai institutelor pentru studiul păcii sau relațiilor internaționale

-Foștilor laureați ai Premiului, inclusiv membri ai Consiliilor de Administrație ai organizațiilor laureate în trecut

-Membrilor ai Comitetului Norvegian Nobel 

-Foștilor consilieri permanenți ai Institului Nobel

Printre cei mai controversați laureați ai Nobelului pentru Pace se numără Mihail Gorbaciov, Ițhak Rabin, Shimon Peres, Yasser Arafat, Lê Đức Thọ, Henry Kissinger, Jimmy Carter, Al Gore, Liu Xiaobo, Barack Obama și Uniunea Europeană. 

Au fost însă omiși oameni precum Mahatma Gandhi, Eleanor Roosevelt, Václav Havel sau Papa Ioan Paul al II-lea.

În cazul lui Mahatma Gandhi, unul dintre secretarii Comitetului Norvegian Nobel declara în 2006 că „cea mai gravă omisiune din istoria noastră de 106 ani a fost, fără îndoială, cea a lui Mahatma Gandhi, care nu a primit Premiul Nobel.” Gandhi a fost nominalizat în mai multe rânduri – în 1937, 1938, 1939, 1947 și chiar în 1948, anul morții sale. După ce el a fost asasinat în ianuarie 1948, în acel an Comitetul a refuzat să decerneze premiul, motivând că nu mai există niciun candidat potrivit.

Liderul fostei Uniuni Sovietice, Mihail Gorbaciov, a primit premiul Nobel pentru Pace în 1990, la un an după căderea regimurilor comuniste din Europa. Motivația Comitetul a fost aceea că, prin acțiunile lui Gorbaciov de abandonare a doctrinei Brejnev și adoptare a reformelor în interiorul URSS, Moscova a permis dezvoltarea mișcărilor populare din Europa de Est în 1989 care au dus la căderea comunismului și, implicit, la sfârșitul Războiului Rece.

Henry Kissinger, unul dintre cei mai cunoscuți Secretari de Stat din istoria Statelor Unite ale Americii, a primit premiul Nobel pentru Pace în 1973 – alături de liderul vietnamez Lê Đức Thọ (care a refuzat premiul) – pentru rolul său în negocierea armistițiului în Vietnam și retragerea forțelor americane. Alegerea Comitetului a fost una extrem de controversată, căci armistițiul nu a fost unul durabil, iar războiul a continuat nestingherit.

Una dintre cele mai controversate alegeri pentru Nobelul pentru Pace a fost cea din 1994, când premiul a fost decernat lui Ițhak Rabin, Shimon Peres și Yasser Arafat. Ei au primit premiul pentru rolul lor în negocierile privind încetarea conflictului dintre Israel și forțele palestiniene, mai ales pentru Acordurile de la Oslo din 1993.

Nici alegerea lui Barack Obama, în 2009, nu a trecut neobservată. Președintele american a fost laureat în anul 2009 pentru „eforturile sale extraordinare pentru întărirea diplomației internaționale și a cooperării dintre națiuni”.

În anul următor, Comitetul l-a ales pe disidentul chinez Liu Xiaoboîn pofida avertismentelor că acordarea Nobelului unui disident ar putea atrage deteriorarea relațiilor Norvegiei cu China. 

În 2015, premiul Nobel pentru Pace a fost acordat  Cvartetului pentru Dialog Național, un grup de organizații tunisiene, pentru contribuția lor la construirea unui regim democratic în Tunisia după revoluția din 2011.